17,517 matches
-
patru lepidoptere) protejate prin prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) și aflate pe lista roșie a IUCN. Printre speciile din fauna protejată a sitului se află: buhaiul de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina") și ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); precum și patru fluturi din speciile: "Pseudophilotes bavius, Catopta thrips, Cucullia mixta" și "Gortyna borelii lunata". La nivelul ierburilor vegetează târtanul ("Crambe tataria"), o specie floristică protejată
Coasta Lunii () [Corola-website/Science/331722_a_333051]
-
ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); precum și patru fluturi din speciile: "Pseudophilotes bavius, Catopta thrips, Cucullia mixta" și "Gortyna borelii lunata". La nivelul ierburilor vegetează târtanul ("Crambe tataria"), o specie floristică protejată, enumerate în aceeași anexă a "Directivei 92/43/CE". În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri arheologice); astfel:
Coasta Lunii () [Corola-website/Science/331722_a_333051]
-
și "Gortyna borelii lunata". La nivelul ierburilor vegetează târtanul ("Crambe tataria"), o specie floristică protejată, enumerate în aceeași anexă a "Directivei 92/43/CE". În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri arheologice); astfel:
Coasta Lunii () [Corola-website/Science/331722_a_333051]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
partea central-nordică a județului Maramureș, pe teritoriile administrative ale orașelor Baia Mare și Sighetu Marmației și pe cele ale comunelor Câmpulung la Tisa, Desești, Giulești, Ocna Șugatag, Săpânța și Sarasău, în imediata apropiere de drumul național DN18. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
Șugatag, Săpânța și Sarasău, în imediata apropiere de drumul național DN18. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 19.598 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 19.598 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale, pășuni și stepe) încadrată în bioregiunea alpină nord-vestică a munților Gutâi - (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând lanțului carpatic al
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
caeruleae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Turbării active și Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat); ce adăpostesc specii rare din fauna și flora Maramureșului. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), altele aflate pe lista roșie
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
Succisa pratensis"), târsă ("Deschampsia cespitosa"), ruginare ("Andromeda polifolia"), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum"), coada racului ("Potentilla erecta"), bozățel ("Veratrum album"), țăpoșică ("Nardus stricta"), iarbă albastră ("Molinia coerulea"), sau diferite specii de rogozuri ("Carex brizoides, Carex pauciflora, Carex echinata, Carex limosa"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, arii naturale protejate); astfel: Reportaje
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
Câmpia Ierului este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-vestul
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
Bihor (pe teritoriile administrative ale orașelor Valea lui Mihai și Săcuieni și pe cele ale comunelor Cherechiu, Curtuișeni, Diosig, Șimian, Sălacea și Tarcea) și în cea sud-vestică a județului Satu Mare, pe teritoriile comunelor Andrid, Căuaș, Pir, Pișcolț, Santău și Tiream. Situl este străbătut de drumul național DN19 care leagă municipiul Oradea de Carei. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
Curtuișeni, Diosig, Șimian, Sălacea și Tarcea) și în cea sud-vestică a județului Satu Mare, pe teritoriile comunelor Andrid, Căuaș, Pir, Pișcolț, Santău și Tiream. Situl este străbătut de drumul național DN19 care leagă municipiul Oradea de Carei. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
străbătut de drumul național DN19 care leagă municipiul Oradea de Carei. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 21.283 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, pășuni terenuri arabile cultivate și păduri în tranziție aflate
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 21.283 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, pășuni terenuri arabile cultivate și păduri în tranziție aflate în bazinul hidrografic al Văii Ierului) încadrată în bioregiunea panonică a "Câmpiei Ierului" (cea mai joasă subdiviziune geomorfologică a Câmpiei Someșului), ce aparține sectorului nordic
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp." și Zăvoaie cu "Salix alba" și "Populus alba"; ce adăpostesc specii rare din fauna și flora Câmpiei Someșene. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), sau aflate pe
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"). Ihtiofauna are în componență pești cu specii de: zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor-de-nisip ("Gobio albipinnatus"), țipar ("Misgurnus fossilis"), boarța ("Rhodeus sericeus amarus"), țigănuș ("Umbra krameri"), caracudă ("Carassius carassius"), sau mântuș ("Lota lota"). Arealul sitului găzduiește și trei specii rare de lepidoptere: "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele-tigru), "Hypodryas maturna", "Lycaena dispar" (fluturele-purpuriu) și "Leptidea morsei" (fluturele de muștar). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice, printre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: pălămida ("Cirsium brachycephalum"), otrățelul bălților ("Aldrovanda vesiculosa"), pipiriguț ("Eleocharis carniolica"), forfecuța bălții ("Stratiotes aloides"), peștișoară ("Salvinia natans") sau trifoiașul-de-baltă ("Marsilea quadrifolia"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, case memoriale, castele, conace, situri arheologice); astfel:
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
Cirsium brachycephalum"), otrățelul bălților ("Aldrovanda vesiculosa"), pipiriguț ("Eleocharis carniolica"), forfecuța bălții ("Stratiotes aloides"), peștișoară ("Salvinia natans") sau trifoiașul-de-baltă ("Marsilea quadrifolia"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, case memoriale, castele, conace, situri arheologice); astfel:
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
Geaca) a fost instituit ca arie de protecție specială avifaunistică în anul 2007 prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Situl se întinde pe o suprafață de 1.627 hectare.
