18,601 matches
-
n zare" apare cu titlul "Poemă", în „România Ilustrată”, decembrie 1901. TEATRU: „la 21 Decemvrie 1897 se anunța „libretul unei opere comice în trei acte intitulată „Notarul Furtună” scrise în colaborare cu amicul Macedonescu și a cărui muzică e datorită maestrului C. Dimitrescu” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). „o dramă în 3 acte intitulată „Păcatul strămoșesc” care urma să fie, după cum anunța „Lumea Nouă” din 18 Fevruarie 1895, prezentată în curând Direcției
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1926, p. 7. KARNABATT 1912: D. Karnabatt, "Ștefan Petică" (Cronica literară), în „Flacăra”, I, nr. 5, 19 noiembrie 1912. KARNABATT 1912: D. Karnabatt, "Ștefan Petică", în „Freamătul”, Bârlad, nr. 1-3, ianuarie - martie 1912, pp. 35-38. KARNABATT 1921: D. Karnabatt, "Discipolii maestrului", în „Renașterea română”, III, nr. 625, 23 martie 1921, pp. 1-2. KARNABATT 1944: D. Karnabatt, "Boema de altădată, Ștefan Petică", Tip. Vremea, București, 1944, p. 90, 109, pp.111-132. LĂZĂREANU 1929: Barbu Lăzăreanu, "Notele zilnice ale lui Ștefan Petică", în
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
angajat într-o poziție mai bună ca organist în Mühlhausen. Unele din primele compoziții ale lui Bach datează din această epocă, probabil și celebra „"Toccata și Fuga în Re minor"". În 1708, Bach obține postul de organist de curte și maestru de concerte la curtea ducelui de Weimar. În această funcție avea obligația de a compune nu numai muzică pentru orgă, dar și compoziții pentru ansambluri orchestrale, bucurându-se de protecția și prietenia ducelui Johann Ernst, el însuși compozitor. Pasionat de
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
În afară de pasajele solistice din Concertele brandenburgice (1721), Bach a utilizat vioara ca instrument solistic în două Concerte și în Concertul pentru două viori și orchestră în re minor. Marea dezvoltare a tehnicii violonistice, datorată școlii italiene, precum și cultivarea virtuozității de către maeștrii germani au pregătit drumul creației violonistice bachiene. Cele șase Sonate pentru clavecin și vioară, ca și Sonata în sol minor (transcrisă 166 după sonata de clavecin), valorifică calitățile expresive ale viorii ca instrument de monodie. Și Sonatele pentru vioară, fără
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
a lui Ionescu la romanul " De două mii de ani", prefață pe care Sebastian a publicat-o intactă. Deriva înspre extremismul de dreapta a generației sale și circumstanțele politice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-au îndepărtat de maestrul său și de foștii săi prieteni. În această perioadă a ținut jurnal. După moartea lui subită, posteritatea i-a fost asigurată în principal de piesele de teatru, până în 1996, când jurnalul, care rămăsese peste 60 de ani inedit, a fost
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
un triunghi, un cerc și un pătrat. Triunghiul reprezintă generarea de energie și este cea mai stabilă postură fizică. Cercul simbolizează unificarea, seninătatea și perfecțiunea; este sursa tehnicilor nelimitate. Pătratul este formă și soliditate, baza controlului. În textele rămase de la maestrul Morihei Ueshiba există o referire la trei tipuri de antrenament: Adevăratul practicant de Aikido este cel ce atinge aceste trei componente simultan, nu doar în Dojo, ci în oricare alt moment al vieții sale. Rezonanța corpului provine din unitatea minții
Aikidō () [Corola-website/Science/296618_a_297947]
-
și Europene la aruncarea discului și aruncarea ciocanului. Mai slab dezvoltate sunt sporturile de masă și de sală. Astfel, genuri ca biliardul sau pokerul sunt practicate doar la nivel de amatori, nu și profesionist. Totuși, în șah, Republica Moldova are câțiva maeștri internaționali, printre care pot fi menționați Viorel Iordăchescu și Viorel Bologan. De asemenea sunt slab dezvoltate sporturile de iarnă. În ultimii ani Republica Moldova pentru a reprezenta țara la probele de iarnă pe plan internațional. La sfârșitul anilor 2000, un om
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
designului” de UNESCO. Din 2011, Berlinul este casa a 138 de muzee și a mai mult de 400 galerii de artă. Aparte de Muzeul Insulei, sunt multe muzee adiționale în oraș. Gemäldegalerie (Galeria Picturii) se centrează pe picturi ale „vechilor maeștri” din secolul 13 până în secolul 18, pe când Neue Nationalgalerie (Noua Galerie Națională, construită de Ludwig Mies van der Rohe) prezintă picturi europene din secolul 20. Hamburger Bahnhof, aflat în Moabit, prezintă o colecție mare de artă modernă și contemporană. În
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
