179,567 matches
-
editării unui supliment de versuri și proză al revistei craiovene Ramuri, (numit Povestea vorbei), pe care vrea să-l transforme într-o nouă revistă de avangardă care să-i unească pe vechii și pe noii onirici. În 1966 vor publica aici Vintilă Ivănceanu, Dumitru Țepeneag, Leonid Dimov și Virgil Mazilescu. Revista este interzisă rapid. Din 1968, centrul atenției oniricilor se mută spre revista Luceafărul, unde, pe lângă scriitorii sus menționați, vor mai publica Emil Brumaru, Florin Gabrea, Sorin Titel, Daniel Turcea ș.a.
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de orientare estetică: Alexandru Macedonski, George Coșbuc, Ion Pillat, Vasile Voiculescu. Pastelurile lui Alecsandri evocă natura așa zis domestică, adică tot ce constituie cadrul obișnuit al unei vieți patriarhale, idilice. Elementele descriptive apar aici nu incidental, ca un cadru al unui conflict de natură romantică, ci sunt scopul elementar al acestei poezii. Natura nu mai este un refugiu, ca în marea poezie romantică, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptivă. Pastelurile devin în acest
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
ca în marea poezie romantică, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptivă. Pastelurile devin în acest sens imnul plin de încredere adresat adevăratei țări, satului și adevăratelor valori ale acestuia: munca, rodnicia, robustețea și sănătatea morală. Melancolia romantică este înlocuită aici cu încredere în armonia naturală, cu o adevărată credință naturistă (vezi poeziile dedicate primăverii: "Câmpia scoate aburi; pe umedul pământ / Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt". Căldura pătrunde în inimi și natura iese din amorțeală, sosesc cocorii din
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Steinhardt a participat activ la Primul Război Mondial, fiind rănit la Mărăști și decorat cu ordinul Virtutea Militară. Între anii 1919-1929 a urmat cursurile școlii primare (în particular și la școala "Clementa") și ale liceului Spiru Haret. Printre colegii de aici s-au numărat Constantin Noica, Mircea Eliade, Arșavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu ș.a. Deși era singurul elev de confesiune mozaică, a urmat alături de colegii săi cursurile de religie creștină, cu preotul Georgescu-Silvestru, care, de mai
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
la Ministerul Educației, condus pe atunci de conservatorul Mihail Vlădescu. Supervizorul său era poetul D. Nanu; i-a avut colegi pe George Vâlsan și Nicolae N. Beldiceanu. Nanu scria în acea perioadă: „Este o clădire plină cu oameni de litere. Aici nu se lucrează. Oamenii fumează, își beau cafeaua, creează vise, poeme și proză [...]." Slujba sa administrativă este întreruptă de o a doua încorporare în 1906, în Forțele Terestre, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. Fiindcă era deja supraponderal, marșul de la
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
treilea an a pierdut și "distincția simplă", din cauza mediei scăzute la "purtare". Din 1903 până în 1906 a urmat Academia militară "Ludoviceum" din Budapesta (deși s-a simțit atras de medicină, ale cărei cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile pentru familia lui Rebreanu). Aici, din nou, în primul an, a primit distincția de "eminent". La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent în armata austro-ungară, la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula. Acolo, pe lângă îndeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupări
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
prealabil, scriind în "arest la domiciliu", s-a hotărât să se dedice literaturii ("Journal"-ul surprinde acest moment). La 12 februarie 1908 demisionează din armată și revine în Prislopul Năsăudului, spre disperarea părinților, care l-au știut un domn realizat: ""Aici am luat contact cu țăranul român, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferințele și visurile lui - lucruri care aveau să treacă mai târziu în literatura mea..."" La 1 noiembrie 1908 a debutat în presa
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
a hotărât să se dedice literaturii ("Journal"-ul surprinde acest moment). La 12 februarie 1908 demisionează din armată și revine în Prislopul Năsăudului, spre disperarea părinților, care l-au știut un domn realizat: ""Aici am luat contact cu țăranul român, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferințele și visurile lui - lucruri care aveau să treacă mai târziu în literatura mea..."" La 1 noiembrie 1908 a debutat în presa românească la Sibiu, unde în revista "Luceafărul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Journal"-ul surprinde acest moment). La 12 februarie 1908 demisionează din armată și revine în Prislopul Năsăudului, spre disperarea părinților, care l-au știut un domn realizat: ""Aici am luat contact cu țăranul român, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferințele și visurile lui - lucruri care aveau să treacă mai târziu în literatura mea..."" La 1 noiembrie 1908 a debutat în presa românească la Sibiu, unde în revista "Luceafărul" îi apare nuvela numită Codrea. Pentru
