179,567 matches
-
angajat secretar de redacție la revista Cugetul românesc, scoasă de Tudor Arghezi și Ion Pillat. În același timp, începe să frecventeze cenaclul Sburătorul. În 1924, susține examenul de licență, după care e numit profesor la Liceul Traian din Turnu Severin. Aici o cunoaște și se căsătorește cu profesoara Elena Vasiliu, viitoarea scriitoare Elena Iordache-Streinu. În 1925, e profesor în București, iar peste un an, Vladimir Streinu pleacă la Paris, unde pregatește o teză de doctorat despre Rimbaud, având conducător pe profesorul
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
o bogată activitate de jurnalist. Viața poate fi privită doar prin prisma cruzimii ce se degajă din «ultimele știri» pe care trebuie să le transmită publicului la postul de radio unde este angajat la Paris (RFI).Creația să literară găsește aici surse de inspirație, de exemplu în războiul din Bosnia (Du sexe de la femme comme champ de bataille dans la guerre en Bosnie), dar apare și pericolul de a nu mai crea, de a nu avea alte subiecte, pe care l-
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
nevertebrate (meduzoide și urme ale activității vitale ale acestora) precum și microresturi floristice (acritarci). La începutul paleozoicului în perioada cambriană întreg teritoriul raionului Nisporeni împreună cu teritoriul ce se desfășoara de-a lungul rîului Prut era acoperită de apele mării kambriene timpurii. Aici s-au depus nisipuri și mîluri care au alcătuit ulterior un pachet de roci terigene constituit din gresii aleurolite și argile de culoare cenușie închisă și cenușie verzuie. Grosimea acestui pachet de roci atinge 270 m. În perioadele ordoviceane și
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
datorită scufundării intense a depresiunii Mării Negre ceea ce a contribuit la sedimentarea in acest bazin a unor mîluri biogene fine, care au dat naștere depozitelor de cretă și calcare cretacice. Spre sfîrșitul perioadei cretacice marea s-a retras de pe teritoriul Moldovei, aici stabilindu-se un regim continental, în ale cărei condiții depunerile cretacice au fost supuse timp îndelungat unor procese de spălare, alterare și dezagregare. Cele mai răspîndite depuneri de pe teritoriul raionului Nisporeni sînt depunerile cainozoice. Pe parcursul celui mai mare interval de
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
formare a suprafeței terestre care a decurs în anumite condiții tectonice predeterminate de așezarea teritoriului raionului în limitele Podișului Moldovei Centrale. Formarea reliefului actual din partea centrală inclusiv relieful raionului Nisporeni a început în miocenul superior cînd în urma regresiunii mării sarmațiene, aici s-a stabilit un regim continental cîmpia joasă de acumulare marină ce s-a format a fost supusă la început unei denudații slabe. Dtorită intensificării mișcărilor tectonice și a proceselor de denudație, stratele superioare ale depozitelor marine sarmațiene medii ce
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
ce s-a format a fost supusă la început unei denudații slabe. Dtorită intensificării mișcărilor tectonice și a proceselor de denudație, stratele superioare ale depozitelor marine sarmațiene medii ce alcatuiau suprafața cîmpiei de acumulare au fost distruse iar mai tîrziu aici s-a format o suprafață de denudatie care pe parcursul timpului a fost supusă unui proces lent de cufundare. Aici în decursul veacurilor mioțian și ponțian s-au acumulat depozite avandeltaice și destaice lacustre. La începutul epocii pliocene teritoriul raionului care
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
de denudație, stratele superioare ale depozitelor marine sarmațiene medii ce alcatuiau suprafața cîmpiei de acumulare au fost distruse iar mai tîrziu aici s-a format o suprafață de denudatie care pe parcursul timpului a fost supusă unui proces lent de cufundare. Aici în decursul veacurilor mioțian și ponțian s-au acumulat depozite avandeltaice și destaice lacustre. La începutul epocii pliocene teritoriul raionului care devenise o cîmpie cu suprafața relativ plată, continua procesul de formare a depizitelor deltaice-lacustre și aluviale. Datorită mișcărilor lente
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
rîpelor, parametrii lor marfolmetrici cît și de dezvoltare sunt intr-o mare măsură, condiționate de caracterul sctuctural-tectonic al teritoriului. Influența acestui factor e indirectă - se manifestă prin modificarea indicilor marfometrici ai versanților și prin proprietățile antierozionale ale structurilor geologice. De aici menționăm că blocurile tectonice cu o viteză de alternare mai pronunțată le revin și un număr mai mare de rîpe ce se dezvoltă mai intens. În medie viteza creșterii în lungime a rîpelor din Codri e de 0,88 m
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
