17,590 matches
-
problema identității etnice sau etno-politice, fie că a avem de-a face, după cum o demonstrează religiile așa-zis Întemeiate, cu tradiții obsedate de mitul Întemeierii, de acele „origini” care, asemenea unui cod genetic, vor contribui la factorul sau factorii de permanență și identificare ai acestor religii, chiar și În cazul schimbării situațiilor istorice. 6. PLANUL LUCĂRIITC "6. PLANUL LUCĂRII" Celui care dorește să cuprindă, dintr-o singură privire, lumea religiilor periculos lipsită de hotare spațiale sau temporale, are În fața ochilor un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
riguros din punct de vedere cronologic, iar pe de altă parte, sacrificând parțial criteriul enunțat mai sus, de a privilegia o prezentare a Întregului care, mai ales În cazul religiilor istorice cu o existență Îndelungată, salvează elementele de continuitate și permanență -, ne-am decis pentru privilegierea acestui al doilea criteriu. Și aceasta convinși fiind că, În situația actuală a studiilor istorico-religioase, este mai oportun să tindem, desigur În baza unei tratări riguroase, spre depășirea barierelor impuse de specializări, oferind În consecință
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deci util să purcedem la descoperirea omenirii rurale, Începând cu Eurasia Occidentală. Chiar În inima acestui teritoriu se deosebesc recurențe și afinități sugestive Între leptolitic și neolitic. Din Ucraina până În Moravia, ne aflăm probabil În fața unor culturi cu o puternică permanență teritorială, a unor triburi unite În urma unui regim milenar de competiție și de schimb de-a lungul vastelor „pământuri joase” europene. Odată cu adoptarea vieții rurale, se Înregistrează creșteri ale populației și - după 5 000 Î.Hr. - concentrarea acestora În mari
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bazându-se pe creșterea bovinelor și limitându-se la suprafața de savană și sahel dintre Sahara și Kenya; din acest motiv, pare legitimă luarea În considerare a existenței unor religii „pastorale” asemănătoare cu cele actuale: Shilluk, Nuer sau Maasai. O permanență ideologică de câteva mii de ani Într-un asemenea tip de societate și mediu (din 3 000 Î.Hr. În Kenya, cel puțin din 7 000 În Sahara) nu este imposibilă, iar folosirea rituală a animalelor este bine atestată În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și conducerea vieții religioase la nivel practic. Încă din perioada sumeriană s-a simțit nevoia ordonării panteonului. În fazele următoare, semiții din Mesopotamia (akkadieni, babilonieni, asirieni) au simțit și ei aceeași nevoie, mai ales din cauza tradiției lor politico-culturale, caracterizată În permanență atât de Înclinația pentru crearea unor unități statale puternice, cât și de tendința care decurge de aici spre o putere centralizată accentuată. Semiții din Mesopotamia au ajuns la o orânduire destul de organică a panteonului lor, lucru de care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu trebuie să ne facă să uităm munca depusă de erudit, sârguința și abilitatea lui narativă. Așadar, vrem să mai subliniem, În concluzie, felul În care rigida structură sistematică, organizată În funcție de oameni, locuri, timpuri, lucruri și zei, este frântă În permanență de istorii particulare și este Însemnată principial de un dinamism Întemeiat pe concepția globală istorico-culturală. Sistemul teologic nu este absolut, ci lasă să transpară o „instituire” a unei civitas istorice a unui anumit popor. Cele șaisprezece cărți ale Antichităților religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o Încalcă; aceasta presupune o „militarizare” progresivă a zeului. Este exact ceea ce i s-a Întâmplat lui Mitraxe "Mitra" În zona iraniană, unde asistăm la un proces evolutiv clar. Aici, pentru a asigura respectarea legii, zeul trebuie să cunoască În permanență ceea ce se Întâmplă În universul Întreg: astfel, el are un car cu ajutorul căruia străbate În fiecare zi lumea, observând comportamentul tuturor ființelor; de aceea, este identificat cu soarele. Pentru a-i pedepsi pe cei răi și pe demoni, are o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fie o publicație cât mai completă, A. dă o mare atenție nu doar literaturii autohtone, ci și celei universale, așa cum o atestă numeroasele rubrici de recenzii și comentarii critice („Cronica traducerilor” de Laurențiu Ulici, „Scriitori străini contemporani” de Leonard Gavriliu, „Permanențe” de Al. Husar) sau de traduceri („Orfeu”, „Accente”, „Meridiane literar-artistice”, „Din poezia lumii”, unul dintre colaboratorii consecvenți fiind Ștefan Aug. Doinaș). În ce privește traducerile, acestea sunt de găsit și în afara rubricilor menționate și reprezintă cele mai diverse literaturi, epoci și genuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
punct de vedere calitativ - sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70 (până în 1974) să reprezinte cea mai fasta perioadă din istoria revistei, condusă din mai 1965 până în decembrie 1989 de Ecaterina Oproiu. S-au impus câteva rubrici cu caracter de permanență - „În dezbatere: filmul românesc”, „Panoramic românesc”, „Opinii”, „Epoca noastră”, „Cinemateca”, „Televiziune”, „Pe ecrane”, „Actorii”-, precum și portretele de cineaști (regizori, scenariști, operatori) realizate cu consecventă în cadrul analizelor consacrate creației originale. Îndeosebi „rubricile de autor” au consolidat, în perioada de referință, prestigiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
atentă a diverselor măsuri terapeutice cu viză profilactică, pentru a preveni instalarea complicațiilor și a minimaliza riscurile. În același timp, prevenția bolilor cardiovasculare la vârstnici trebuie să fie strict individualizată, să țină cont de dorințele pacientului și să aibă în permanență în vedere creșterea calității vieții acestuia.
