17,582 matches
-
explicative de tip obiectiv: cauzale, funcționale sau structurale. Chiar dacă procesele cognitive aduc undeterminism specific, acesta se adaugă și se subsumează acelui obiectiv. Alții, este cazul, de exemplu, al unuia dintre cei mai influenți urmași ai lui Mead, Herbert Blumer (1969), împing analiza sociologică pe o cale exclusiv subiectivistă. Actorii sociali, conform acestui punct de vedere, acționează într-o situație obiectivă, dar așa cum o definesc ei printr-un proces de interacțiune simbolică. Conform celebrei „teoreme” a lui Thomas, oamenii nu acționează în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asupra dinamicii lor. Pentru realizarea unei investigații bazate pe o atitudine echidistantă, este necesar să fie dezvoltate trei mari tipuri de cunoștințe: a) Cunoștințe despre pluralitatea de interese ce caracterizează realitatea socială analizată. b) Dezvoltarea unor soluții general acceptabile care împing procesul social mai departe, chiar dacă diferențele și opozițiile existente de interese nu sunt complet soluționate, sau formularea de soluții în prelungirea diferitelor interese, urmând ca actorii reali să decidă în cunoștință de cauză. c) Cunoștințe despre mecanismele proceselor democratice, cultivarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
încep să se lege între ele. Axa timpului devine nu numai un loc al variației, ci și o axă a determinării, a cauzalității. Societatea devine în mod real o serie temporală. Fiecare eveniment devine productiv, cauzativ. El schimbă echilibrul existent, împinge cursul istoriei într-o direcție anume. Evenimentele politice, războaiele, descoperirile științifice au consecințe importante asupra viitorului. Este normal ca o societate dinamică să se înțeleagă pe ea însăși în termeni istorici. Istoria include în ea însăși cheia înțelegerii. Conștiința de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
XVIII-lea. Variația istorică nu este interesantă în sine. Natura umană esteuniversală și ea reprezintă obiectul propriu-zis al cunoașterii. Restul reprezintă contingență. Punctul critic în constituirea științelor umane îl reprezintă explicarea tocmai a variației comportamentului uman. Viziunea raționalistă tindea să împingă variația mai mult în sfera accidentalului, a întâmplării, dacă nu chiar a erorii. Ideea unei metodologii specifice disciplinelor umane s-a conturat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Germania, în contextul unei filosofii de tip neokantian
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
eveniment oarecare, o întâmplare, o decizie subiectivă au fost suficiente pentru a declanșa un șir de evenimente distincte. Nu este cred nevoie de a argumenta mai mult în favoarea acestei teze. Sunt împrejurări în care evenimentul poate fi creator de structură, împingând dezvoltarea socială într-o direcție distinctă. În cibernetică, schema feedbackului pozitiv sugerează tocmai o asemenea posibilitate. Ea explică mecanismele prin care apariția unei diferențe inițial mici, neimportante, accidentale, în anumite condiții poate declanșa un proces rapid de amplificare, ducând la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
istorie nu reprezintă decât puncte necesare ale unui ciclu structural, care exprimă tocmai momentul de schimbare spectaculară. În fapt, ele constituie verigi absolut determinate ale unui lanț cauzal strict, și nu discontinuități, răspântii reale. Nu numai evenimentele politice mari pot împinge evoluția pe o cale distinctă, ci și evenimente care, în primul moment, nu păreau să aibă efecte prea mari: inventarea scrisului, diferite inovații tehnologice etc. Margaret Mead dezvoltă pe larg tocmai un asemenea punct de vedere. Ea propune o analiză
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o inovație culturală este elaborată și adoptată de către o colectivitate mai largă. Scrutarea acestor microprocese este de natură să convingă de marele rol al evenimentului, inclusiv al întâmplării, în evoluția societății (Mead, 1964). Nu întotdeauna însă calea pe care evenimentul împinge evoluția este stabilă. Să revenim la cazul discutat mai înainte în legătură cu cele două căi ale evoluției unei comunități. Ipoteza lui White în legătură cu condițiile inițiale ale procesului și rolul lor fundamental în orientarea acestuia nu ia în considerație ansamblul de factori
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistem politico-administrativ. Cei din preajma domnitorului primeau cu drept personal de exploatare diferitele impozite existente. Ei nu erau proprietari de pământuri, ci doar beneficiari ai sistemului politico-administrativ de exploatare. Condițiile inițiale ale genezei feudalismului românesc prezentau un grad relativ de organizare, împingându-l pe calea primului model. El însă conținea o contradicție fundamentală: caracterul fărâmițat al producției propriu-zise și caracterul centralizat al exploatării. În plus, din cauza condițiilor externe instabile, se adaugă o anumită instabilitate și fragilitate a puterii politice centrale. Această contradicție
