17,484 matches
-
rezistență a plantelor la frig sunt ridicate, având în vedere latitudinea regiunii, deși nu la fel de ridicate că și în Insulele Shetland unde zona 9 se extinde la peste 60° N. În Europa Centrală, zonele relevante scad din zona 8 de pe coasta belgiană, olandeză și germană a Mării Nordului, cu excepția câtorva dintre Insulele Frizone (în special Vlieland și Terschelling), insula Helgoland și unele dintre insule din estuarul Rin-Escaut, care sunt în zona 9, către zona 5 în jurul Suwałki și Voievodatul Podlasia la granița
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
crește într-o anumită regiune. Europa de Sud este în general mai caldă decît alte părți ale Europei, cu excepția munților, aceasta aparține zonelor 8-10, desi sudul Balcanilor (Șerbia și estul Bulgariei) sunt mai degrabă reci iarnă fiind în zonele 6-7. Coasta Dalmata, Albania și nordul Greciei sunt în zonele 8-9, la fel ca și zona central-nordică a Italiei (dealurile și unele locuri reci în Câmpia Padului sunt însă mai reci) și sudul Franței; zona centrală a Iberiei este în zonele 8-9
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
în zonele 8-9, la fel ca și zona central-nordică a Italiei (dealurile și unele locuri reci în Câmpia Padului sunt însă mai reci) și sudul Franței; zona centrală a Iberiei este în zonele 8-9 (unele zone sunt ușor mai reci). Coasta atlantică spaniolă și portugheză, cea mai mare parte a Andaluziei și Murcia, aproape toată Comunitatea Valenciana, o parte din Catalonia, Insulele Baleare, sud-vestul Sardiniei, cea mai mare parte din Sicilia, sudul Italiei și din coasta sud-vestică a Greciei sunt în
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
zone sunt ușor mai reci). Coasta atlantică spaniolă și portugheză, cea mai mare parte a Andaluziei și Murcia, aproape toată Comunitatea Valenciana, o parte din Catalonia, Insulele Baleare, sud-vestul Sardiniei, cea mai mare parte din Sicilia, sudul Italiei și din coasta sud-vestică a Greciei sunt în zona de 10, insulele Malta, Lampedusa și zona de sud a Spaniei (Malaga, Cadiz, Granada, unde există efectiv culturi de mango și avocado) aparțin zonei 11a. Insulele Canare, Spania au un climat subtropical/ tropical. Exiztă zone
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
verbul "yörümek" (variantă mai veche și, totodată, dialectală a verbului "yürümek", “a merge”, “a umbla”), care face aluzie la stilul de viață nomad care îi caracteriza pe membrii comunității în trecut. Astăzi sunt o comunitate sedentară, răspândită în zonele de coastă ale Mării Marmara și Mării Egee, dar și în estul, vestul și centrul bazinului Mării Mediterane.(Munteanu 2005: 198-199) 21 martie este prilej de sărbătoare și pentru grupurile "Karakalpak"(pălarie neagră), care în regiunea Amasya, în nordul Turciei sunt cunoscuți sub
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
al-Fițr (la finalul lunii Ramaḍăn) și ʻAid al-’Aḍḥă (ziua sacrificiului, când se comemorează supunerea lui Avraam față de Dumnezeu). Femeile au avut un rol important în formarea și transmiterea culturilor culinare în Orientul Mijlociu. Majoritatea popoarelor aflate pe teritoriile cuprinse între coasta atlantică a Marocului și Peninsula Arabică, chiar și mai departe, la granița Irakului cu Iranul, sunt etnici arabi și adepți ai islamului. Însă cultura culinară din aceste zone este mult mai complexă decât ceea ce poate să cuprindă termenii „arab” și
Cultura culinară în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331849_a_333178]
-
din Canalul Mânecii. Luna următoare, flota franceză a contelui de Tourville, este ajunsă la Brest de escadronul din Toulon, care reușise să se debaraseze de Killigrew în largul Cadizului. În vreme ce flota franceză este inactivă la Brest, englezii asamblează o armată pe coasta occidentală a Angliei. Pe 21 iunie, William își îmbarcă trupele la Chester la bordul a 280 de nave de transport. Pe 24 iunie, nestingherit de flota franceză, debarcă la Carrickfergus cu 15000 de soldați pentru campania din Irlanda, spre consternarea
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
în Anglia. Tourville avea controlul temporar în Canalul Mânecii. Părea că francezii ar putea împiedica întoarcerea lui William de Orania în Anglia și ar putea invada Anglia. Jurnalistul John Evelyn scria: "Întreaga națiune este extrem de alarmată de flota franceză ce sfidează coasta noastră chiar la gura Tamisei". Teama este agravată de știrea despre victoria franceză de pe continent în Bătălia de la Fleurus (1690), pe 1 iulie. Pentru a se opune unei posibile invazii au fost pregătiți în grabă 6000 de soldați ai trupelor
