20,565 matches
-
și 54 din cei 60 de delegați din Transvaal și din Statul Liber Orange au votat pentru acceptarea termenilor tratatului de pace, cunoscut sub numele de tratatul de la Vereeniging. El stipula ca cele două republici să fie absorbite în Imperiul Britanic, promițându-li-se o autonomie limitată. Implementarea tratatului a dus la constituirea Uniunii Africii de Sud. Războiul a avut efecte de durată asupra regiunii și asupra politicii interne britanice. Pentru Regatul Unit, al Doilea Război al Burilor a fost cel mai îndelungat
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
de la Vereeniging. El stipula ca cele două republici să fie absorbite în Imperiul Britanic, promițându-li-se o autonomie limitată. Implementarea tratatului a dus la constituirea Uniunii Africii de Sud. Războiul a avut efecte de durată asupra regiunii și asupra politicii interne britanice. Pentru Regatul Unit, al Doilea Război al Burilor a fost cel mai îndelungat, cel mai costisitor (peste 200 de milioane de lire), și cel mai sângeros conflict dintre 1815 și 1914, cu o durată cu trei luni mai mare și
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
a fost cea mai celebră acțiune britanică din al Doilea Război al Burilor. A avut loc lângă orașul Mafeking (astăzi Mafikeng) din Africa de Sud și a durat 217 zile, începând cu octombrie 1899 și luând sfârșit în mai 1900, și a dus la transformarea lui Robert Baden-Powell, care
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
Mișcarea Cercetașilor, într-un erou național. Ridicarea asediului Mafekingului a fost o victorie decisivă pentru britanici și o înfrângere majoră pentru buri. Cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de al Doilea Război al Burilor în 1899, Lord Wolseley, comandantul armatei britanice, care nu a reușit să convingă guvernul britanic să trimită trupe în regiune, l-a trimis în schimb pe colonelul (devenit mai târziu lord) Baden-Powell, însoțit de un număr mic de ofițeri, în Colonia Capului pentru a recruta două regimente
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
Mafekingului a fost o victorie decisivă pentru britanici și o înfrângere majoră pentru buri. Cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de al Doilea Război al Burilor în 1899, Lord Wolseley, comandantul armatei britanice, care nu a reușit să convingă guvernul britanic să trimită trupe în regiune, l-a trimis în schimb pe colonelul (devenit mai târziu lord) Baden-Powell, însoțit de un număr mic de ofițeri, în Colonia Capului pentru a recruta două regimente de pușcași călare din Rhodesia. Scopul lor era
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
pentru a recruta două regimente de pușcași călare din Rhodesia. Scopul lor era acela de a rezista unei eventuale invazii bure a Coloniei Natal (astăzi provincia KwaZulu-Natal), de a-i îndepărta pe buri de coastă în scopul facilitării debarcării trupelor britanice și, prin demonstrarea prezenței britanice, de a-i descuraja pe localnici de la a ține partea burilor. Ca și guvernul britanic, politicienii locali se temeau că intensificarea activității militare ar putea provoca un atac al burilor, astfel că Baden-Powell s-a
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
de pușcași călare din Rhodesia. Scopul lor era acela de a rezista unei eventuale invazii bure a Coloniei Natal (astăzi provincia KwaZulu-Natal), de a-i îndepărta pe buri de coastă în scopul facilitării debarcării trupelor britanice și, prin demonstrarea prezenței britanice, de a-i descuraja pe localnici de la a ține partea burilor. Ca și guvernul britanic, politicienii locali se temeau că intensificarea activității militare ar putea provoca un atac al burilor, astfel că Baden-Powell s-a hotărât să obțină singur provizii
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
bure a Coloniei Natal (astăzi provincia KwaZulu-Natal), de a-i îndepărta pe buri de coastă în scopul facilitării debarcării trupelor britanice și, prin demonstrarea prezenței britanice, de a-i descuraja pe localnici de la a ține partea burilor. Ca și guvernul britanic, politicienii locali se temeau că intensificarea activității militare ar putea provoca un atac al burilor, astfel că Baden-Powell s-a hotărât să obțină singur provizii, să-și organizeze singur transportul și să facă recrutări în secret. Cu forțe slab pregătite