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
primului model. El însă conținea o contradicție fundamentală: caracterul fărâmițat al producției propriu-zise și caracterul centralizat al exploatării. În plus, din cauza condițiilor externe instabile, se adaugă o anumită instabilitate și fragilitate a puterii politice centrale. Această contradicție a tins să împingă evoluția feudalismului românesc pe calea celui de-al doilea model. Stahl descrie în mod amănunțit modul în care, treptat, baza pur politico-administrativă a exploatării s-a transformat în proprietate de tip feudal. Pe de o parte, sărăcirea satelor libere a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
structura. De cele mai multe ori, structura reacționează, refăcându-se. Este drept că o asemenea „acțiune-reacțiune” poate lua o anumită perioadă de timp. Influența evenimentului poate fi însă complet anulată. În anumite cazuri însă, un eveniment poate induce o schimbare structurală fundamentală, împingând evoluția pe o altă cale, care însă este și ea posibilă în condițiile date ale sistemului. În fine, este necesară o ultimă precizare. Structura însăși nu este independentă de totalitatea condițiilor particulare și a evenimentelor. Ea este, în fapt, un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Din perspectiva contribuabilului, rata presiunii fiscale exprimă și măsura În care producătorul venitului este privat de utilizarea unei părți (Însemnate) a acestuia, constituind un factor de descurajare a contribuabilului, ce are și efecte psihologice și reacții dintre cele mai diverse, Împinse până la utilizarea unor forme brutale ale ignorării legislației În domeniu și practicării evaziunii sau fraudei fiscale. În acest sens, incidența fiscalității se manifestă atât prin procesele de redistribuire a veniturilor și avuțiilor, cât și ca factor de presiune asupra contribuabililor
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
dintâi coifuri ies În luminiș. Un șuier ca de vijelie ș-o răpăială de grindină cutremură valea. O pânză mișcătoare de săgeți zbârnâie deasupra pământului, Între cele două puteri. Dar pânza se scurtează. Zidul ce scapără de izbirea săgeților se-mpinge tot mai aproape, tot mai Îngrozitor În clocotul dacilor. Se prăbușesc mulți din oastea romană. Dar șiruri proaspete izvorăsc mereu din pădure, s-ar crede că toți copacii se prefac În oșteni și vin din ce În ce mai mulți, din ce În ce mai Îndârjiți. Iată i
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
atacului neașteptat, Îi oprește În loc; loviturile, care curg ca grindina, le iau văzul. Românii Înaintează spărgând șir după șir, Împrăștiind spaima și neorânduiala În oastea păgână care Începe să dea Îndărăt și să se Învălmășească. Cei din urmă, văzându-se Împinși spre pod, o iau la fugă. Sinan se repede să-i Întoarcă. El răcnește, blestemă și bate În mișei cu ghioaga-i de fier. Dar strigătul morții răsună mai tare. Mulțimea, nebună de groază, Își caută scăpare În fugă. Fricoșii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
-i vreme pentru asta, moșule. Dacă ne Întoarcem cu bine ... Moș Miron făcuse șapte legături de otavă și-i aștepta cu ele la poartă. Peste trei zile, coloanele armatei române treceau pe drumul de dinaintea casei lui moș Miron. Frontul fusese Împins Înainte. Era Învălmășeală mare, și o căldură !... Și prin Învălmășeala aceea de oameni și vite se vedea un bătrânel În straie albe, cu capul gol, cum tot iese pe portiță cu câte-o sarcină de otavă, și cum o Împrăștie
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
a omenirii, aceea care ar fi formulată de „legile sociologice”. Însă noi credem că istoria este prin ea Însăși o știință, cu toate că nu poate formula legi ale dezvoltării, care sunt, după noi, cu neputință, din motivul foarte firesc că dezvoltarea Împinge fără Încetare la lumina zilei fapte nouă și că, după cum o recunoaște dl Bouasse, nu există nici o regulă pentru descoperirea faptelor nouă, apoi istoria ne mai Învață că cunoștința faptelor În adevăr nouă este datorită Întâmplării. Dl Bouasse observă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dorință fantasmatică” de a ocupa un loc central și nimic nu-l poate opri să atingă acest obiectiv, mergând până la distrugerea unei umanități construite. În scenariul său, altul nu reprezintă decât un lucru, o ustensilă, o realitate desubiectivată. Ce-l Împinge spre acest tip de angajament? Strategia sa obsesională de a domina, de a valida, de a inversa un imaginar și persecutant raport stăpân-sclav reprezintă rezultatul unei percepții taumatizante a raporturilor sociale În anii copilăriei și ai formării personalității. Se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de trebuință, hrana cea de nevoie; și le-o cerea în haină de cerșetor. Deci toate sunt în stare să-i pedepsească. Era puțin ce le cerea. O pâine. De plâns era cel ce cerea. Un sărac. Spre milă îi împingea firea celui ce cerea. Era om. De dorit era făgăduința. Făgăduise împărăția cerurilor, înfricoșătoare era pedeapsa. Amenințase cu gheena. Mare era vrednicia Celui Ce primea milostenia. Dumnezeu o primea prin mâinile săracilor. Covârșitoare era cinstea. Primise Dumnezeu să Se coboare