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
în slujba "românilor de peste munți". În închisoarea Văcărești, a terminat nuvela "Culcușul". Publicând în "Convorbiri critice" nuvela "Culcușul", criticul Mihail Dragomirescu a ținut să o prefațeze astfel: După detenția din închisoarea Văcărești, este transferat la închisoarea din Gyula, Imperiul Austro-Ungar. Aici scrie "Golanii" și începe să traducă volumul de povestiri "Lelki kalandok" ("Aventuri spirituale"), apărut la Budapesta, 1908 sub semnătura scriitorului maghiar Szini Gyula. Autorul îi era prieten și - după mărturisiri datând din acele zile (epistola lui Rebreanu către Mihail Dragomirescu
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
1910 se afla într-o situație materială precară. A avut convingerea că nu stăpânește cum se cuvine limba literară românească: Revenit intre timp la București întâmpină o serie de greutăți financiare: Am sosit cu 300 de lei în buzunar... Și aici... aici... aici începe un capitol întunecat al vieții mele, o epocă grea, de luptă dârză cu mizeria și pasiunea de scriitor. [...] Am venit în contact cu toți corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai ales era marele prozator al epocii. În
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
se afla într-o situație materială precară. A avut convingerea că nu stăpânește cum se cuvine limba literară românească: Revenit intre timp la București întâmpină o serie de greutăți financiare: Am sosit cu 300 de lei în buzunar... Și aici... aici... aici începe un capitol întunecat al vieții mele, o epocă grea, de luptă dârză cu mizeria și pasiunea de scriitor. [...] Am venit în contact cu toți corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai ales era marele prozator al epocii. În vremea
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
afla într-o situație materială precară. A avut convingerea că nu stăpânește cum se cuvine limba literară românească: Revenit intre timp la București întâmpină o serie de greutăți financiare: Am sosit cu 300 de lei în buzunar... Și aici... aici... aici începe un capitol întunecat al vieții mele, o epocă grea, de luptă dârză cu mizeria și pasiunea de scriitor. [...] Am venit în contact cu toți corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai ales era marele prozator al epocii. În vremea aceea
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
adoptând-o și pe fiica acesteia, Puia-Florica. Elocvente sunt rândurile adresate lui Constantin Șaban-Făgețel despre starea materială a tinerei sale familii: Neavând la cine apela la Craiova, sunt nevoit să mă dedau la cerșetorie și, cum n-am la altcineva aici afară de tine, sunt nevoit să mă cerșetoresc la tine, cu toate că mi-e nespus de penibil". "Dezangajarea" soției de la Teatrul Național din Craiova pe data 1 mai 1912 (cf. "Registrul de procese-verbale", 25 aprilie 1912) l-au determinat să părăsească orașul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
luna ianuarie 1942, a luat parte la un turneu de conferințe despre cultura românească la Berlin, München, Stuttgart, Leipzig, Dresda, Görlitz, Breslau, Viena. În luna martie a călătorit la Zagreb și Weimar, călătorii prilejuite de constituirea societății culturale pan-europene. Aici a susținut că "nu vrem nici un fel de politică, ci numai literatură". La 4 aprilie 1944, fiind grav bolnav, s-a retras în satul argeșean Valea Mare, fără să mai revadă vreodată Bucureștiul (un control radiologic a semnalat, încă din
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
război balcanic (10 iulie), se angajează ca reporter la "Adevărul" (la sfârșitul războiului va fi concediat). Pe 25 august cu schița "Taclalele" (retipărirea schiței "Vrăjmașii"), revista "Universul literar" deschide șirul colaborărilor cu Rebreanu. Mai mult decât în paginile altor publicații, aici vor fi retipărite, de regulă, cu titlul schimbat, vechi schițe și nuvele, originale și "prelucrate". Bibliografia scrierilor înregistrează astfel de colaborări în 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: "Santinela" (1913); "Războiul. Însemnările unui sublocotenent"; "O scenă" (ambele în 1914); "Întâiul gropar
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