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
burii au hotărât că orașul este prea bine apărat pentru a fi cucerit. La 19 noiembrie, 4.000 de buri au fost mutați în altă parte, deși asediul s-a menținut și bombardarea Mafekingului a continuat. Conștienți de apropierea coloanelor britanice de ridicare a asediului, burii au lansat un ultim atac major în dimineața zilei de 12 mai, atac ce a reușit să rupă perimetrul defensiv și să incendieze o parte din oraș, înainte de a fi în cele din urmă respins
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
de circa 240 de buri într-un asalt asupra Mafekingului. Sub acoperirea unui atac diversionist în partea de est a orașului, atacatorii s-au strecurat printre redutele Hidden Hollow și Limestone de pe partea vestică a întăriturilor. Conduși de un dezertor britanic, ei au urmat o potecă pe lângă râul Molopo până în locul unde intră în Stadt, satul în care trăiau africanii băștinași. Grupul lui Eloff a pătruns fără opoziție în Stadt și a dat foc la colibe pentru a-i semnala lui
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
La ora 5:30 am, burii ocupaseră cazărmile poliției de la marginea Mafekingului, ucigând o persoană și luând prizonieri 30 de persoane, între care și secundul garnizoanei, colonelul C. O. Hore. Eloff a luat telefonul ce asigura legătura cu cartierul general britanic și s-a lăudat la Baden-Powell cu reușita sa. Incendiul alertase însă deja garnizoana din Mafeking, care a răspuns rapid la situația de criză. Poliția africană (din tribul Baralong) a rămas retrasă când grupul lui Eloff a trecut prin Stadt
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
greoi și mai încet dintre toți generalii buri din război”, nu a reușit să-l susțină pe Eloff. Între timp, complicata rețea telefonică a lui Baden-Powell i-a oferit acestuia informații precise în timp util. De la cartierul său general, comandantul britanic le-a cerut maiorului Alick Godley și escadrilei B din Regimentul Protectoratului să înăbușe atacul și a trimis escadrila D, și câțiva lucrători feroviari înarmați pentru a-i ajuta. Oamenii lui Eloff au ajuns în curând să fie izolați în
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
-se după lăsarea nopții. Britanicii au pierdut 12 morți și 8 răniți, în mare parte africani. Burii au pierdut 60 de morți și răniți, precum și 108 care au căzut prizonieri. Asediul a fost ridicat la 17 mai 1900, când forțele britanice în frunte cu colonelul B T Mahon din armata Lordului Roberts i-a atacat pe asediatori din exterior. Printre soldații forței de întărire s-a numărat și unul din frații lui Baden-Powell, maiorul Baden Fletcher Smyth Baden-Powell. Până la debarcarea întăririlor
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
armata Lordului Roberts i-a atacat pe asediatori din exterior. Printre soldații forței de întărire s-a numărat și unul din frații lui Baden-Powell, maiorul Baden Fletcher Smyth Baden-Powell. Până la debarcarea întăririlor în februarie 1900, războiul avea un curs nefavorabil britanicilor. Rezistența față de asediu era unul din aspectele pozitive, și, împreună cu despresurarea orașului, au atras simpatia opiniei publice din Regatul Unit. În țară, despresurarea Mafekingului a fost sărbătorită cu fast (de unde și verbul "to maffick", care înseamnă a sărbători public și
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
(n. 13 aprilie 1905, Derbyshire - d. 1 august 1957) a fost un agent dublu în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Că agent secret sovietic a făcut parte din organizația "Orchestră Roșie", iar ca agent britanic a făcut parte din "Secret Intelligence Service". După terminarea războiului s-a reîntors în Occident, unde în 1949 a publicat o carte despre activitatea să că agent dublu. Foote era din Yorkshire. A participat în anii 1930 ca voluntar în
Alexander Foote () [Corola-website/Science/321916_a_323245]
-
Moscova. Foote a trecut cu succes interogatoriul sovietic. A primit acum o nouă identitate: maiorul Granatov, iar în Germania era Albert Müller. În martie 1947, când un agent sovietic a căutat să-l demaște, Foote s-a refugiat în sectorul britanic din Berlin.