Lacurile Geaca () [Corola-website/Science/335682_a_337011]
-
joace poker în casino-urile din Statele Unite, acolo unde a locuit și a lucrat o perioadă de timp. Carieră în pokerul online a început-o în 2006 pe platforma PokerStars www.pokerstars.com , după revenirea în țară. A început să joace Sit and Go-uri la mize mici, continuând apoi cu jocuri de cash. După doi ani foarte buni la jocurile de cash, Tudor a început să joace exclusiv turnee (MTT-Multi Table Tournaments) începând cu anul 2008 și până în prezent. În primăvara
Tudor Purice () [Corola-website/Science/335771_a_337100]
-
fresce. Amfiteatrul a fost acoperit cu pământ în secolul al XVI-lea, după ocupația otomană, atunci când s-a construit un zid în apropiere. Marin Barleti, istoric și preot catolic, descria monumentul ca fiind „o construcție frumoasă”. Aproximativ o treime din situl arheologic a fost descoperită și excavată în anii 1960 de către Vangjel Toci; restul a fost excavat în anii 1980 de către Lida Miraj. După excavare, amfiteatrul a început să se deterioreze lent, deoarece nu s-au realizat lucrări de conservare până în
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
și excavată în anii 1960 de către Vangjel Toci; restul a fost excavat în anii 1980 de către Lida Miraj. După excavare, amfiteatrul a început să se deterioreze lent, deoarece nu s-au realizat lucrări de conservare până în anii 2000, iar în jurul sitului s-au construit mai multe clădiri. În anul 2004 Universitatea din Parma a început realizarea unor lucrări de restaurare pentru a salva acest monument. Amfiteatrul are o formă eliptică, cu axele de 132,4 metri și 113,2 de metri
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
Amfiteatrul este construit pe o pantă de deal, iar în interiorul său există scări și galerii amplasate la diferite niveluri. Capela cu mozaicuri este păstrată într-o stare cât mai asemănătoare cu cea inițială. Pe alocuri, cavea edificiului este încă vizibilă. Situl arheologic funcționează în prezent ca muzeu. Amfiteatrul este înconjurat pe toate părțile de orașul Durres, iar clădiri moderne sunt construite chiar deasupra unei secțiuni a arenei. Presiunea urbană produsă de dezvoltarea orașului amenință conservarea pe termen lung a sitului. Municipalitatea
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
vizibilă. Situl arheologic funcționează în prezent ca muzeu. Amfiteatrul este înconjurat pe toate părțile de orașul Durres, iar clădiri moderne sunt construite chiar deasupra unei secțiuni a arenei. Presiunea urbană produsă de dezvoltarea orașului amenință conservarea pe termen lung a sitului. Municipalitatea din Durrës plănuiește în prezent să demoleze clădirile din vecinătatea amfiteatrului. De-a lungul anilor, structura monumentului a început să se deterioreze lent, ca și mozaicurile și frescele. Există în prezent deficiențe structurale care trebuie remediate urgent. În anul
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
anilor, structura monumentului a început să se deterioreze lent, ca și mozaicurile și frescele. Există în prezent deficiențe structurale care trebuie remediate urgent. În anul 2013 amfiteatrul a fost selectat de Europa Nostra pe o listă scurtă, împreună cu alte 13 situri, a celor mai periclitate monumente de patrimoniu cultural din Europa.
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]