-ul unei file oarecare; cf. "Arh. L.R., II, ms. 1"). Vor mai trece ani până când "Zestrea" uceniciei literare va apărea cu noul titlu în librării. Pe data de 31 iulie, la București, apare cotidianul "Ziua," sub conducerea lui Ioan Slavici. Aici Rebreanu va publica, folosindu-se de pseudonime, cronici dramatice. Pe 17 septembrie - Datare pe piesa "Jidanul" (trei acte), cu tematică semită. Pe 21/28 septembrie publică în "Universul literar" studiul "Revoluția lui Horia, Cloșca și Crișan", care anticipă romanul "Crăișorul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
articole de teatru. Pe data de [[23 ianuarie]] [[1918]], în Bucureștiul ocupat de trupele germane, ziarul "[[Lumina]]", condus de [[Constantin Stere]], publică schița "Bibi" (manuscrisul este datat [[19 august]] [[1915]] și poartă dedicația "Pentru Puia, când va fi mare"). Tot aici, în lunile [[februarie]] și [[martie]], vor mai apărea: "Norocul", "Soacra Sfântului Petru". Din data de [[1 august]] datează primul plan detaliat al romanului "Șarpele", pornind de la drama poeților [[Ștefan Octavian Iosif]] și [[Dimitrie Anghel]], ambii îndrăgostiți de [[Natalia Negru]]. Proiectează
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
esențială). În luna [[ianuarie]] [[1942]], ia parte la un turneu de conferințe despre cultura românească la [[Berlin]], [[München]], [[Stuttgart]], [[Leipzig]], [[Dresda]], [[Görlitz]], [[Breslau]], [[Viena]]. În luna [[martie]] călătorește la [[Zagreb]] și [[Weimar]], călătorii prilejuite de constituirea societății culturale pan-europene. Aici va susține că "nu vrem nici un fel de politică, ci numai literatură". În [[1943]] apare volumul "Amalgam" (articole, studii, conferințe, cronici dramatice și o nuvelă: "Dincolo"). Mai multe opere de Liviu Rebreanu au fost transformate în decursul timpului în scenarii
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Caracaș, fiica doctorului în medicină Constantin Caracaș. Educația și-a început-o în casa părintească, fiind elevul institutorului Bârzotescu. În 1848, Alexandru Odobescu devine elev al Colegiului Sf. Sava, în urma unui examen dat cu Petrache Poenaru, urmașul lui Gheorghe Lazăr. Aici i-a avut colegi pe Theodor Aman, viitorul mare pictor, și pe Alexandru Sihleanu, poetul „liră de argint”, așa cum l-a caracterizat Eminescu în "Epigonii". Din această perioadă datează prima sa încercare literară: "Mihai Viteazul, înfățișare dramatică în trei părți
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu ("Popa Duhu"). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la "Școala catihetică din Fălticeni" ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de "Ion Creangă", nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. S-a despărțit cu
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
de către un povestitor care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au expresiuni, construcții și gândiri ciudate care se vor personifica în "Ivan Turbincă". În aceasta din urmă regăsim tema din "Toderică", povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși. A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
Ivasiuc, profesor de științele naturii. A murit lângă blocul Scala, care s-a prăbușit peste el la cutremurul din 4 martie 1977. În urma dictatului de la Viena, familia Ivasiuc se refugiează la București, de unde s-a întors la Sighet în 1951. Aici a absolvit liceul „Filimon Sârbu”, care se numește în prezent „Dragoș Vodă”. După absolvirea liceului a fost admis la Facultatea de Filozofie din București, de unde a fost exmatriculat după doi ani de studii, din motive ideologice. După exmatriculare, Alexandru Ivasiuc
Alexandru Ivasiuc () [Corola-website/Science/297628_a_298957]
-
Italia" a fost scris în același an. În 1812 revine în Moldova și se consacră activității de propășire a culturii române. Pune bazele Academiei Mihăilene(1835), strămoașa Universității din Iași. Fondează revista "Albina românească" și o tipărește la tipolitografia Albina. Aici îi apar primele volume originale, "Culegere de poezii" și "Fabule alese". Adversar declarat al Revoluției de la 1848 în Moldova, cade în uitare și în perioada aceasta își tipărește nuvelele istorice, întîi în franceză, "Nouvelles historiques de la Moldo Roumanie", în 1859
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
în practică cunoștințele sale de arhitectură la construirea unor case particulare, în același an pleacă la Viena, unde studiază, timp de 3 ani, astronomia, matematicile superioare și pictură. În august 1808, Gheorghe Asachi pleacă să-și completeze studiile la Romă. Aici a scris primele încercări poetice și a fost ales membru extraordinar al Societății literare din Romă. În august 1812, Gheorghe Asachi se întoarce în Moldova . Stăpînind o cultură superioară solidă și multilaterala, cunoscător al mai multor limbi străine - polona, rusă
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]