Treime, în cinstea și spre pomenirea soțului ei și ai camarazilor acestuia căzuți pe câmpurile de luptă în timpul războiului ruso-turc. Locaș de cult și de cultură, catedrala are onoarea de a primi corurile vocale „Cântarea Dunării” și „Lyra” sub conducerea maeștrilor Anghel Bărbulescu și Victor Karpis, spre a înfrumuseța coloritul muzical al slujbelor. Titlul de catedrală și-l dobândește încă din vechime. Spre exemplu, în corespondența dintre Consulatul Rusiei de la Galați și Secretariatul de Stat al Țării Românești, din 1856, cu privire la
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
un designer de obiecte casnice și mobilă extrem de influent al secolului 20, uneori numit "Părintele modernismului" în țările nordice. Născut în Kuortane, în Marele Ducat al Finlandei, parte a Imperiului rus, Aalto a fost unul din cei mai importanți arhitecți (maestru) ai mișcării moderne scandinave în arhitectură și design, contibuind decisiv la afirmarea identității naționale a unei Finlande suverane. Alvar Aalto a absolvit "Institutul Tehnic" din Helsinki, iar în 1925 s-a căsătorit cu Aino Marsio, care i-a fost colaboratoare
Alvar Aalto () [Corola-website/Science/296683_a_298012]
-
orice caz, o trăsătură a budismului Theravada. Bătrânii Școlii de Budism, care susține că păstrează învățăturile originale ale lui Buddha încă de la primul mare recital (al doilea a condus la divizarea în Theravada și Mahayana), pun mare valoare pe cuvintele Maestrului că 'nimeni nu este etern', și cred că până și viața celor luminați are, într-adevăr, un sfârșit. De asemenea, în Theravada apare și noțiunea de anatta, ca una dintre 'trilakshana' (cele trei caracteristici ale realității): aceasta reprezintă ideea că
Buddha () [Corola-website/Science/296878_a_298207]
-
un nivel superior. Astfel, sala a găzduit în anul 1995, concertul dirijat de Yehudi Menuhin, în cadrul redeschiderii Festivalului Internațional de Muzică "George Enescu". Această sală a concentrat, în realizarea sa, un număr mare de meseriași din capitală și din țară, maeștri ipsosari, modelatori, artiști plastici, specialiști în marmură sculptată, etc. Sala, situată în axul palatului, la parter, este medie ca suprafață. Grație celor două curți interioare care o înconjoară, luminozitatea acestei săli este excepțională, intensificată și de lustrele și aplicele care
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
între puterile străine. După Războiul Livonian (1558-1583), Livonia (Letonia) a căzut sub dominație polono-lituaniană. Partea sudică a Estoniei și cea nordică a Letoniei au fost cedate Marelui Ducat al Lituaniei și au alcătuit "Ducatus Ultradunensis" (Părdaugavas hercogiste). Gotthard Kettler, ultimul maestru al Ordinului Livonian, a format Ducatul Curlandei și Semigaliei. Desi acesta era la acea vreme stat vasal Poloniei, el a păstrat un grad considerabil de autonomie și a trecut printr-o epocă de înflorire în secolul al XVII-lea. Latgalia
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Stat al Republicii Populare Romîne, solistului concertist Ion Voicu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”. Statul român i-a dat maestrului în folosință o vioară „Stradivarius”, fabricată în 1702, care a aparținut lui Joseph Joachim. Vioara Stradivarius a fost achiziționată de statul român, în 29 august 1956, de la firma "Henry Werro", la prețul de 80.000 de franci elvețieni. La 7
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
fabricată în 1702, care a aparținut lui Joseph Joachim. Vioara Stradivarius a fost achiziționată de statul român, în 29 august 1956, de la firma "Henry Werro", la prețul de 80.000 de franci elvețieni. La 7 septembrie 1956, "Ministerul Culturii" și maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea în folosință a viorii. Contractul de comodat a încetat în 1986, când Ion Voicu a restituit instrumentul "Filarmonicii "George Enescu"". Ulterior, vioara a ajuns în posesia "Muzeului
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
pentru ziarul ""El Colombiano"" din Medellín. Frecventează cafeneaua ""Automatica"", unde ia contact cu avangarda artistică columbiană, printre care scriitorul Jorge Zalamea. Se mută mai târziu la Bogotá, apoi, în 1951, pleacă în Europa, la Paris și se dedică studiului vechilor maeștri. Între 1953 și 1954 călătorește în Spania și Italia, copiind operele unor pictori ca Giotto sau Andrea del Castagno, un exercițiu de expresie figurativă care va rămâne totdeauna prezentă în creațiile sale ulterioare. În 1966 se stabilește în New York (Long
Fernando Botero () [Corola-website/Science/298240_a_299569]
-
execută naturi moarte și portrete. După o nouă agravare a sănătății, își petrece iarna în clima blândă a orașelor Napoli și Amalfi. Însănătoșit, Amedeo se înscrie în 1902 la "Școala de Nuduri" din Florența (""Scuola libera di Nudo""), condusă de maestrul Giovanni Fattori iar, un an mai târziu, frecventează cursurile "Institutului de Arte Frumoase" din Veneția. La începutul anului 1906, Modigliani se hotărăște să se stabilească la Paris, unde se înscrie la "Académie Colarossi" și își găsește o locuință în cartierul
