179,567 matches
-
dovedit că toate cele zece puncte nu se regăseau în realitate. Acum, că vor ei acces la mai multe resurse, e evident. În sensul ăsta, da, vorbim de o luptă politică. Sciziune artistică? Aici nu vorbim de curente și trenduri. Aici vorbim de poziționare în lumea artei și mai ales pe piața artei - o lume puternic ierarhizată, marcată de lupte de putere. Vorbim de reputație. Vorbim de bani. Vorbim de realizare și nerealizare. Corolar, vorbim și de ură, invidie, și orgoliu
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
am facut că un cort, și sub el am adormit. Curgea apă pe noi. În hainele în care munceam, în ele dormeam! Până când a venit patronul și mi-a zis: „Te rog eu frumos, ia-ți copiii și pleacă de-aici! Nu mai poți să stai așa. Du-te și caută altceva! Du-te la social și vezi poate rezolvi ceva, poate îți dă o casă, poate cine stie!”. De ce nu v-ați întors în România?</em> Nu puteam să mă
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
muncit cu mine. Ce să fac?! Mă ajutăm cu el, era sprijinul meu cel mare! Eu cât am stat în Spania, am muncit la struguri și am strâns bani ca să mă-ntorc în România și să-mi fac și eu, aici, o căsuță. Nu palat, nu-mi trebuie mie turnuri. Nu marmură, casa de om normal, care intră pe ușă și i se luminează viața că are unde să doarmă. Poate că pare așa.... nebunie ce zic... dar cand casă ți-
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
uiți de tine! E bine că reușești să pui ceva de-o parte, dar ești rupt cu sufletul! Am doi nepoței - unul de cinci ani și unul de patru ani - și cea mai mare dorință ar fi să-i am aici cu mine. Aici la Turnu. Să mă trezesc și să-i văd în fiecare dimineață cum se joacă. Știe peste 50 de poezii. Mor de dorul lor! C-am ajuns de trăim răspândiți prin lume de uităm de cum mai arătăm
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
E bine că reușești să pui ceva de-o parte, dar ești rupt cu sufletul! Am doi nepoței - unul de cinci ani și unul de patru ani - și cea mai mare dorință ar fi să-i am aici cu mine. Aici la Turnu. Să mă trezesc și să-i văd în fiecare dimineață cum se joacă. Știe peste 50 de poezii. Mor de dorul lor! C-am ajuns de trăim răspândiți prin lume de uităm de cum mai arătăm! Noroc c-avem
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
se joacă. Știe peste 50 de poezii. Mor de dorul lor! C-am ajuns de trăim răspândiți prin lume de uităm de cum mai arătăm! Noroc c-avem poze și ne uităm să ne vedem copiii și nepoții cum au crescut! Aici, practic, în România, nu te-ajungi cu banii. Asta e răul cel mare! Ajutorul social nu există, el se numește ajutor de formă, dar mai mult nu e decât e! Alocația - vai de ea! Aș vrea să am copiii aici
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
Aici, practic, în România, nu te-ajungi cu banii. Asta e răul cel mare! Ajutorul social nu există, el se numește ajutor de formă, dar mai mult nu e decât e! Alocația - vai de ea! Aș vrea să am copiii aici cu mine, să-i văd pe nepoții mei cum fac cinci, șase, șapte ani... Marea problemă e cu locurile de muncă. Dar le-am zis la copii: „puneți de-o parte ce câștigați acolo și faceți aici ceva cât să
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
să am copiii aici cu mine, să-i văd pe nepoții mei cum fac cinci, șase, șapte ani... Marea problemă e cu locurile de muncă. Dar le-am zis la copii: „puneți de-o parte ce câștigați acolo și faceți aici ceva cât să puteți să vă descurcați și să trăim cu toții”. E ușor să zici: „ăla nu vrea să muncească!”. Știu oameni care au trecut prin nu știu câte munci, si s-a privatizat aia, s-a privatizat aia, si au rămas
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
dat-o dup-aia în primire la bancă, am zis gata, nu mai pot să plătesc, si am muncit dup-aia pe sezoane. Mai veneam în România și ne mai duceam la sezon să muncim acolo. Apoi a murit mama aici, in România, și n-am mai plecat. N-am mai putut să plec. E ceva ce v-a întărit când ați muncit în Spania?</em> Mi-a zis o dată o femeie la Cordoba: „Lupta, fata mea, si nu te lasă
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