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
a sosit la Le Havre cu flota sa. Nu știuse să profite de avantajul avut. Furia lui Ludovic al XIV-lea și a lui Seignelay pentru eșecul lui Tourville s-a revărsat în arderea simbolică și inutilă a orașului de coastă englez, Teignmouth și demiterea lui.. Această victorie este considerată drept una din cele mai frumoase victorii ale marinei Regelui Soare. Pentru Anglia înfrângerea zdrobitoare de la Beachy Head a fost catalizatorul pentru reconstruirea în sine ca putere mondială. Anglia era silită
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
oprit pentru 18 zile pentru a-și repara ambarcațiunile și au ajuns în cele din urmă la țărmul oceanului pe 26 august 1542 unde navele au fost verificate dacă sunt capabile pentru o călătorie pe ocean. Navigând de-a lungul coastei spre Guiana cele două brigantine au fost despărțite până când au fost reunite la Nueva Cádiz pe insula Cubagua de pe coasta Venezuelei. "Victoria", purtând pe Orellana și Carvajal a navigat spre sud pe lângă Trinidad și a fost blocată în Golful Paria
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
26 august 1542 unde navele au fost verificate dacă sunt capabile pentru o călătorie pe ocean. Navigând de-a lungul coastei spre Guiana cele două brigantine au fost despărțite până când au fost reunite la Nueva Cádiz pe insula Cubagua de pe coasta Venezuelei. "Victoria", purtând pe Orellana și Carvajal a navigat spre sud pe lângă Trinidad și a fost blocată în Golful Paria timp de șapte zile, ajungând în cele din urmă pe Cubagua pe 11 septembrie 1542. "San Pedro" a navigat la
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
oameni au murit de boală și alți 50 au dezertat. O altă navă a fost pierdută în Atlantic, luând cu ea 77 de oameni, 11 cai și o barcă ce trebuia să fie folosită pe Amazon. Orellana a ajuns pe coasta Braziliei cu câteva zile înainte de Crăciunul anului 1545 și a navigat 100 de leghe în delta Amazonului. O ambarcațiune fluvială a fost construită dar 57 de oameni au murit de foamete iar ultima ambarcațiune maritimă a eșuat. Naufragiații și-au
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
principal al Amazonului. Când au revenit la tabără au constat că cei rămași acolo au dezertat, oamenii construind o barcă cu care au plecat să îl caute pe Orellana. Barca a renunțat la căutări și a navigat de-a lungul coastei spre Insula Margarita. Orellana și oamenii săi, care au pornit din nou să găsească brațul principal, a fost atacat de indieni. 17 dintre oameni au fost uciși de săgeți otrăvite iar Orellana însuși a murit de boală în noiembrie 1546
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
din expedițiile cu cea mai mică șansă de succes din istorie, Orellana a reușit să navigheze pe lungimea fluviului Amazon, sosind la gura de vărsare a fluviului pe 24 august 1542. El și echipajul său au navigat de-a lungul coastei Atlanticului până când au ajuns pe insula Cubagua, aproape de coasta Venezuelei. În seria de documentare "Unnatural Histories" realizate de BBC se prezintă dovezi că Orellana nu a exagerat cum s-a crezut înainte, ci a fost corect în observațiile sale conform
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
din istorie, Orellana a reușit să navigheze pe lungimea fluviului Amazon, sosind la gura de vărsare a fluviului pe 24 august 1542. El și echipajul său au navigat de-a lungul coastei Atlanticului până când au ajuns pe insula Cubagua, aproape de coasta Venezuelei. În seria de documentare "Unnatural Histories" realizate de BBC se prezintă dovezi că Orellana nu a exagerat cum s-a crezut înainte, ci a fost corect în observațiile sale conform cărora exista o civilizație avansată înfloritoare în zona Amazonului
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
au fost un mare trib roman Celtic, care a trăit în regiunea coastei Atlanticului de Nord în vechea Hispanie, din secolul al IV-lea î.Hr până la sfârșitul secolului I î.Hr. O analiză detaliată a toponimiei în vechea Cantabria prezintă un element Celtic puternic, împreună cu un element "Para-Celtic" (amândouă fiind Indo-Europene) și infirmă
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
care susținea că așezările Celtice în Peninsula Iberică au fost făcute de către oamenii care au sosit pe Oceanul Atlantic, între o zona dintre Bretania franceză și gura de vărsare a râului Garona, stabilindu-se în cele din urmă de-a lungul coastei din Galiția și Cantabria. au locuit în zonele muntoase de pe coasta Atlanticului de nord spaniol, cuprinzând întreaga provincie modernă a Cantabriei, Asturia de est, în regiunile muntoase din apropierea Leonului și Castiliei și marginea de nord ale provinciilor Palencia și Burgos
