17,527 matches
-
prin adăugarea unui corp de clădire dominat de un portic format din șase coloane grandioase. Palatul Regal (devenit ulterior Palatul RSR) a fost ridicat în perioada 1930 - 1937 pe locul fostei case a logofătului Dinicu Golescu, în stil neoclasic de către arhitectul Nicolae Nenciulescu. Astăzi clădirea adăpostește Muzeul Național de Artă al României. În 1931 este construit, după planurile lui Horia Creangă, imobilul de locuințe "ARO", devenit azi imobilul "Patria" și care găzduiește cinematograful omonim. O altă clădire reprezentativă a Capitalei este
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
României. În 1931 este construit, după planurile lui Horia Creangă, imobilul de locuințe "ARO", devenit azi imobilul "Patria" și care găzduiește cinematograful omonim. O altă clădire reprezentativă a Capitalei este Hotelul Athénée Palace, refăcut între 1938 și 1939 sub conducerea arhitectului Duiliu Marcu. Finalizat în 1935, Palatul Facultății de Drept (arhitect Petre Antonescu) găzduiește azi, printre altele, Facultatea de Drept a Universității din București și Rectoratul Universității din București. Construit în cinstea victoriei din Primul Război Mondial, Arcul de Triumf din
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
imobilul de locuințe "ARO", devenit azi imobilul "Patria" și care găzduiește cinematograful omonim. O altă clădire reprezentativă a Capitalei este Hotelul Athénée Palace, refăcut între 1938 și 1939 sub conducerea arhitectului Duiliu Marcu. Finalizat în 1935, Palatul Facultății de Drept (arhitect Petre Antonescu) găzduiește azi, printre altele, Facultatea de Drept a Universității din București și Rectoratul Universității din București. Construit în cinstea victoriei din Primul Război Mondial, Arcul de Triumf din București a fost realizat în marmură de Rușchița după planurile
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Petre Antonescu) găzduiește azi, printre altele, Facultatea de Drept a Universității din București și Rectoratul Universității din București. Construit în cinstea victoriei din Primul Război Mondial, Arcul de Triumf din București a fost realizat în marmură de Rușchița după planurile arhitectului Petre Antonescu, care a colaborat cu o mulțime de sculptori români și italieni. Ridicat provizoriu în 1922, proiectul este finalizat în 1936, an în care este deschis oficial și Muzeul Satului. Muzeul reflectă nu numai imaginea satului românesc, ci și
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
deschis oficial și Muzeul Satului. Muzeul reflectă nu numai imaginea satului românesc, ci și o multitudine de stiluri arhitecturale specifice diverselor regiuni ale țării. Ca exemplu de arhitectură industrială se constituie Uzina Republica. Construită în perioada 1937 - 1938 după planurile arhitectului Horia Creangă, devine o unitate importantă a industriei, în special în perioada comunistă. Construită într-un stil care îmbină elemente decorative bizantine cu cele moldovenești, Catedrala Mitropolitană din Timișoara, cel mai mare edificiu din acest oraș și cea mai înaltă
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
încă din 1912, iar la început a găzduit Muzeul PCR, ca din 1990 să treacă la destinația actuală. Un alt obiectiv de importanță națională este Palatul Căilor Ferate. Început în 1937 și finalizat în 1945 după planurile unui colectiv de arhitecți conduși de Duiliu Marcu, clădirea adăpostește azi Ministerul Transporturilor. În perioada 1946 - 1948 este construit sediul Comitetului Central al PCR, devenit după 1990 Palatul Senatului. Un alt edificiu de importanță națională este Palatul Victoria. Început în 1937 în locul vechiului Palat Sturdza
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Duiliu Marcu, clădirea adăpostește azi Ministerul Transporturilor. În perioada 1946 - 1948 este construit sediul Comitetului Central al PCR, devenit după 1990 Palatul Senatului. Un alt edificiu de importanță națională este Palatul Victoria. Început în 1937 în locul vechiului Palat Sturdza, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, acesta este finalizat în 1952. În 1953, Institutului de Arhitectură din București i se dă numele cunoscutului arhitect Ion Mincu. În cadrul acesteia, au fost înființate ulterior noi secții: Facultatea de Urbanism (în 1997) și Facultatea de Arhitectură (în
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Palatul Senatului. Un alt edificiu de importanță națională este Palatul Victoria. Început în 1937 în locul vechiului Palat Sturdza, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, acesta este finalizat în 1952. În 1953, Institutului de Arhitectură din București i se dă numele cunoscutului arhitect Ion Mincu. În cadrul acesteia, au fost înființate ulterior noi secții: Facultatea de Urbanism (în 1997) și Facultatea de Arhitectură (în 2003). În 1953, sub conducerea arhitectului Pompiliu Macovei, cu ocazia celui de-al IV-lea Festival al Tineretului și Studenților
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