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
proiecte din care se alcătuiește viața noastră. Cu fiecare proiect și cu fiecare act, împrăștiem în jurul nostru hotare. Ne hotărâm, hotărâm și ne lăsăm hotărâți. Dar acest fel al nostru de a fi presupune faptul de a ne afla în permanență dincolo de noi. Suntem mereu înaintea noastră, suntem în pasul plănuit, în forma visată, în hotarul râvnit. Trăim în raza voinței, dorinței, hotărârii, libertății. Trăim în acest mănunchi de raze, în acest fascicul care ne precedă, care ne scoate din noi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
capul locului unei alte instanțe. El își dobândește eul printr-o prealabilă ieșire din sine, pe când nehotărâtul nu-l obține tocmai pentru că nu-l poate părăsi. Forma pe care o îmbracă această nepărăsire a eului este regretul. Nehotărâtul trăiește în permanență în orizontul regretului, al unui dublu regret. Pe de-o parte, el anticipează regretul pe care l-ar cunoaște acționând și care în fapt, el tocmai, îl face să nu acționeze. De vreme ce riscul ascunde în el perspectiva eșecului, deci iremediabila
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ratatul are o natură impură, în care se întâlnesc în chip nefericit un leneș cu un bovaric - inerția care trimite spre înăuntru și imobil cu proiectul care trimite spre în afară și activ. Ca și leneșul, ratatul se confruntă în permanență cu prejudecata lumii că trebuie să faci ceva. Dar în vreme ce leneșul rămâne indiferent față de această prejudecată și nu vrea să-și dovedească și să dovedească nimic, ratatul o preia și o face a lui. Și tocmai însușirea acestei prejudecăți nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vieți este în aceeași măsură istoria formării proiectelor acelei vieți, istoria lecturilor, a contactelor umane și a experiențelor de viață din care proiectele premergătoare s-au alcătuit în vederea faptei viitoare. Proiectul care nu riscă să devină refugiul prostiei este în permanență supus instanțelor critice ale celui care își așază viața sub el. Trăiesc în permanență sub un proiect, dar trăiesc deopotrivă în permanență în afara lui, îl judec, îl cumpănesc, îl întorc pe toate fețele, pentru că, fiind răspunzător de viața mea și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
umane și a experiențelor de viață din care proiectele premergătoare s-au alcătuit în vederea faptei viitoare. Proiectul care nu riscă să devină refugiul prostiei este în permanență supus instanțelor critice ale celui care își așază viața sub el. Trăiesc în permanență sub un proiect, dar trăiesc deopotrivă în permanență în afara lui, îl judec, îl cumpănesc, îl întorc pe toate fețele, pentru că, fiind răspunzător de viața mea și de faptele mele, sunt circumspect față de proiectul care le precedă și le dă naștere
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
proiectele premergătoare s-au alcătuit în vederea faptei viitoare. Proiectul care nu riscă să devină refugiul prostiei este în permanență supus instanțelor critice ale celui care își așază viața sub el. Trăiesc în permanență sub un proiect, dar trăiesc deopotrivă în permanență în afara lui, îl judec, îl cumpănesc, îl întorc pe toate fețele, pentru că, fiind răspunzător de viața mea și de faptele mele, sunt circumspect față de proiectul care le precedă și le dă naștere. Îmi cântăresc apoi periodic viața și faptele pentru ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dar avem nevoie — pentru propria noastră propulsie — de familiaritatea lipsită de frivolitate a tot ce e „jos“ și ne cade sub simțuri. Ambiguitatea noastră se bazează pe însăși ambiguitatea simbolurilor pe care le folosim la tot pasul: ne despărțim în permanență de sensibil rămânând în același timp prizonierii bogăției a cărei natură precară am denunțat-o. Scrise, după cum spune autorul, într-o vreme în care „voința de cultură“ însemna mai mult decât o simplă preocupare culturală, paginile acestei cărți născute din