Persoanelor care se mută în Germania le trebuie de la inceput două lucruri: un loc de muncă și o locuință. Aici intrăm în primul cerc vicios, pentru că fără locuință nu se poate întocmi contract de muncă, iar fără loc de muncă nu se poate obține locuința. Este valabilă regulă generală: „Căci celui ce are i se va da”. În continuare îmi
Locuitul în Berlin. Ghid orientativ pentru migranți chiriași () [Corola-website/Science/296098_a_297427]
-
o copie după buletinul de identitate și o copie după </spân></spân><spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân><i>Anmeldung</i></spân></spân><spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân>. </spân></spân> Formularul se poate descarcă de aici: <spân>https://www.meineschufa.de/index.php?site=11 3 1</spân></spân></a> (http://bit.do/schufa) Atenție: Cine bifează greșit, plătește 25 de euro! 3) <i>Adeverințe de venit, adică contractul de muncă, salarizări sau aprobarea de ajutor social.</i
Locuitul în Berlin. Ghid orientativ pentru migranți chiriași () [Corola-website/Science/296098_a_297427]
-
schimbări pe care ei înșiși o pot genera, să îi confrunte cu realități inconfortabile, să le asculte propriile lor realități? Cât de în serios se ia teatrul pentru copii și cât de în serios îi ia pe copii? Și de aici, bineînțeles, întrebările de adecvare: cărui copii vorbește?, din ce perspectiva?, de pe ce poziție?, confirmându-le ce tip de așteptări?, deconstruindu-le ce tip de clișee?, apropiindu-i de ce tip de limbaj?. Recurenta acestui „ce tip de” identifica experiență raportării la teatru
Flecul de la tocul Cenușăresei. Teatrul copiilor ascultați () [Corola-website/Science/296114_a_297443]
-
La Ribot lasă spațiu liber arbitrarului, accidentalului, surprinzătorului, într-un sistem de referințe care privilegiază corpul de limită</em>, <em>corpul de interval</em>, <em>corpul intermediar</em> între un registru fix de mișcări și intervențiile care țin de „doar aici și doar acum”. De fragilitatea prezenței circumscrise momentului prezent. Coregrafiile sale au vulnerabilitatea unor file de carte-foiță de țigară, pe care corpul contemporan își depune istoria materială și poetică. Proporția sau mai degrabă subminarea ei este reprezentativă pentru felul în
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
de-a mea plecase deja cu soțul acolo și vorbeam la telefon seară de seară și tot zicea ca să mergem și noi, că e bine. Și am plecat, dar am îndurat multe greutăți, că una e să-ți faci planul aici... Lucrăm la gaze, la Distrigaz. Făceam intervenții, remedieri, aveam prima în fiecare lună. Când am plecat, nu știam cât plec. Mi-am luat concediu fără plată, sau medical. Era bine la Distrigaz, dar nu câștigăm mai mult că acolo. Acolo
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
am plecat, nu știam cât plec. Mi-am luat concediu fără plată, sau medical. Era bine la Distrigaz, dar nu câștigăm mai mult că acolo. Acolo făceai, pe vremea aia, 10-12 mărci pe oră. Era mult mai bine. Plus că aici stăteam cu chirie, acolo nu plăteam chirie și mâncarea era ieftină. Drumul Granița nu puteai s-o treci legal. Am trecut ilegal atunci, noaptea, în Germania, prin Polonia. Important era să ajungi acolo. În Germania nu te primeau direct legal
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
ajuns acolo nu se mai putea, erau cotroale. Pe partea ailaltă era Frankfurt-Oder. Ne-am întors înapoi în Varșovia și am luat trenul și am ajuns la alta granița, Görlitz se numește. Pe partea ailaltă e Dresda, în partea Germaniei. Aici, la Görlitz, era un câmp întins, cu mai multe canale, și soția mea era în pantofi, ca noi când plecasem, în București era o vreme cum a fost până acuma la noi, așa primăvăratica, nu ne gândeam că se schimbă
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
cred că de zece ori controla ușa. Ziceai că are o casă de bani, așa te gândeai. Pleca până la mașină, iar se mai învârtea vreo două ture, iar se întorcea. Casă nu era în oraș, era în afară. Zece case aici, trei dincolo, patru dincolo. Era o vilă mai mică, cu două camere, o bucătărie, baie. Adică se ocupau. Cred ca si cum e cazul acuma cu refugiații. Îți dădeau și bani pe lună - aveam 180 de mărci de persoana. Casele erau mobilate
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
