KorAP: Find »[drukola/base=tăcea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...685 686 687 ...748 >

18,686 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

Aerul e tare umed... Va trebui să bag și bateriile de rezervă pentru uscare... Ai destule? mă întreabă Luchian. Am, îngîn eu abătut. Rezervele au sită moleculară... Excelent! se bucură Luchian. Faci o uscare pînă la cîteva părți pe milion. Tac și-mi continuu drumul, nemulțumit că gîndul îmi stă mereu la aerul ăsta prea umed. Mă sîcîie ideea că va trebui să bag bateriile de rezervă, știu că ceva e în neordine, dar nu mă pot aduna deloc. În mintea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să-mi spui. Nu, că unde-s prea mulți, încep să se încurce unii pe alții. Bine, spune el continuîndu-și drumul. A, apropo, se întoarce, făcînd cîțiva pași pînă lîngă mine, pe la prînz, în secretariat, am avut o mică discuție... Tac și-l privesc calm. Nu vreau să mă disculp. Vreau doar să te întreb dacă ți s-a întîmplat vreodată să fii reținut de cineva un timp mai îndelungat tocmai cînd simți nevoia să ieși din birou... Daa, îngîn eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Cristina. Soțul meu mă cunoaște de-atîta timp. Crezi c-o să plece urechea la prima vorbă urîtă despre mine?! Și dovezile... Ce dovezi, de unde?! Nu știu. Dar dacă aduce dovezi? De unde?! Spune de unde!! Cine mai știe că ai fost la mine? Tac și mă uit în gol. În receptor, aud răsuflarea apăsată a Cristinei. Ce-ai făcut azi, Mihai! aud întrebarea ei, ca un reproș. M-am certat cu ea. De fapt, i-am vorbit urît... Atît? Atît. Minți!! strigă Cristina. Mincinos

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
înainte, cînd m-ai lovit, a fost numai de paradă? Nu. A fost adevărată. Tot la fel cum adevărată mi-a fost și satisfacția cînd te auzeam spunînd la telefon, doamnei care te-a căutat, că Brîndușa este așa cum este. Tac și privesc acele indicatoare ale cadranelor din fața mea. Nu-mi manifest în nici un fel acordul față de vorbele lui Vlad. Știu că tăcerea mea îl va face să termine tot ce are de spus. Vezi, Mihai, rupe el tăcerea după cîteva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
a surîs ea, dar dacă te atingi de mine aici, în combinat, o încurci. Începînd de la ora cinci, după-amiază, sînt acasă. Cînd ajung, pun de două cafele..." Pilotăm un nou ciclu cu glas scăzut, bătuți de gînduri. În pauză, Vlad tace, privind aiurea, în gol. Următorul ciclu îl pilotăm la fel de abătuți. Abia la cîtva timp după terminarea comenzilor, Vlad continuă: M-am dus la ea cu gînd s-o bat. S-o bat așa cum n-a mai fost bătută vreo femeie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pierdut. Tu, ca moralist, ai putea să mă întrebi: și-atunci, la ce bun întîlnirile?! Vezi, eu nu țin cu tot dinadinsul să fiu un exemplu model de morală cum dracu o fi arătînd ăla!?... Eu vreau să fiu OM... Tac și aștept începutul ciclului. Vocea lui Vlad devine gravă și hotărîtă. Încerc să mă gîndesc la ce mi-a spus el, dar nu pot: simt cum un fior neplăcut mă scutură. De ce?! Vlad a vrut și a reușit să rămînă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
primei iubiri stinse, vei începe să te distanțezi de ea tot mai mult, între voi interpunîndu-se un zid rece. Și dacă o atrag eu pe Livia de partea mea? Dacă o fac să iubească teatrul? Să iubească literatura... Vlad surîde: Taci, măi Mihai. Tu nu ai îndrăznit nici măcar să o inviți unde locuiești... De unde știi?! tresar, întorcînd privirea mirată spre el. N-am știut, rîde Vlad. Am bănuit, iar tu te-ai dat de gol. Livia! Livia!! exclam eu. Ați înnebunit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-i transfer comanda pe automat la transformatorul de înaltă tensiune al filtrelor. Cînd răsucesc maneta, un bubuit surd se aude în interfon. Clar! mormăie Vlad. Chiar dacă intrăm în regim de funcționare, prevăd c-o să pilotăm manual mult și bine. Mai tacă-ți, mă, gura! țipă Ion în interfon. Vezi-ți de treaba ta acolo! Eu îmi văd, răspunde Vlad. La mine încă n-a bubuit nimic... Atunci am să te bubui eu! strigă Ion. Luați-vă comanda înapoi. Am luat-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Sinteza? îl întreb pe Vlad. Întreabă-l pe Iordache, el e șeful, îmi răspunde Vlad indiferent. Știu că merge foarte bine, spun eu. Asta înseamnă că are un șef destoinic, adaug, privindu-l pe Vlad, să-i văd reacția. Vlad tace și privește cadranele indicatoare, fluierînd încet o melodie. Nu vrea deloc să răspundă provocării mele. Spune-mi, Vlade, îl întreb, ce-ai simțit cînd ai aflat că Iordache a fost numit șef în locul lui Muraru? Normal ar fi fost să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
