KorAP: Find »[drukola/base=vot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6861 6862 6863 ...6913 >

172,816 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

tehnice a construcției europene. În măsura În care alte preocupări au apărut pe parcurs, ele au fost amânate sistematic. În anii ’90, Uniunea Europeană funcționa tot pe calapodul inventat cu zeci de ani În urmă, conceput În principal pentru confortul managerilor. Comisia nealeasă prin vot de la Bruxelles administra o birocrație substanțială, inițiind proiecte și implementând planuri și decizii supuse pentru aprobare unui Consiliu de Miniștri din statele membre. Un Parlament European greoi, reunit alternativ la Strasbourg și Bruxelles și ales din 1979 prin vot direct

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
prin vot de la Bruxelles administra o birocrație substanțială, inițiind proiecte și implementând planuri și decizii supuse pentru aprobare unui Consiliu de Miniștri din statele membre. Un Parlament European greoi, reunit alternativ la Strasbourg și Bruxelles și ales din 1979 prin vot direct, exercita o funcție de supraveghere care s-a extins cu timpul (Tratatul de la Roma Îi atribuia o funcție strict consultativă), dar nu avea drept de inițiativă. Deciziile necontroversate erau luate de obicei la Bruxelles de experți și funcționari civili. Politicile

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
format din reprezentanții a 25 de țări, fiecare cu drept de veto. Semnul acestor dificultăți previzibile s-a văzut la Nisa, În decembrie 2000. Convocată expres pentru a elabora un plan de extindere și a concepe un nou sistem de vot În Consiliul Europei - unul care să confere fiecărui stat o influență proporțională cu numărul de locuitori, dar să permită În același timp atingerea unei majorități -, conferința a degenerat Într-o târguială acerbă, extrem de jenantă. Francezii țineau morțiș să Își mențină

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
certându-se pentru prestigiu și influență În casa lor europeană comună, era o consecință a faptului că, În trecut, finețurile constituționale fuseseră neglijate. După dezastrul de la Nisa a fost constituită o Convenție Europeană: un soi de adunare constitutivă nealeasă prin vot, cu misiunea de a elabora un sistem practic de guvernare pentru „Europa” extinsă și, pe cât posibil, o versiune credibilă a obiectivelor generale. După (de acum obișnuitele) presiuni de la Paris, rolul de președinte al Convenției i-a revenit lui Valéry Giscard

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
prezentare clară și chiar ambițioasă a competențelor și autorității Uniunii Europene. și, mai ales, proiectul de Constituție ar fi simplificat - În timp - sistemul prea Încărcat de reprezentare națională la vârf, În Comisie; În Consiliul Europei, el propunea un sistem de vot care s-a dovedit, după unele negocieri, acceptabil pentru toată lumea și echitabil din punct de vedere demografic. Nu se știa dacă noile dispoziții vor asigura majorități clare În chestiunile dificile, cu atât mai mult cu cât pentru subiectele Într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Într-adevăr controversate precum impozitarea sau apărarea s-a decis (la insistențele britanicilor, dar spre ușurarea nemărturisită a multor țări) să se mențină vechiul mecanism gaullist de veto național. și nimeni nu se Îndoia, cu toată distribuția migăloasă a importanței voturilor, că puterea era tot În mâinile statelor mari - cum a conchis Încă din 1930 Ortega y Gasset, „Europa” este, practic, „trinitatea Franța-Anglia-Germania”. Dar, cel puțin (presupunând că proiectul de Constituție avea să fie ratificat În fiecare stat membru, un impediment

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
cea mai redusă de la căderea comunismului. De ce erau europenii, cei „noi” și cei „vechi” deopotrivă, atât de indiferenți față de treburile Uniunii Europene? În mare parte din convingerea universală că nu le pot influența. Majoritatea guvernelor europene nu au supus la vot deciziile de aderare la UE sau la zona euro - poate și pentru că În țările În care s-a organizat un referendum național aderarea a fost respinsă sau acceptată la limită. Uniunea nu era „a cetățenilor” - ea părea cumva diferită de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
participe au votat pentru candidați cu antipatii europene fățișe, uneori chiar virulente. În Europa de Vest, același efect se datora extinderii. În Regatul Unit, Partidul Independenței Marii Britanii (eurofob) și Partidul Național Britanic (care susține supremația rasei albe) au obținut Împreună 21% din voturi pe baza promisiunii că vor ține Marea Britanie departe de „Europa”, protejând-o de năvala iminentă a imigranților și a solicitanților de azil. Vlaams Blok În Belgia, Dansk Folkeparti (Partidul Poporului Danez) În Danemarca și Liga Nordului În Italia au exploatat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
dispuși să renunțe la supremația legală locală dacă acest lucru li s-ar fi cerut de la Început. La fel, dacă un „proiect european” clar articulat, descriind obiectivele și instituțiile Uniunii așa cum au evoluat ele ulterior, ar fi fost supus la vot separat În fiecare stat din Europa Occidentală, el ar fi fost cu siguranță respins. Avantajul ideii europene În deceniile de după al doilea război mondial a fost așadar exact această imprecizie. Ca și „dezvoltarea” sau „pacea” - cu care era strâns asociată