Alexander Foote () [Corola-website/Science/321916_a_323245]
-
Festivalul de la StoneHenge este un festival britanic care a avut loc la Stonehenge, în Anglia, între 1972 și 1984 în luna iunie și culmina în solstițiul de vară în data de 21 iunie. Festivalul era o celebrare a culturilor alternative variate. The Tibetan Ukrainian Mountain Troop, The
Festivalul Stonehenge () [Corola-website/Science/321936_a_323265]
-
a fost pusă la cale încă din primele zile ale războiului, deși inamicii otomanilor, reuniți în Antanta, nu au căzut de acord asupra dezideratelor lor postbelice și au încheiat acorduri duble sau cel mult triple. După ocuparea Constantinopolului de trupele britanice și franceze în noiembrie 1918, guvernul otoman s-a prăbușit și a semnat tratatul de la Sèvres în 1920. Războiul Turc de Independență i-a adus însă din nou pe Aliați la masa negocierilor, înainte ca tratatul să fie ratificat. Aliații
Dezmembrarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321953_a_323282]
-
vizitat Belgia, Germania, Bulgaria, Ungaria și România. Xi a vizitat Japonia, Coreea de Sud, Cambodia și Myanmar de la 14 la 22 decembrie 2009. Pe lista Time 100 pentru 2009, Xi a fost numit unul dintre cei mai influenți oameni din lume. Revista britanică "New Statesman" l-a clasat pe Xi Jinping pe locul 4 în rândul celor mai influente persoane din lume pe anul 2010 ("The World's 50 Most Influential Figures 2010"). La 18 octombrie 2010 Xi a fost numit vicepreședinte al
Xi Jinping () [Corola-website/Science/321960_a_323289]
-
de Iarnă, la sud de Roma. Estimările inițiale, că Roma ar cădea până în octombrie 1943 s-au dovedit a fi mult prea optimiste. Deși în est linia germană de apărare fusese ruptă pe frontul Adriaticii de Armata a 8-a britanică, ce a ajuns să captureze Ortona, înaintarea se împotmolise după dezlănțuirea la sfârșitul lui decembrie a unor furtuni de iarnă, care au făcut imposibile susținerea aeriană și mișcarea pe terenul accidentat. Drumul spre Rome dinspre est, pe Drumul 5 era
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
generalul Clark, era ca Corpul X britanic, aflat pe flancul stâng al frontului de 30 km, să atace în ziua de 17 ianuarie 1944, trecând râul Garigliano în apropierea coastei (diviziile de infanterie britanice 5 și 56). Divizia 46 Infanterie britanică urma să atace în noaptea de 19 ianuarie tot peste Garigliano în aval de confluența cu Liri, susținând atacul principal al Corpului II american aflat în dreapta sa. Principalul asalt frontal al Corpului II avea să înceapă la 20 ianuarie când
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
și Hitler. De fapt, Clark nu credea că sunt mari șanse pentru un succes rapid, dar credea că atacurile vor atrage resursele germanilor din zona Romei la timp pentru atacul de la Anzio în care Cropul VI american (Divizia I Infanterie britanică și Divizia 3 Infanterie americană) urmau să efectueze o debarcare cu amfibii în ziua de 22 ianuarie. Se spera ca debarcarea de la Anzio, profitând de elementul surpriză și de o înaintare rapidă pe continent către Dealurile Albane, care aveau vedere
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
de a patra bătălii de la Cassino. Deși generalul Alexander a ales (cu argumente perfect logice de coordinare) să țină Cassino și Anzio sub comanda unui singur general, împărțind linia Gustav între armatele a 5-a americană și a 8-a britanică, Kesselring a ales să creeze o Armată a 14-a separată sub comanda gen. Eberhard von Mackensen care să lupte la Anzio, lăsând linia Gustav doar în seama Armatei a 10-a a gen. Heinrich von Vietinghoff. Unitățile americane retrase
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
de 50%. Din ce în ce mai mult, opiniile anumitor ofițeri aliați s-au fixat pe marea mănăstire de la Monte Cassino: ei considerau că mănăstirea—și presupusa sa utilizare ca punct de observație pentru artileria germană—era cea care împiedica ruperea liniei Gustav. Presa britanică, precum și C. L. Sulzberger de la "The New York Times" scriau adesea foarte convingător și în detaliu (de multe ori cu date fabricate) despre niște presupuse posturi de observație și de artilerie germane din interiorul abației. Comandantul Forțelor Aeriene Aliate din Mediterana, general-locotenentul Ira
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
soldați ai Diviziei 1 parașutiști germană au ocupat ruinele mănăstirii, transforând-o într-o fortăreață și post de observație, o problemă serioasă pentru forțele aliate. În noaptea de după bombardament, o companie a primului batalion din Royal Sussex Regiment (unul din elementele britanice din cadrul Diviziei 4 indiene) a atacat punctul-cheie 593 de pe poziția sa de la distanță de pe creasta Capului de Șarpe. Atacul a eșuat și compania a pierdut 50% din efective. În noaptea următoare, Regimentului Sussex i s-a ordonat să atace cu
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]