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dar Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt un singur Dumnezeu, nu trei. Rațiunea acestei uniri este nedeosebirea. Căci deosebire fac numai aceia care adaugă sau micșorează, ca arienii care, împărțind Treimea pe trepte de merit 90 o destramă și o împing în pluralitate. Iar începutul pluralității este alteritatea. Și fără alteritate nu se poate înțelege ce este pluralitatea. Deosebirea dintre trei sau mai multe lucruri constă în gen, specie și număr. De câte ori se zice același, de atâtea ori se spune și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
iese din sfera Logosului și a proiectului divin. Dimpotrivă. Modernitatea tîrzie e, poate, faza în care divinul se manifestă în modul cel mai imprevizibil, mai nefamiliar, mai provocator, revărsîndu-și prezența dincolo de formele comun acceptate, explicite, gestionate sedentar. Vîrsta noastră tîrzie împinge spre o lectură apofatică a divinului, spre raportarea la un Principiu care își pune acut în scenă tocmai prezența inaparentă, misterul, paradoxurile. André Scrima vorbea în acest sens despre un pariu al Duhului: el mizează dintotdeauna, dar astăzi poate mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
credinței practicate în Biserici. Din conștiința comună, a subiectului universal, acest etaj universal a dispărut. Cultura noastră, societățile și instituțiile noastre, formele mentale în care sîntem modelați nu ne mai dau nici un sprijin pentru a-l atinge, ba, dimpotrivă, ne împing spre uitarea lui. Ce ne mai rămîne atunci? Să-l tratăm doar ca pe un admirabil capitol de istorie a ideilor, fără nici o posibilitate de a-l atinge efectiv? E, fără îndoială, puțin probabil să-l atingem, dar posibilitatea de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai multe trepte, dacă le făcea să se organizeze, să se gîndească pe ele înseși în raport cu nivelul tare al divinului, astăzi societatea are ca unic orizont istoria. și cum nu poate evacua din mintea omului ideea de absolut, secularizarea îl împinge să caute și să construiască acest reper în unicul plan de realitate pe care ea îl acceptă. într-adevăr, în termenii lui Pierre Manent, proiectul modern presupune că undeva în adîncimile socialului omul este în mod absolut, că, la un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Wenk și Nicolaus Cusanus ca o situație conflictuală tip. Primul, spune el, ilustra teama, atît de des resimțită în fața unei teologii mistice, de ștergere a transcendenței temporale orizontale, amenințată de presupusa posibilitate ca, pe verticală, frontiera secretului divinității să fie împinsă prea departe, iar posibilitățile umane de cunoaștere să fie înălțate mai sus decît stabilește restricția eschatologică a cunoașterii terestre. în Răsăritul creștin, în secolul al X-lea, Simeon Noul Teolog fusese și el acuzat de ceva analog: i se imputa
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
secolului al XIX-lea, evoluționismul liniar, de tip raționalist, și-a putut privi, în secolul XX, roadele cele mai sinistre. Totalitarismele au văzut în istorie și, timp de cincizeci de ani, comunismul a făcut efectiv din ea marșul unor deținuți, împinși sub escortă ideologică spre un paradis carceral. Raționalitatea, care trebuia să conducă umanitatea spre o universală bunăstare, s-a materializat în alimente, căldură și mai ales conștiință drastic raționalizate de statul comunist. Căci de destinul pe care omul e perfect
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a vorbit despre Marea Teamă a creștinismului de a nu fi lăsat în urmă, despre amenințarea de a fi scos din competiție, riscînd să devină o insulă periferică (sau chiar uitată) a mentalității și a culturii noastre. Această spaimă îl împinge cîteodată să-și potrivească prea supus mesajul după retorica drepturilor omului, a legii naturale, a intereselor colective 2, a dinamicii istorice. în anii '70 ai secolului trecut, Paul Ricur tematiza supunerea religiei în fața secularizării ca o temporalizare a mesajului creștin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
devenit (mai) ospitalieră față de religie. Concepțiile religioase nu mai au statutul unor simple convingeri individuale. Se pot rosti pe piața publică a ideilor și a principiilor după care încearcă să se construiască societatea. Nici cadru civilizațional, ca în premodernitate, nici împinsă în sfera privată, ca în modernitatea clasică, raportarea la transcendență se propune conștiinței, dezbaterilor și libertății ei. Desigur, pentru persoana sensibilă la această propunere, mijloacele de acces nu mai sînt omniprezente, precum în societățile tradiționale, dar nici nu lipsesc. Pentru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]