de 30-40 m, avînd pantele abrupte cu caracter de prabușire a blocurilor de roci numărul maximal de rîpe e carcteristic versanților localizați in zonele fracturilor tectonice, la intretaierea lor sau în zonele de unire a cîtorva blocuri tectonice. Majoritatea rîpelor aici se dezvoltă destul de activ. Hîrtoapele de pe versanții flancurilor domoale ale blocurilor tectonice sunt mai puțin afectate de rîpe. În cadrul lor întîlnim de obicei cîteva rîpe de vîlcea lungi și cu adîncime redusă (2-4m). Activitatea lor e mai puțin pronunțată. O
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
inferioară a versanților. La început între aceste trepte se întîșnesc chiar denivelări cu aspect de cornișe cu spălări și procese de eroziune torențială.Pe măsură ce se depărtează de obîrșie ele devin mai estompate iar fragmentarea suprafeței lor se accentuiază. Grosimea deluviului aici atinge 40m. De regulă ele sunt plasate pe versanții flancurilor mai ridicate și înclinate ale blocurilor tectonice și sunt compuse din blocurile rocilor sarmașianului mediu la cel superior e cel mai des afectat de alunecări de deplasare. Mecanismul acestor alunecari
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
care sînt mai frecvenți (63-71%) în iunie. Într-un interval de 24ore aceștea sunt caracteristici cea de-a doua jumătate a zilei. Stratul de zăpadă este instabil, nu se depunde si nu dispare în același timp pe tot teritoriul raionului aici stratul de zapadă se formează în decada a treia a lunii decembrie și în prima decadă a lunii ianuarie. Prima zăpadă cade la sf. lui octombrie, în decembrie stratul de zăpadă devine stabil. În partea centrală a țării, inclusiv raionul
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
de-a doua decadă a lunii octombrie. În cadrul celui de-al doilea raion agroclimatic se include și subraionul al doilea ce cuprinde partea principală a înălțimii Moldovei Centrale în care se include și partea de N-E a raionului Nisporeni. Aici media termică anuală a aerului este de 0,5 grade C, mai mică decît în cel de-al doilea raion agroclimatic. Trecerea temperaturii medii diurne a aerului peste +5 grade C, și terminarea ultimilor înghețuri are loc cu 1-2 zile
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
domnului K"" sunt tablouri pe care André Breton le compară cu piesa ""Ubu Roi"" a lui Alfred Jarry, "o imensă satiră caricaturală a burgheziei." Victor Brauner participă la toate expozițiile suprarealiste. În 1935 revine în țară, la București. Se încadrează aici în rândurile Partidului Comunist din România pentru scurtă vreme și fără o înregimentare expresă. La 7 aprilie 1935 are loc vernisajul unei expoziții personale, în sala Mozart. Despre aceasta, Sașa Pană, în romanul autobiografic "Născut în 02" scrie: ""7 aprilie
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
sau sociale. Este o revoluție pur estetică, caracterizată de culori țipătoare, contrastante, de linii frânte și curbe, de un ritm discontinuu. Expresionismul devine, începând din 1933, ținta atacurilor naziste. În anul 1937 se organizează expoziția "Arta degenerată": expresioniștii sunt prezentați aici ca dușmani ai regimului și rasei germane. Operele lor sunt confiscate și excluse din muzee. Din fericire, în ciuda distrugerilor și a războiului, s-a reușit recuperarea multor tablouri, chiar dacă unele au fost deteriorate. Ele au fost redate patrimoniului universal și
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
o scurtă și precisă informare istoriografică. Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura română care se depărtează de stilul bisericesc. Arta scriitorului se valorifică îndeosebi în capacitatea de a creiona portrete. "„Adevăratul dar al lui Ureche este... portretul moral. Aici el creează, sintetizează, fiindcă izvoadele nu-i dădeau nici un model. Omul este privit sub o însușire capitală sau un vițiu sub care se așază faptele lui memorabile, într-o cadență tipică" [...]. "Ureche n-a avut răgaz decât să prefacă izvoadele
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
istoriei.” "„Ca și «Cazania», ca și «Psaltirea în versuri», «Letopisețul» a fost citit și copiat imediat după redactarea lui, interpolările, ca și continuarea lui de către Costin arătând că stârnise emulație. Ca să aibă acest succes, trebuia să răspundă unor așteptări. De aici tot acel amestec de noutate și de vechime, de spirit științific și de providențialism religios, de pipăire prudentă a izvoarelor și de invocare a semnelor divine, de pătundere psihologică și de moralitate preoțească. Nu cred că se poate afirma tranșant
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
democrației directe, care rămân unice în lume până în ziua de azi. Elveția nu a fost invadată în timpul nici unuia dintre cele două războaie mondiale. În Primul Război Mondial, în Elveția s-a refugiat Vladimir Ilici Uleanov (Vladimir Lenin) care a rămas aici până în 1917. Neutralitatea Elveției a fost pusă în discuție de afacerea Grimm-Hoffmann în 1917, dar problema a fost de scurtă durată. În 1920, Elveția a aderat la Liga Națiunilor, care a avut sediul la Geneva, cu condiția ca țara să