bun, mi se pare și aiurea să nu dai ce e mai bun. La noi nu știu cât a zis că e, 20 de lei pe zi... 30. Am văzut prin Berceni niște cămine din-alea. Păi, cum să vrea să stea aici? Dacă acolo că refugiat, azilat, emigrant, iti dădea ceva care nu era standard, te revoltai, știi? Nu li se părea aiurea să te revolți. Standarde normale, egale cu ale nemților. Așa că sunt foarte grijulii. Au conștiința că așa trebuie să
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
plecat. Acuma poate plec. Fratele meu e căsătorit în Italia, soția lui e italianca, poate plec în primăvara la cules de kiwi. 60 de euro. Trebuie să se elibereze un loc. A vorbit el, acum câteva zile a fost pe aici. Interviu realizat de MIHAIL DUMITRIU[:en]<a name=" DdeLink 49 568264554"></a> <spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân lang="en-US"><i><b>Criști J. about living and working abroad în the 1990s</b></i></spân></spân></p> Like many Romanians
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
la cuptoare: mă duceam cu cărămizile ”crude” și mă întorceam cu ele arse, fierbinți. Scoteam noi cărămizile din cuptoare... Era o temperatură nebunească! Într-o zi de muncă scoteai între patru și șase mii de cărămizi. Până la douăzeci de tone. Aici lucrau numai femei și fete... Erau și băieți, dar băieții lucrau în general pe camioane. La volan. Și a început unul să-mi facă curte... Se apropia, începea să râdă și îmi punea mâna pe umăr... Odată mi-a spus
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
împărtășesc, atașamentul lor față de acest tip de trăire genizată construiește imaginea unei subiectivități puternice și coagulate. „Suntem generația bucătăriilor” Bucătăria pare să fie, până în anii '90, surogatul funcțional al unui spațiu public de exprimare și de schimb. Totul se discuta aici, aproape simultan: iubire, politică, istorie, literatură; se sărea de la unele la altele, rapid, fără disonanțe: este un spațiu fertil al socializării. Însă caracterul de înlocuitor al spațiului public, neputința și idealismul cu care povestitorii asociază discuțiile din bucătărie, îi subliniază
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
fi judecat și condamnat fără a stârni proteste în străinătate. La 20 noiembrie 1977 lui Goma, soției și copilului, le-a fost retrasă cetățenia română și au fost expulzați în Franța, ca apatrizi. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a conducătorului lui, Nicolae Ceaușescu. A sprijinit înființarea, în 1979, a "Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR"), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacție la activitatea
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
familii armenești din Moldova. Părinții, împreună cu copilul, se mută la Roman, în 1872, în casa Varteniei Marcovici. În anul 1876, Teodor Ibrăileanu, în asociație, arendează moșia de la Poiana lui Iurașcu, din apropierea Romanului, unde se mută, la puțină vreme, toată familia. „Aici, la Poiana lui Iurașcu, am cunoscut natura”, va scrie peste ani Garabet Ibrăileanu. La 17 septembrie, în același an, Maria Ibrăileanu moare după ce dăduse naștere unei fetițe, Maria. Teodor Ibrăileanu se recăsătorește, în 1877, după cum îi caracterizează fiul său gestul
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc(...) Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de energie și de atenție cu care alții pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează «în șoaptă» eu rămîn vecinic absent“. Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București. Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului "Sburătorul" condus de
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
se afirmă încă din perioada Medelenilor, pentru ca în romanul „Bal mascat” fenomenul să ia forma programatică a unui rechizitoriu. Aceste sentimente, dar și mutarea "Vieții românești" la București, plecarea pe rând a celei mai mari părți din mebrii grupării tot aici și dureroasa moarte a lui Garabet Ibrăileanu, la care se adaugă sfârșitul tatălui său, Osvald Teodoreanu în 1937, vor contribui toate la decizia de a părăsi Iașul în favoarea Bucureștiului. La București își continuă firește atât activitatea literară, cât și pe
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]