18,182 matches
-
Cantacuzino, Elena Ghica, Radu Beller, Dumitru și Adela Popa. Lăcașul de cult are o catapeteasmă din lemn de tei. În primul deceniu al secolului al XXI-lea, a fost construită o clădire socială și s-a pictat interiorul bisericii de către pictorul Gheorghe Vartic. În anul 2007 preotul Cristian Rotaru plănuia realizarea unui mic muzeu cu vechi cărți, sfinte evanghelii și obiecte de cult, precum acoperământul de potir, cusut cu fir de aur și mătase, din vremea ctitorului. În apropiere de zidul
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
(n. 17 februarie 1907- d. 6 aprilie 1946) a fost un pictor român, născut în comuna Bahmut, Bălți, Basarabia, în familia preotului Ioan Vulpe, căsătorit cu Alexandra "a lui Iosif". Înmormîntat la cimitirul Iancu Nou din București. A făcut studii de artă la București, cu Constantin Artachino, la cumpăna dintre deceniile trei
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
a păstrat doar prenumele, Liza. La 1 noiembrie 1940, printr-un referat adresat lui Traian Brăileanu, direcția artelor îl propune, printre alții, pe să facă parte din conducerea Sindicatului Artelor Frumoase. Motivele necooptării sale rămîn neclare, este cert însă că pictorul "n-avea tragere de inimă pentru politica legionară, la care aderase, totuși, din sărăcie" (Mihai Pelin). 1941 mobilizat, cu gradul de caporal t.r., în compania sanitară a Spitalului Militar "Regina Maria" din București. După începerea ostilităților este transferat la
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
t.r., în compania sanitară a Spitalului Militar "Regina Maria" din București. După începerea ostilităților este transferat la secția de propagandă a Marelui Stat Major, sub comanda locotenentului arhitect G.M. Cantacuzino. În iarna acelui an a locuit la Odesa, împreună cu pictorii Gheorghe Vânătoru și Constantin Mihalcea. Li s-a alăturat acestora și Dan Ialomițeanu. "Anatol Vulpe, interiorizat, stăruia într-o tăcere apăsătoare" (Mihai Pelin). Face schițe și desene ale orașului distrus de furtuna războiului. În 7 decembrie 1941, după redeschiderea Operei
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
în artă", pentru editura Cartea Rusă. Între 6 și 26 septembrie 1945 are loc o expoziție, la Sala Dalles, a serviciului cultural al Marelui Stat Major: pictură, desen și fotoreportaj de război. Anatol Vulpe s-a remarcat îndeosebi ca un pictor de vedute urbane, peisaje, naturi statice, portrete și nuduri de femei. Opera i se cunoaște încă fragmentar, dar ținînd cont de prezența lucrărilor sale pe piața de artă a ultimilor ani, ne putem da seama că a lăsat piese interesante
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
Tragicul eveniment a fost pe larg reconstituit de istoricul Mihai Pelin, și acestui "studiu de caz" i se datorează în mod esențial revenirea operei lui Vulpe în atenția specialiștilor și colecționarilor de artă. Cartea lui Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950): viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților români între legionari și staliniști" (editura Compania, București, 2005), și mai ales studiul "Asasinarea pictorului Anatol Vulpe", este esențial pentru reevaluarea acelei epoci. Pelin este de părere că Vulpe a fost asasinat din motive politice de sovietici
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
datorează în mod esențial revenirea operei lui Vulpe în atenția specialiștilor și colecționarilor de artă. Cartea lui Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950): viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților români între legionari și staliniști" (editura Compania, București, 2005), și mai ales studiul "Asasinarea pictorului Anatol Vulpe", este esențial pentru reevaluarea acelei epoci. Pelin este de părere că Vulpe a fost asasinat din motive politice de sovietici datorită unui zvon malițios conform căruia Vulpe ar fi fost descendent al Romanovilor, lucru pe care Pelin îl
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
Pelin este de părere că Vulpe a fost asasinat din motive politice de sovietici datorită unui zvon malițios conform căruia Vulpe ar fi fost descendent al Romanovilor, lucru pe care Pelin îl consideră fals în baza certificatului de naștere al pictorului. O primă revenire expozițională de proporții a lucrărilor lui Anatol Vulpe a fost în expoziția Bessarabia Moia 23.06.09 - 02.08.2009, la galeriile Artmark din București
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