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
de către oamenii care au sosit pe Oceanul Atlantic, între o zona dintre Bretania franceză și gura de vărsare a râului Garona, stabilindu-se în cele din urmă de-a lungul coastei din Galiția și Cantabria. au locuit în zonele muntoase de pe coasta Atlanticului de nord spaniol, cuprinzând întreaga provincie modernă a Cantabriei, Asturia de est, în regiunile muntoase din apropierea Leonului și Castiliei și marginea de nord ale provinciilor Palencia și Burgos. În jurul secolului I î.Hr, ei erau curpinși în aproximativ 11
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
începutului expansiunii Hallstatt, care au părăsit patria bavareză a Boemiei și au migrat în Galia, unii continuând peste munți în Spania și Portugalia. Până în secolul al VI-lea î.Hr, au ocupat Castros, precum Coanna și Mohias lângă Navia de pe coasta Golgului Biscaya. Din punctul de vedere roman, exprimat în scurtele observații a istoricilor Florus, Titus Livius și Orosius, asturii au fost împărțiți în două facțiuni, în urma divizării naturale făcute de munții alpini castici din Picos: Transmontani (situați în Asturia modernă
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
este un port de agrement din Rio de Janeiro, Brazilia, situat pe coasta golfului Guanabara. Se află în cartierul Glória, în zona de sud a orașului, și formează o parte a Parcului Flamengo. Proiectat de arhitecții Amaro Machado și Duarte Belo, a fost inaugurat în 1979 cu 167 inele de amarare și 73
Marina da Glória () [Corola-website/Science/335548_a_336877]
-
ore, reușind să ajungă la intrarea în Canalul Mânecii fără să fie interceptate. După ce navele germane au traversat strâmtoarea și au ajuns în Marea Nordului, britanicii au reușit să le intercepteze, iar avioanele Royal Air Force, ale Fleet Air Arm și bateriile de coastă au încercat să le bombardeze. Atacurile britanice nu au avut niciun efect asupra convoiului german, iar vasele "Kriegsmarine" au ajuns la destinație pe 13 februarie. în sprijinul operațiunii navale, "Luftwaffe" a lansat Operațiunea Donnerkeil (Trăznetul) pentru asigurarea superiorității aeriene germane
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
să asigure un sprijin eficient flotei britanice. Britanicii prevăzuseră în mod greșit că germanii își vor planifica trecerea prin Canal astfel încât cel mai periculos punct al traversării de la Dover-Calais, unde navele se aflau în raza de acțiune a bateriilor de coastă britanice, să fie depășit în timpul nopții. Germanii au considerat însă că cel mai important element al operațiunii este asigurarea elementului surpriză pentru o perioadă cât mai lungă de timp. Pentru aceasta, vasele germane trebuiau să se strecoare din portul Brest
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
din Canal, iar respectarea strictă a lanțului de comunicare din armata britanică a făcut ca raportul cu privire la identificarea vaselor inamice să fie transmisă cu întârziere responsabililor Royal Navy, respectiv Bomber Command. În jurul prânzului zilei de 12 februarie, artileria britanică de coastă a deschis focul asupra navelor germane, tirul fiind direcționat de noile radare instalate de tip K. La ora 12:19 a fost trasă prima salvă. Dat fiind faptul că raza maximă de vizibilitate era de 5 mile (8 km), observatorii
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
2”au lansat 33 de proiectile asupra vaselor germane care se deplasau cu peste 50 km/h, dar nicio lovitură nu și-a atins ținta. Germanii au afirmat chiar că gruparea lor navală depășise deja Doverul când artileria britanică de coastă a deschis focul, iar proiectilele au plonjat în apă mult în spatele vaselor. Între timp, cele cinci vedete torpiloare Fairmile D din baza din Dover au plecat din port la ora 11:55 și au fost primele forțe britanice care au
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
europenilor, dar și din alte motive. În ianuarie 1882, guvernele britanic și francez au trimis o notă comună guvernului egiptean, declarând recunoașterea lor față de autoritatea guvernoratului. În 20 mai 1882, nave de război britanice și franceze au ajuns în largul coastelor Alexandriei. În 11 iunie 1882, o revoltă anticreștină care a avut loc în Alexandria s-a soldat cu uciderea a 50 de europeni. Colonelul ‘Urabi le-a ordonat forțelor sale să oprească revolta, dar europenii au părăsit localitatea, iar armata
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]