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
cele recente, cum ar fi Uniunea Europeană: „Noi, austriecii, nu ar trebui să dăm socoteală Uniunii Europene, nici Maastrichtului, nici unei idei internaționaliste sau alteia, ci numai patriei noastre”. În alegerile parlamentare din 1986, partidul lui Haider a câștigat 9,7% din voturi. Patru ani mai târziu, el urcase la 17%. În alegerile din octombrie 1994, PL zguduia cercurile politice vieneze atingând 23%, la o distanță de doar patru procente de Partidul Popular, care guvernase țara În primii 25 de ani după război

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Influența lui Haider a ajuns la apogeu la sfârșitul secolului XX, În urma alegerilor din octombrie 1999, când partidul său a primit sufragiile a 27% din electoratul austriac, Împingând Partidul Popular pe locul al treilea și ajungând la 290.000 de voturi distanță de socialiști, aflați pe primul loc. În februarie 2000, Partidul Popular a format un guvern de coaliție cu Partidul Libertății (deși nu cu Haider Însuși), spre oripilarea ușor exagerată a partenerilor europeni ai Austriei. Acesta era Însă rezultatul unui

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
avea să-și piardă forța de atracție. În alegerile din 2002, PL a obținut doar 10,1% (În timp ce Partidul Popular urcase la aproape 43%). La alegerile pentru Parlamentul European din 2004, partidul lui Haider a scăzut la 6,4% din voturi. Ascensiunea și declinul lui Haider (care a rămas totuși un guvernator popular În Carintia natală) erau emblematice pentru traiectoria partidelor de orientare similară din alte țări. Imediat după asasinarea liderului său În 2002, List Pim Fortuyn obținuse 17% din voturi

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
voturi. Ascensiunea și declinul lui Haider (care a rămas totuși un guvernator popular În Carintia natală) erau emblematice pentru traiectoria partidelor de orientare similară din alte țări. Imediat după asasinarea liderului său În 2002, List Pim Fortuyn obținuse 17% din voturi și intrase pentru scurtă vreme În guvernul olandez, doar ca să vadă că scade la 5% În următoarele alegeri, iar reprezentarea parlamentară redusă de la 48 la opt membri. În Italia, intrarea Ligii Nordului În guvern, sub aripa lui Berlusconi, a determinat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fructifice influența, disproporționată față de dimensiunile sale. Partidele daneze de frunte - liberalii și social-democrații - Încercau acum să se Întreacă unul pe altul În „fermitate” referitor la legile ce reglementau statutul azilanților și al rezidenților străini. După ce partidul său câștigase 12% din voturi În alegerile din 2001, Kjærsgaard putea spune: „Noi deținem puterea”24. și avea dreptate, În sensul că nici un politician din marile formațiuni de stânga sau de dreapta nu mai Îndrăznea să pară „blând” În astfel de probleme. Până și micul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sau de dreapta nu mai Îndrăznea să pară „blând” În astfel de probleme. Până și micul Partid Național Britanic (PNB) a reușit să influențeze politicile guvernelor noilor laburiști. Periferic prin tradiție (cel mai bun rezultat al său fiind 7% din voturi În 1997 Într-un district din East London, unde bengalezii Îi Înlocuiseră pe evrei ca minoritate etnică), PNB a câștigat patru ani mai târziu 11.643 de voturi (14%) În două districte din Oldham, un fost oraș industrial din Lancashire

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Periferic prin tradiție (cel mai bun rezultat al său fiind 7% din voturi În 1997 Într-un district din East London, unde bengalezii Îi Înlocuiseră pe evrei ca minoritate etnică), PNB a câștigat patru ani mai târziu 11.643 de voturi (14%) În două districte din Oldham, un fost oraș industrial din Lancashire, unde, cu puțin timp Înainte de alegeri, avuseseră loc incidente rasiale. Aceste rezultate erau neglijabile față de ce ceea se petrecea pe continent: PNB nu amenința să câștige un loc

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
faptul că un guvern al noilor laburiști, care dețineau o covârșitoare majoritate parlamentară și 11 milioane de simpatizanți la alegerile din 2001, a fost șantajat să răspundă astfel la propaganda unei clici neofasciste care putea aduna doar 48.000 de voturi În Întreaga țară - o cincime de procent, cu doar 40.000 mai multe decât Monster Raving Loony Party, Partidul țicniților. Franța era altă poveste. Aici Frontul Național avea o problemă (imigranții), o susținere de masă (2,7 milioane de votanți