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
din suprafața totală a țării, mai este numită și Țara de Mijloc. Ea are peisaje deluroase mai deschise, parțial împădurite, parțial acoperite cu pășuni, folosite de obicei de turmele de ierbivore, sau cu lanuri de legume, dar tot pe dealuri. Aici se găsesc marile lacuri ale țării, ca și cele mai mari orașe elvețiene. Cel mai mare lac este lacul Geneva (denumit în franceză "Lac Léman"), în extremitatea vestică a țării. Lacul se află pe râul Ron. Clima Elveției este în
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
lingvistic în Graubünden, în estul Elveției, constituie o excepție, ea supraviețuind doar în văile înalte ale Rinului și ale Innului, conservând o rară tradiție lingvistică. Din Elveția provin numeroși oameni cu contribuții valoroase în domeniile literaturii, artei, muzicii și științei. Aici au venit și străini, mai ales în perioade de război și frământări din celelalte țări europene. Circa 1000 de muzee sunt răspândite prin toată țara; numărul s-a triplat față de cel din 1950. Printre cele mai importante evenimente culturale anuale
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Copilul e crescut de impiegatul C.F.R. Constantin Călinescu și de soția sa, Maria, în casa cărora mama băiatului lucra ca menajeră. Familia Călinescu, împreună cu „femeia în casă” și copilul, se mută la Botoșani, apoi impiegatul Călinescu este transferat la Iași. Aici în 1906, Gheorghe Vișan (viitorul scriitor) e înscris la Școala „Carol I”, de pe lângă Liceul Internat. În 1907, Maria Vișan (mama sa naturală) acceptă ca soții Călinescu, care nu aveau copii, să-l înfieze. De acum, se va numi Gheorghe Călinescu
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
într-un tiraj de 500 de exemplare (deși pe pagina de gardă scria 1885), prefața fiind semnată de Alexandru Macedonski, datată 23 august 1884. În 1886 se mută la București, din februarie până în iulie, locuind la Macedonski, pe Str. Dreaptă. Aici participă la vestitul cenaclu, prilej de a înțelege aria complexă, enciclopedică a temelor pe care le aborda poetul. În 1887 îi apare al doilea volum de versuri, "Freamăte", publicat la editura craioveană Tipografia Asociații Români. Între 16 noiembrie și 30
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
decembrie editează ziarul „Amicul libertății”, editând în total 8 numere. Majoritatea articolelor sunt semnate de Traian Demetrescu, ziarul având o orientare vizibil democratică. În martie 1888, împreună cu G. D. Penicioiu, tipărește „Revista Olteană”, publicație „literară-științifică” (modernistă, democratică, în linia „Literatorului”). Aici poetul publică peste 20 de poezii originale, studii critice, trei traduceri de poezie, patru nuvele, portrete literare, cronici teatrale etc. În același an i se tipărește și cel de-al treilea volum de versuri, "Amurg". În anul 1891 o parte
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
ale timpului le adună în volumul Profile literare, pe care îl va publica la Editura Benvenisti din Craiova. În perioada 17-29 noiembrie 1891 și 26 aprilie - 8 mai 1892 are cele mai intense colaborări literare la ziarul „Economistul” din Craiova. Aici publică 15 materiale de critică, eseistică, tablete, corespondențe, cronici, 14 poeme în proză, 4 poezii sub titlul generic "Pastele". În 1892 se îmbolnăvește de ftizie, boala agravându-i-se treptat. Se întoarce, astfel, la Craiova, însă activitatea gazetărească îl acaparează
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
cel mai bun regizor la Festivalul Tineretului de la Piatra Neamț, 1985. În 1988 a fost invitat la Teatrul Mic din București unde a regizat "Cameristele", de Jean Genet. Din 1989 a lucrat ca regizor angajat la Teatrul de Comedie din București. Aici a regizat în 1990 " Visul unei nopți de vară", de William Shakespeare (cu Florentina Mocanu în rolul "Hermia"), spectacol distins cu premiile pentru cel mai bun regizor și cele mai bune costume la prima ediție a Festivalului Național de Teatru
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
de ce această formă este atat de populară, atât în Japonia cât și în afară, mai ales că, în încercarea de a compune o asemenea poezie în altă limbă decât japoneză, haiku își pierde definiția - căci în această limbă și doar aici, toate sunetele ce formează alfabetul au aceeași lungime, iar toate poemele haiku - implicit - sunt la fel de lungi, păstrând un ritm impus din timpuri străvechi. Însă artă modernă încearcă - se pare - să elimine aceste limite, aceste reguli, lăsând liberă imaginația artistului, iar
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]