părinții ei ce s-a întîmplat cu ea. În ziua cînd m-am înfuriat pe mine din cauza Brîndușei, mi-a venit ideea de-a încerca să văd cît de unită e familia Chirilă și-am pornit asaltul doamnei Chirilă... Vlad tace și privește în gol. Surîde încet, clătinînd îndelung din cap, apoi continuă: Cred că ea îl avea la mînă pe Chirilă cu niște chestii... Și ca să nu se-ntindă tărăboiul, s-au despărțit și-au apucat-o: unul la dracu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
minute, încăperea e acoperită, apoi se aude cum deasupra se toarnă ciment, smoală topită și se întind plăcile de carton asfaltat. Munca asta, în alte condiții, ar fi durat măcar jumătate de zi. Vlad privește insistent spre interfon, dar interfonul tace. La fel și telefonul. Acum, spune el, că tot e gata treaba, pot să știu și eu de ce ai scos plafonul? În caz de... ceva, explozia s-ar fi produs ori pe conducte, afară, ori sub noi, în contrafluxul de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
din nou tăcerea. Brîndușa îl privește lung pe Vlad, în timp ce-și trage încet, cu grație, mănușile de pe mînă. Are o ținută dreaptă, impunătoare, acoperită de un văl de teamă: așteaptă o vorbă din partea lui Vlad, care continuă să tacă. Am venit să te iau acasă. Și cum vrei să mă iei? întreabă Vlad. Mă faci pachet și mă pui în portbagaj? Ce vrei să spui?! Că m-am săturat să intru pe ușa din dos! Și crezi că e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
vîrsta noastră. Știu, Dinule... Nu-s atît de ipocrit, să fac teorii străine temperamentului nostru... Dickens spunea: "Toate lucrurile bune izvorăsc din dragoste", murmură ca pentru sine Dinu. Oare, înseamă că eu nu am făcut, între timp, nici un lucru bun?!... Tace un timp, privind pe lîngă umărul meu afară, prin ușa deschisă, în direcția în care au plecat Vlad și Brîndușa, apoi își continuă cu glas tare un gînd: ...mult, cred c-o iubește mult... Fără să vreau am asistat... I-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
îl întreb eu surîzînd. Nu uita ce ți-am spus: fata de la I.L.L.... Mda... Poate că ai dreptate. Mulțumesc! îți rămîn dator... Bine. Mă chemi să beau la nuntă. Nu, Mihai. Am să-ți achit datoria acum, cu aceeași monedă... Tac și-l privesc nedumerit. Nu înțeleg ce vrea să spună. La instalația de care mă ocup, continuă Dinu, am destul de des probleme de plan și de producție: tot felul de comenzi, contracte, angajamente, muncitorii lucrează în acord global... Toate astea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
azi m-am specializat în a fi vulgar. Las-o pe mama să se odihnească în pace! Nu-i permit oricărei necunoscute să i se substituie!... Scuză-mă, te rog! îmi spune femeia pe un ton jos, plin de feminitate. Tac și-mi arunc o dată privirea peste rîndurile scrise, fără să pot înțelege ce scrie acolo; parcă aș citi într-o limba necunoscută. Bine, doamnă, îngîn eu trist, continuați... Mihai, ți-am telefonat să-ți spun că Livia nu-i de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
E drept, nu-mi retrag părerea că-i un bun cadru tehnic. Îmi pare rău că l-am pus în fruntea unei munci făcute de mine. O programare a unei revizii nu se face bătînd din palme... De ce-ați tăcut ieri, la ședința conducerii?! N-am fost invitat. Nu?! Și-atunci, pe mine cine m-a propus să fiu dat disponibil?! Marinescu și inginerul-șef. Ideea a fost a inginerului-șef, că Marinescu nu-i chiar atît de prost să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
sau cînd poate. Seara asta, cînd i-ați zis lui Cornea de cabană și de femei, s-a făcut o liniște... Poate se prinde prim-secretarul și deschide o anchetă... Deschidă, murmur eu. Da, și cu ce te alegi dumneata? Tac și înghit în sec. Unde veți lucra? îl întreb după o pauză lungă. Don Șef are o reacție de surprindere, parcă l-aș fi lovit în plex. Pornește mașina, trece printre autobuzele de pe peronul din fața combinatului și intră în șosea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