pur românesc și realist de culoarea amurgului. Catapeteasma este realizată din lemn de tei, fără ornamente, având trei rânduri de icoane. Icoanele au fost pictate în ulei, în stil neobizantin, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, de către un pictor anonim. Acesta a realizat și majoritatea icoanelor praznicale din biserică. În jurul bisericii se află cimitirul satului Hărpășești. În apropiere de biserică se află mausoleul familiei Rusovici, mari proprietari de pământ în perioada interbelică. Aici sunt înmormântați următorii membri ai familiei
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
H. G. Wells, extrem de popularul (pe atunci) apostol al utopiei socialismului științific, ale cărui opere au fost traduse de Zamiatin în rusă. (3) În folosirea culorii și imagisticii, Zamiatin dovedește că a respirat același aer subiectivist ca și Kandinsky și alți pictori expresioniști europeni. George Orwell a afirmat că "Minunata lume nouă" a lui Aldous Huxley (1932) trebuie să fi derivat parțial din "Noi". Totuși, într-o scrisoare trimisă lui Christopher Collins în 1962, Huxley spunea că a scris "Minunata lume nouă
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
(n. 31 iulie 1937 în București) este un pictor român, Profesor universitar doctor. A predat cursuri la Facultatea de Filologie, Universitatea din București, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, master Spațiu Sacru. Curs de master Estetica formelor artistice la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii
Henry Mavrodin () [Corola-website/Science/322150_a_323479]
-
ori cu Dumnezeu, oricine ar fi el.) Cunoscând moralitatea artiștilor, știu că va fi urât, pentru gloria lui restrânsă, strălucitoare, durabilă. Pentru un artist mare, îmi mărturisea eminentul istoric de artă Eugenio Riccomini, care a consacrat în Italia o monografie pictorului nostru și a avut amabilitatea de a-i deschide expoziția la București, dușmanii sunt importanți. Henry Mavrodin e un aliaj straniu de orgoliu și umilință. Un orgoliu firesc pentru vocațiile creatoare (numai funcționarii publici și alții ca ei au dreptul
Henry Mavrodin () [Corola-website/Science/322150_a_323479]
-
foc de artificii al uimitoarei aventuri a picturii, începută cu secole în urmă, îmi mărturisea profesorul Eugenio Riccomini. Spațiul său de manevră pare îngust. Nu e. Între amintirea marilor valori trecute și contemporaneitatea incapabilă să-și instaleze temeinic propriile valori, pictorul nostru, un risipitor al timpului, agonisindu-și încăpățânat și oarecum avar moartea din viață, se instalează confortabil ca pe un pământ nelocuit. Umple un gol uriaș și tratează răni care sângerează încă tăinuit, pe urmele maestrului său, la al cărui
Henry Mavrodin () [Corola-website/Science/322150_a_323479]
-
mare, prințul Ferdinand, a urmat tradiția căsătoriilor spaniolo-bavareze și a trăit pentru restul vieții în Spania. Copiii cei mici ai lui Paz au moștenit pasiunile ei artistice și literare. Prințul Adalbert a fost scriitor și istoric; prințesa Pilar a fost pictor și a scris o carte despre domnia vărului ei Alphonso al XIII-lea. După ce fiul ei cel mare s-a stabilit în Spania, Paz a făcut călătorii frecvente în țara natală pentru a-și vizita nepoții spanioli. Copiii infantei Paz
Infanta María de la Paz a Spaniei () [Corola-website/Science/322160_a_323489]
-
infanta a fost responsabilă de expoziția de artă Glaspalast care a avut loc în fiecare an la München până la distrugerea acesteia prin incendiere în 1931. Casa ei era vizitată de scriitori și artiști, cum ar fi Sarasate, Breton, Richard Strauss, pictorul Franz von Lenbach sau câștigătorul Premiului Nobel Paul Heyse. Din Bavaria, infanta Paz urmărea viața familiei ei din Spania prin scrisorile de la sora ei Isabel. Singurul frate al lui Paz, regele Alfonso al XII-lea, a murit tânăr în 1886
Infanta María de la Paz a Spaniei () [Corola-website/Science/322160_a_323489]
-
(n. 12 februarie 1884, Leipzig - d. 27 decembrie 1950, New York) a fost un pictor și grafician german. s-a născut la 12 februarie 1884 în Leipzig. Părinții săi, Antonia și Carl Beckmann, erau originari din Braunschweig. În 1900 își începe studiile la Școala de Artă din Weimar, unde frecventează clasa de artă antică de sub
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
Părinții săi, Antonia și Carl Beckmann, erau originari din Braunschweig. În 1900 își începe studiile la Școala de Artă din Weimar, unde frecventează clasa de artă antică de sub conducerea lui Otto Rasch. În aprilie 1901 trece în clasa condusă de pictorul norvegian Carl Frithjof Smith, de la care preia metoda desenului cu cărbune pe pânză, peste care suprapune culorile în ulei. La Weimar, în 1902, cunoaște cu ocazia unui bal mascat pe Minna Tube, cu care se va căsători în anul 1906