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
francezi l-au susținut pe Le Pen În alegerile prezidențiale din 1995, număr care a urcat la 4,8 milioane În aprilie 2002, când liderul FN a obținut un succes fără precedent, ieșind pe locul al doilea, cu 17% din voturi, și eliminându-l din cursă pe candidatul stângii, nefericitul premier socialist Lionel Jospin. Ca și În alte țări, politicienii tradiționali din Franța au conchis că trebuiau să Împrumute ceva din atracția lui Le Pen, Însușindu-și preocupările lui și promițând

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Die Gnade der späten Geburt”, norocul de a se fi născut târziu (și amintea frecvent acest lucru publicului). O parte din succesul lui Haider (sau al lui Christoph Blocher, liderul Partidului Popular Elvețian, care În 2003 a obținut 28% din votul popular cu o platformă antiimigrație și anti-UE) se datora capacității de a camufla subtextul rasist sub imaginea unui modernist, a unui național-populist cu convingeri liberale. De unde priza neașteptată la electoratul tânăr: Partidul Libertății era la un moment dat preferatul celor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
afară, care aveau acum multe alte posibilități. În 2004, rata șomajului În fosta RFG era de 8,5%; În fosta RDG, el depășea 19%. În luna septembrie a acelui an, Partidul Democratic Național, o grupare neonazistă, a obținut 9% din voturi, adică 12 fotolii de deputat În parlamentul saxon. Un abis al ranchiunei Îi separa pe Wessies de Ossies În Germania și el nu ținea doar de slujbe sau șomaj, de bogăție sau sărăcie, deși, din perspectiva esticilor, acestea erau simptomele

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
semn de revoltă față de compromisurile generației anterioare. Reacția autorităților publice, după cum am văzut, a depins Întrucâtva de tradiția locală și de circumstanțe: numai Adunarea Națională franceză, Într-un paroxism de republicanism laic, a mers până la a interzice (cu 494 de voturi pentru și 36 Împotrivă) toate simbolurile religioase În școlile de stat. Dar această măsură adoptată În februarie 2004, deși aparent viza vălul fetelor musulmane, trebuie Înțeleasă Într-un context mai larg și mai Îngrijorător. În multe locuri, extrema dreaptă profita

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
John 210 Dimitrov, Gheorghi 133, 139-140, 183 distincția dintre vechea Europă și noua Europă 716 Djilas, Milovan 33, 46, 129, 139, 142, 191-192, 395-396 „doctrina Brejnev” 408, 554 „doctrina Eisenhower” 275 „doctrina Hallstein” 251 „doctrina Truman” 127, 464 dreptul de vot pentru femei 86 dreptul la contracepție 449-451 drepturi civile 461, 518-519 drepturi de proprietate În timpul ocupației 48-49 drepturile omului 461-462, 518 Dubček, Alexander 405-411, 522, 567-568 Duclos, Jacques 136 Dulles, Allen 99 Dulles, John Foster 226, 228, 231, 273, 275

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
liniștea civilă 426; lipsa hranei 92; memoria colectivă a perioadei postbelice 683-684; migrații ale populației 309-311; migrații În masă 309-311; mișcarea pentru pace 526; mișcări naționaliste 640-651; mișcări separatiste regionale 640-651; natalitatea - vezi natalitatea; naționalizarea sectorului privat 510; obiceiuri de vot 445-446; pagube materiale 30; partide politice 445; partide și mișcări cu „deziderat unic” 447-448; partide verzi 453-454; perspectiva comunismului sau fascismului 427; planificarea guvernamentală - vezi planificarea guvernamentală; planificarea urbană 358-360; primirea refugiaților 43; privatizarea sectorului public 509-512; produsul intern brut

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a Î 57; protecția guvernului militar aliat 69 Fassbinder, Rainer 33, 256, 384, 434 FEA - vezi Forța Europeană de Apărare (FEA) FEDR - vezi Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) Fejtö François 199, 205, 393 Fellini, Federico 355 femei; dreptul de vot 85-86; dreptul la contracepție 449-451; forța de muncă 308; Partidul Creștin-Democrat 86-87; pedepsirea colaboraționiștilor 53 feminism 448-450 fermieri/ferme; condițiile postbelice 84; declinul 302; În Franța 283-284; moșieri 84-85; Politica Agricolă Comună (PAC) 283-284; procentajul În RDG 303-304; procentajul muncitorilor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
perestroika 563; programul sovietic de reeducare și denazificare 67-68; recunoașterea Holocaustului 748-749; refugiați 233-235; revoluția (din 1989) 561-564; sponsorizarea vest-germană 561-562; subvenții pentru fosta Î 588; ștearsă din Însemnările oficiale 588; tineri radicali 387-388; țintă 144; vizita lui Gorbaciov 562; vot măsluit 561 Germania de Vest; acceptarea În cadrul Națiunilor Unite 459; acorduri diplomatice cu Estul 458-459; aderarea la CEE 281-282; aderarea la NATO 229; afacerea Spiegel 384; afaceri interne 251; americanizarea 154; arme nucleare 253; Blocul Expulzaților și Dezmoșteniților 250; Bundesrat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]