în 1952. În 1953, Institutului de Arhitectură din București i se dă numele cunoscutului arhitect Ion Mincu. În cadrul acesteia, au fost înființate ulterior noi secții: Facultatea de Urbanism (în 1997) și Facultatea de Arhitectură (în 2003). În 1953, sub conducerea arhitectului Pompiliu Macovei, cu ocazia celui de-al IV-lea Festival al Tineretului și Studenților, este realizat Parcul Național din București. În același an încep lucrările de construcție ale Teatrului de Operă și Balet din Capitală, după planurile arhitectului Octav Doicescu
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
sub conducerea arhitectului Pompiliu Macovei, cu ocazia celui de-al IV-lea Festival al Tineretului și Studenților, este realizat Parcul Național din București. În același an încep lucrările de construcție ale Teatrului de Operă și Balet din Capitală, după planurile arhitectului Octav Doicescu, clădire inaugurată în anul următor. Și tot în 1953 se elaborează planul urbanistic al stațiunii Mamaia de către un colectiv condus de Cezar Lăzărescu, succedat (în anii următori) de sistematizarea litoralului românesc al Mării Negre. De o nouă perspectivă urbanistică
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
În perioada 1959 - 1960, în spatele Palatului Regal de pe Calea Victoriei, este construită Sala Palatului, care va servi ca loc de desfășurare a congreselor și conferințelor PCR și a unor importante manifestări politice, științifice și culturale. În perioada 1959 - 1963, după planurile arhitecților Horia Maicu și Nicolae Cucu, este ridicat Mausoleul din Parcul Carol. Tot în 1963 se încheie construcția Complexului expozițional „Romexpo”. Acesta are o formă circulară, cu o cupolă metalică de mare deschidere. În 1966 se inaugurează noul local al Institutului
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
și clădirea Teatrului Național (inaugurat în 1973). O altă clădire reprezentativă a Bucureștiului este Palatul Televiziunii Române, ridicat în perioada 1968 - 1969. În perioada imediat următoare (1969 - 1970), este construit Aeroportul Internațional Henri Coandă, ale cărui clădiri sunt realizate după proiectul arhitectului Cezar Lăzărescu. Și tot în Capitală, între 1973 și 1974, este construită Sala Polivalentă. Înalt de 114 m, Turnul de testat ascensoare din cartierul Grivița este ridicat în perioada 1986 - 1988, fiind cea mai înaltă construcție industrială din București și
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
al VI-lea l-a numit pe francezul Jacob va Schuppen că prefect și director al Academiei în data de 20 ianuarie 1725. Acesta a reînființat institutul de învătământ cu numele de Academia Imperiala și Regală de pictori, sculptori și arhitecți ("der kk Hofakademie Maler, Bildhauer und Baukunst"). După moartea lui Carol al VI-lea din 1740, activitatea Academiei a suferit o diminuare importantă a activității, pentru că o dată cu venire la putere a Mariei Terezia să primească un nou statut reformat, în
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
pe teritoriul municipiului Constanța. Biserica are hramul „Schimbarea la față” si este construită prin contribuția coloniei grecești din oraș, care a primit aprobarea sultanului Abdul-Aziz. Construcția s-a terminat în 1867 (deși pe fațadă este indicat anul 1868), după planul arhitectului grec Teoharidi, adaptat atât normelor dimensionale fixate la Constantinopol, cât și unei aspirații clasicizante prin care grecii aflați în exil liber ales înțelegeau să perpetueze, apolitic, spiritul Helladei. Interiorul de tip biserică sală, împărțit atât longitudinal cât și transversal prin
Biserica „Schimbarea la față” din Constanța () [Corola-website/Science/334845_a_336174]
-
construirea magnificului său castel și a domeniului Vaux-le-Vicomte, care a fost precursorul Versailles ca măreție și splendoare. Pentru reconstruirea și redecorarea Castelului Vaux-le-Vicomte, el a adus împreună trei artiști pe care mai târziu îi va lua și regele pentru Versailles: arhitectul Louis Le Vau, pictorul Charles Le Brun și designerul de peisaje André Le Nôtre. În august 1661, Ludovic al XIV-lea, deja hotărât pentru îndepărtarea lui Fouquet (dizgrația a fost în secret decisă la 4 mai) a fost încântat la
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
între 1658-1661 pentru Nicolas Fouquet, marchiz de Belle Île, viconte de Melun și Vaux, superintendent al finanțelor regelui Ludovic al XIV-lea, castelul a fost o lucrare de arhitectură influentă de la mijlocul secolului al XVII-lea în Europa. La Vaux-le-Vicomte, arhitectul Louis Le Vau, arhitectul de peisaj André Le Nôtre și pictorul decorator Charles Le Brun au lucrat împreună pentru primul proiect amplu. Parteneriatul lor a marcat începutul "stilului Ludovic al XIV-lea" combinând arhitectura, designul interior și designul de peisaj
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
Fouquet, marchiz de Belle Île, viconte de Melun și Vaux, superintendent al finanțelor regelui Ludovic al XIV-lea, castelul a fost o lucrare de arhitectură influentă de la mijlocul secolului al XVII-lea în Europa. La Vaux-le-Vicomte, arhitectul Louis Le Vau, arhitectul de peisaj André Le Nôtre și pictorul decorator Charles Le Brun au lucrat împreună pentru primul proiect amplu. Parteneriatul lor a marcat începutul "stilului Ludovic al XIV-lea" combinând arhitectura, designul interior și designul de peisaj. Axa vizuală pronunțată a