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
la Paris unde urmează cursurile academiilor Julian și Colarossi. În Paris descoperă operele lui Paul Cézanne și Vincent van Gogh. În anul 1905 se mută la Berlin, unde se alătură grupului "Berliner Secession". În anul următor participă la expoziția „Asociației pictorilor germani” din Weimar. Tabloul său întitulat „Tineri pe malul mării” este premiat iar lui Beckmann i se acordă Premiul "Villa-Romana" corelat cu o bursă de studii în Florența. În anul 1907 participă la o expoziție colectivă în Berlin, unde tablourile
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
din Paris, precum și la expoziția internațională de artă din "Glaspalast" din München. Primele expoziții personale sunt organizate în 1912 la Magdeburg și Weimar. Paul Cassirer îi organizează în 1913 o mare exopziție retrospectivă. Cu această ocazie apare o monografie consacrată pictorului sub semnatura lui Hans Kaiser. În același an, Beckmann împreună cu Max Liebermann, Ernst Barlach și Max Pechstein părăsesc definitiv Secesiunea berlineză. La începutul primului război mondial, Beckmann se înrolează în serviciul sanitar și lucrează într-un lazaret din Flandra. În urma
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
(n. 22 mai 1933, București - d. 7 februarie 1987) a fost un pictor, grafician, ilustrator de carte, profesor universitar și poet român, Lector al Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, personalitate marcantă a artei românești. este fratele pictorului Ion Grigorescu și soțul pictoriței Georgeta Năpăruș. Octav Grigorescu s-a născut la
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
(n. 22 mai 1933, București - d. 7 februarie 1987) a fost un pictor, grafician, ilustrator de carte, profesor universitar și poet român, Lector al Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, personalitate marcantă a artei românești. este fratele pictorului Ion Grigorescu și soțul pictoriței Georgeta Năpăruș. Octav Grigorescu s-a născut la București, la 22 mai 1933, ca fiu al lui Anastase Grigorescu (inginer chimist) și al Mariei Grigorescu, născută Gușerescu. (Octav este al doilea fiu dintre cei patru
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
Octav Grigorescu s-a născut la București, la 22 mai 1933, ca fiu al lui Anastase Grigorescu (inginer chimist) și al Mariei Grigorescu, născută Gușerescu. (Octav este al doilea fiu dintre cei patru frați și o soră, printre care și pictorul Ion Grigorescu). O parte din înaintașii săi dinspre tată erau români- macedoneni, veniți de peste Dunăre pe la începutul secolului al 19 lea și care au ajuns în Corcova Mehedinților. Mai apoi, unindu-se cu familii locale din comuna Bengești, s-au
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
Între 1955-1984 întreprinde numeroase călătorii de studii și documentare în străinătate selecție: R. D. Germană (1962, 1965, 1974); Italia (1968, 1969-70, 1977, 1978, 1980); U.R.S.S.(1972); Cuba, Spania (1979); Franta, Anglia (1983) Un volum postum de poezii, Lotofagii, al pictorului și graficianului Octav Grigorescu, care se încheie cu un text autobiografic, a apărut de curând, editat de Centrul cultural al palatelor brâncovenești de la Mogoșoaia și îngrijit de fratele său, Ion Grigorescu. Născut în 1933, dispărut in 1987, Octav Grigorescu a
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
de la Mogoșoaia și îngrijit de fratele său, Ion Grigorescu. Născut în 1933, dispărut in 1987, Octav Grigorescu a avut la dispoziție nu mai mult de 54 de ani pentru a lăsa o operă singulară. A lucrat imens. Desenator, gravor și pictor, opera lui e mult mai vastă decât cea care a devenit publică de-a lungul anilor cu ocazia diferitelor expoziții. Sute de desene, începând din adolescență și studenție până în ultimii ani de viață, sunt inedite. O foarte mică parte însoțesc
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
poet angajat seducător prin însăși excesele sale de subiectivism. Firea lui nescindată între cerebralitate și afectivitate îl îndeamnă, prin imbold nemijlocit, să-și afle, într-un limbaj simbolic, spontan, traducerea.Ion Frunzetti ...Octav Grigorescu- unul dintre cei mai de seamă pictori și graficieni ai noștri. ...Octav Grigorescu e un poet: un poet al formei, al liniei, al culorii. Un poet al unei mari sensibilități. Cultivat și exigent cu sine, de o pilduitoare modestie, el înscrie în peisajul cultural românesc contemporan semnele
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]