are el mai bun. S-ar putea să lucrez la Serviciul tehnic, spune Don Șef într-un tîrziu. Deocamdată, decizia e dată pentru postul de inginer principal la Reziduuri. Reziduuri?! Ce să faceți acolo, la "groapa de gunoi"?! Don Șef tace. Privește fix înainte, mîinile i se încleștează pe volan, strînge din dinți și apasă pe accelerație. Arunc o privire prin parbriz și observ cum ne apropiem vertiginos de stopurile unui camion, care merge în fața noastră. Don Șef! țip eu, arătîndu-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Pe dumneavoastră n-am de ce mă supăra. Ei, surîde Don Șef, aruncîndu-mi o privire, nu fiți chiar așa sigur. Cine era doamna blondă, care v-a făcut semn de pe balcon, de la hotel? O delegată, venită după filamente. De ce? Don Șef tace, de parcă nici nu ar fi auzit întrebarea. Fiți sincer, îmi spune la următorul stop, ați fost sau nu în cameră la ea? Are vreo importanță? Barul de la ultimul etaj e bar de noapte, se deschide seara. Scrie și jos, la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
început ea să-mi surîdă, nici dumneavoastră (adică eu) nu aveți interes ca tovarășul Vlădeanu să pățească ceva..." Poftim! exclamă Don Șef, ce argument mai bun îmi trebuia ca să fiu sigur că între dumneata și ea a fost totuși ceva?! Tac și mă joc cu mănușile, lăsîndu-l să spună tot. El însă privește scrumul țigării îndelung, surîde, mai trage un fum, scutură scrumul pe fereastră, apoi continuă: Nu spun că nu țin la dumneata, dom' Vlădeanu, dar... Există totuși niște... Uite

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
aparențe, dar asta nu însemna ca eu să-i joc cum vrea! "Tovarășa ingineră, i-am spus eu puțin ironic, gata s-o sictiresc, să nu uităm că între noi e o diferență de ani și de realizări..." Don Șef tace și mai trage cîteva fumuri. Știi, dom' Mihai, ce mi-a zis? Nimic. A surîs. Atît. M-a lăsat să-mi aprind o țigară, apoi, după ce am tras un fum, mi-a atras atenția că nu i-am cerut voie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Am devenit, doamnă, precizez eu. Crezi că e calea cea mai bună, Mihai? O, ce favoare! exclam. Sună frumos acest "Mihai", o imit cu glasul leșinat. Dimineață mă sictireați cu "tovarășe fizician"! Cum de v-ați răsucit dintr-o dată?! Brîndușa tace și mă privește lung, clătinînd din cap. Seara asta, la masă, Vlad mi-a spus că ai cumpărat și tu o Biblie, surîde ea, cu o strîngere discretă a colțului stîng al gurii, iar zîmbetul îi luminează fața, făcîndu-mă să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pas spre mine, scuturînd din cap într-un gest scurt, plin de mîndrie. Domnule Vlădeanu, mă ia de sus bătrîna, ia spune-mi unde a stat ginerele meu seara asta pînă la ora zece? Mamă, intervine jenat Ion. Tu să taci! i-o taie soacra. Vă ascult, domnule Vlădeanu, mi se adresează în continuare femeia pe un ton sigur, poruncitor. Mă uit un timp la ea, îmi mut privirea spre soția lui Ion, care se uită spre sufragerie, apoi mă uit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
m-a luat în brațe și m-a dus așa, strîns, sărutîndu-mă din cînd în cînd, pînă am ajuns sus, pe deal, lîngă sat... Erau doi țărani săraci, într-o casă cu pămînt pe jos, dar erau atît de bogați!... Tace și oftează iarăși prelung. Crezi tu că, dacă eu aș găsi aici, acasă, o altă atmosferă... Dar așa... Ce să fac? Să te încui în camera ta, să-ți dai palme și să te culci. Ion stă cu privirea plecată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pună cafeaua în ibric, dar se întoarce spre mine, mă privește cu ochi triști și mă întreabă: În ce zonă lucrezi? Zona Întîi, de ce? Înseamnă că-l cunoști pe inginerul Ștefănescu... Da, mi-e șef. Ce-i cu el? Fulvia tace. Bagă lingurița în borcanul cu cafea, o scoate plină, cu vîrf, vrea s-o ducă încet spre ibric, dar cu cît e mai atentă, cu atît mîna îi tremură mai tare, cafeaua curge aproape toată, ea se înfurie și răstoarnă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]