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
neglijare, domeniul a fost vândut lui Alfred Sommier într-o licitație publică. Castelul era gol, unele dintre clădirile anexe erau în ruină și faimoasele grădini erau acoperite de plante crescute. Marea sarcină de restaurare și renovare a început sub conducerea arhitectului Gabriel-Hippolyte Destailleur asistat de arhitectul peisagist Elie Lainé. Când Sommier a murit în 1908, castelul și grădinile își recăpătaseră aspectul original. Fiul său, Edme Sommier, și nora sa au dus la îndeplinire sarcina. Astăzi, descendenții lui continuă să preserve castelul
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
lui Alfred Sommier într-o licitație publică. Castelul era gol, unele dintre clădirile anexe erau în ruină și faimoasele grădini erau acoperite de plante crescute. Marea sarcină de restaurare și renovare a început sub conducerea arhitectului Gabriel-Hippolyte Destailleur asistat de arhitectul peisagist Elie Lainé. Când Sommier a murit în 1908, castelul și grădinile își recăpătaseră aspectul original. Fiul său, Edme Sommier, și nora sa au dus la îndeplinire sarcina. Astăzi, descendenții lui continuă să preserve castelul, care a rămas proprietatea lui
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
fost distruse în 1683 de un incendiu neașteptat și devastator. După sfârșitul invaziei turcești (în 1699) nu au mai fost necesare fortificații, iar zidurile de protecție au fost distruse în 1702. Reconstrucția abației a fost începută în 1719 după planurile arhitectului carmelitan Márton Wittwer. La început au fost doar doua camere locuibile în întreg complexul mănăstiresc, iar cripta era utilizată ca loc de celebrare a serviciile religioase. Clădirile medievale au fost demolate, iar o biserică mare în stil baroc a fost
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
este orașul Volgograd, care a fost redenumit Stalingrad. Premiul Stalin și Premiul de Pace Stalin au fost numite în onoarea sa și a acceptat o serie de titluri grandioase precum: "Corifeu al științei", "Părintele Națiunilor", "Geniu strălucit al umanității", "Mare arhitect al comunismului", "Grădinar al fericirii umane" și altele. Cultul personalității a atins noi culmi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial când numele lui Stalin a fost inclus în noul Imn Național al Uniunii Sovietice. Stalin și glorificatorii său au
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
al arhidiecezei să devină Östra Aros. La doi ani după acest eveniment, în anul 1272, arhiepiscopul a decis dărâmarea bisericii din centrul orașului, cu hramul Sfintei Treimi, și construirea în locul ei a unei catedrale impunătoare. Au fost chemați meșteri și arhitecți francezi, printre care și maestrul Étienne de Bonneuil. Lucrările au fost lente din cauza climei reci, a ninsorii, a epidemiei de ciumă și a câtorva dificultăți financiare. În anul 1435, în vremea arhiepiscopului Olaus Laurentii (1432-1438), cu toate că încă nu era gata
Catedrala din Uppsala () [Corola-website/Science/332068_a_333397]
-
luteranismul. Prima slujbă evanghelică-luterană din catedrala din Uppsala a avut loc în anul 1530. Multe dintre vechile fresce au fost văruite, iar unele statui au fost distruse. Între anii 1885-1893 au avut loc mai multe lucrări de restaurare sub conducerea arhitectului Helgo Zettervall. Atunci, au fost înălțate turnurile la dimensiunea lor actuală (118 m) și au fost reînoite ferestrele și zidurile. De asemenea, au mai avut loc și alte lucrări de restaurare precum cele din anul 1970. Interiorul este specific catedralelor
Catedrala din Uppsala () [Corola-website/Science/332068_a_333397]
-
ale profetului Zaharia , în timp ce rămășițele fiului său Ioan au fost păstrate în Marea Moschee din Damasc. În anul 1090, cadiul Abu'l Hasan Muhammad a ordonat construcția minaretului, înalt de 45 de metri. Minaretul a fost finalizat în 1094 de către arhitectul Hasan ibn al-Mufarraj Sarmini. După aceea, în anul 1150, sultanul Nur al-Din a restaurat moscheea ce fusese distrusă de un incendiu, iar în anul 1260 moscheea a fost din nou distrusă de invadatorii mongoli. Între secolele XIII-XVI, au loc mai
Marea Moschee din Alep () [Corola-website/Science/332478_a_333807]
-
muzeul și-a păstrat existența. În 1925 din inițiativa Ligii femeilor din Gorj și a președintei acesteia Arethia Tătărescu, a fost deschisă o campanie de strângere de fonduri pentru construirea unei clădiri destinate muzeului. Proiectul clădirii a fost întocmit de arhitectul Iulius Doppelreiter, luând ca model arhitectura culei Crăsnaru din satul Groșerea. Clădirea era situată în grădina publică a orașului Târgu Jiu. Noul muzeu a fost inaugurat la 5 septembrie 1926 si a funcționat în clădirea respectivă până în 1954 Liga Femeilor
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]