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
a avut dreptate cînd a zis cutare lucru. Iată, dom'le, s-a dovedit! A venit Titu, despre care Nichita a spus că a cumva, și a scris niște cărți-poem, cu care dovedește că a avut o relație cinstită cu maestru său. Dovedește ca Nichita știa ce spune despre poezie. Lui Nichita i-a ieșit figura asta! Prin ANTIMETAFIZICA, el constituie doctrina idealistă a revelației. Una dintre puținele doctrine idealiste autentic românești, care are ca bază revelațiile eminesciene. Extinse, prin selecție
Antimetafizică () [Corola-website/Science/298253_a_299582]
-
temă. În partea stângă a tabloului se văd femei din Bretania, motiv ce constituie o nouă variantă a compoziției ""Viziune după predică"". În anul (1888), galeria pariziană "Boussod et Valadon" îi organizează prima expoziție personală. Noua generație vede în Gauguin maestrul simbolismului. În același an, la 21 octombrie 1888, Gauguin sosește la Arles, la Van Gogh, pe care îl cunoscuse cu doi ani în urmă. Van Gogh era curios să afle la ce rezultat artistic a dus colaborarea lui Gauguin cu
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
și producător de film originar din România. Talentul pentru artă se arată timpuriu, când tânărul Jean Negulescu, cercetaș voluntar în rândurile Crucii Roșii în timpul Primului Război Mondial, schițează un portret al lui George Enescu. Jean Negulescu se hotărăște să devină pictor atunci când maestrul George Enescu, căruia i-a plăcut desenul, îl cumpără cu un preț ridicat. Cu toate că începuse să ia lecții de pictură la București, tatăl său îl trimite la Paris să studieze economia și artele. Pentru o vreme frecventează cursurile "Academiei Julian
Jean Negulesco () [Corola-website/Science/298262_a_299591]
-
Pentru o vreme frecventează cursurile "Academiei Julian", neglijând însă total științele economice, și, în consecință, nu mai primește bani de acasă. Pentru a-și asigura existența în capitala Franței, muncește seara în restaurante, spălând vasele, în timp ce ziua, copiază operele marilor maeștri în muzee, cópii pe care le vinde ieftin. În acest timp se împrietenește cu unii din artiștii avangardei pariziene precum Brâncuși, Modigliani, Pascin, Soutine și alții. De asemenea, frecventează cercul dadaiștilor în frunte cu Tristan Tzara, și el originar din
Jean Negulesco () [Corola-website/Science/298262_a_299591]
-
face ucenicia la Pieter Coecke van Aalst, pictorul curții lui Carol Quintul. Tânărul Bruegel acumulează totodată solide cunoștințe umaniste, îi citește pe autorii antici, dar și pe Erasmus din Rotterdam și pe François Rabelais. În anul 1551 este acceptat ca maestru în "Breasla Sfântului Luca". Lucrează împreună cu pictorii Hieronymus Cock și Peeter Balten și participă la activitatea celebrei „Camera retoricienilor” din Antwerpen, un fel de club al scriitorilor care avea relații cu breasla locală a pictorilor. În anul 1552 Bruegel pornește
Pieter Bruegel cel Bătrân () [Corola-website/Science/298272_a_299601]
-
În perioada 1850 - 1857 se stabilește la Paris, unde studiază pictura (1850) cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu François-Édouard Picot. Profesor și întemeietor împreună cu Gheorghe Tattarescu al Școlii de Arte Frumoase din București. Se dedică picturii influențat de maeștrii Renașterii italiene. Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viața muscelenilor lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung și împrejurimi. Numele său a rămas în istoria artei românești nu doar prin valoarea operelor semnate, ci și prin contribuția
Theodor Aman () [Corola-website/Science/298307_a_299636]
-
moralizatoare, alegoria. a contribuit în mare măsură în dezvoltarea limbii engleze la rangul unei limbi literare. O dată cu acest "pelerinaj" spre Canterbury începe calea glorioasă a literaturii engleze. În perioada așa zisei Renașteri engleze, Edmund Spenser îl recunoaște drept propriul său maestru, multe din dramele lui William Shakespeare reflectă influențe ale operei lui Chaucer.
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
desenului copiind gravuri. În 1763, încearcă să se înscrie în Academia Regală "San Fernando" din Madrid, dar este respins. Își continuă formația artistică sub îndrumarea lui Francisco Bayeu pentru ca, în 1773, să se căsătorească cu Josefa, sora mai mică a maestrului său. Goya va mai încerca încă o dată să fie primit în Academia "San Fernando" în anul 1766, dar va fi din nou respins (în 1795 va fi numit director al acestei instituții !). Pe la sfârșitul anului 1769, Goya pleacă la Roma
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]