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a căutat să înțeleagă și să reconstituie istoria evenimentele și procesele care au generat-o. Tiparele rezultate din viața altor națiuni erau indicii utile, uneori chiar cheia problemei respective. Dar ele nu erau legi (ca în științele naturale). Ele erau permanențe (trăsături și calități permanente ale istoriei) care îi permiteau istoricului să emită judecăți. De unde proveneau aceste trăsături permanente? Din "sol", "rasă" și "idee". Prin "sol", Iorga înțelegea pămîntul în care își are rădăcinile un grup de oameni care devin o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga) "nu se repetă"; istoria continuă. Prezicînd viitorul unei țări nu trebuie să te aștepți la repetări, ci la o seccesiune firească a trecutului unei națiuni. Istoricul trebuie totodată să caute similitudini și paralele în cadrul cronologiei experienței omenirii. Astfel de permanențe trebuie căutate. Istoricul trebuie să caute punctul în care se intersectează paralelele dintre aceste cauze și efecte (din care apare evenimentul istoric). Pentru Iorga, capacitatea de a găsi aceste puncte de itersecție constituie diferența dintre un funcționar (sau un cronicar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
absența căreia democrația se poate transforma în manifestările unei gloate pestrițe, care, încă de pe vremea lui Socrate, era dornică să-i distrugă pe cei ce aveau mai multă inteligență și mai mult curaj decît cei de rînd. Iorga credea în permanența și în indestructibilitatea acestei "Ființe Gigantice": națiunea. Epictet avertiza: "Nu încercați să schimbați natura lucrurilor!" Analiza lumii noastre făcută de Iorga este simplă: el vedea calea viitoare a unei națiuni nu ca pe o repetare, ci sub forma unei continuări
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1970, la 85 de ani). Argumentele sale au fost mereu de factură etică: mai Întâi În diferendul cu Camus pe tema epurărilor postbelice, apoi cu alți conservatori pe marginea războiului din Algeria (cu care nu era de acord) și În permanență cu comuniștii (pe care Îi detesta). În numărul din 24 octombrie 1949 al cotidianului Le Figaro, Mauriac le explica cititorilor că justificarea adusă de comuniștii francezi procesului-spectacol de la Budapesta, pe atunci În plină desfășurare, era une obscénité de l’esprit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toată alura sa de mandarin, de Gaulle era prin natura lui un radical, fără teamă de schimbare: așa cum scrisese În Vers l’armée de métier, un tratat din tinerețe despre reforma armatei, „nimic nu durează dacă nu este reînnoit În permanență”. Nu este surprinzător, așadar, că cele mai semnificative transformări În infrastructura de transport, planificarea urbană și investițiile industriale dirijate de stat au fost concepute și lansate sub administrația sa. Dar, ca mai toate acțiunile lui de Gaulle ce vizau modernizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înlăturat din Constituția cehoslovacă clauza fundamentală ce garanta un „rol conducător” Partidului Comunist. În situația nou-creată, cabinetul Adamec a propus un guvern de coaliție, pe care reprezentanții Forumului Cetățenesc, Încurajați de mulțimea numeroasă și hotărâtă care acum ocupau străzile În permanență, l-au respins pe loc. În acest moment, comuniștii nu puteau să nu țină cont de evenimentele externe: la 3 decembrie căzuse conducerea comunistă est-germană, Gorbaciov cina cu Bush În Malta, iar statele din Tratatul de la Varșovia se pregăteau public
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evidenței. Nici o combativitate pozitivă și în cadrul legii, condiție vitală în calitate de trimis al votantului. Furtul și războiul împotriva legii amenință redresarea materială și morală a României. Vrem legalitate! Respectați Legea și trăiți după Lege! „Adevărurile legionare sunt de neclintit. Izvorâte din permanențele spirituale, morale și istorice ale neamului românesc, ele nu vor putea fi nici măcar umbrite de conjuncturile instabile ale timpului pentru că sunt adânc ancorate în adevărurile creștine, de unde își trag legionarii seva dătătoare de viață în eternitate. De aici provine puterea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
românesc între tradiția creștină bizantină și înnoirile din gândirea creștină apuseană din secolul al XVI-lea. Următoarea monografie, elaborată împreună cu Valeriu Nițu, are ca obiectiv valorificarea operei lui Timotei Cipariu, cărturar oarecum ignorat de istoriografia literară - Timotei Cipariu. Arhetipuri ale permanenței românești (1988). În viziunea autorilor, și Cipariu reprezintă în cultura românească tipul cărturarului de erudiție umanistă. Totodată, se identifică la el o linie de gândire care continuă programul Școlii Ardelene, intersectându-se și, la un moment dat, chiar suprapunându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]