17,484 matches
-
III-lea al Belgiei, într-un tur al insulelor Andaman, a fost dus de către demnitarii locali, într-o croazieră de noapte în apele din jurul Insulei Santinelei de Nord.Navele cargo MV" Rusley" și MV "Primrose" au naufragiat pe recifurile de coastă la mijlocul anului 1977, respectiv august 1981. Se cunoaște că băștinașii insulei au încercat să recupereze fierul din aceste epave. Locuitorii din Port Blair au vizitat și ei epavele în încercarea de a recupera din încărcăturile acestora. În 1991, operatorii specializați
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
m, apoi progresiv până la 46 m sau 122 m aproape de centru. Recifuri extinse în jurul insulei între 800 și 1290 metri dinspre larg. O insuliță împădurită, Insula Constance, sau "Insulița Constance", se afla la circa 600 metri la sud-est de linia coastei, la marginea recifului. Încă din 1947, India a administrat insula ca parte a Uniunii Teritoriale a Insulelor Andaman și Nicobar. Cu toate acestea, datorită faptului că nu au existat niciodată tratate cu oamenii de pe insulă, teritoriul a fost introdus sub
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
percepând o dijmă din vin.. Aceste hambare și remize erau umplute cu putinele, butii, butoaie mari și sticle. Viile de la Juvigny erau de departe cele mai importante din întreaga regiune, iar cele ale abației ocupau cea mai mare parte din coasta abruptă expusă spre Sud, chiar în fața locuinței portarului. O inscripție gravată pe o placă de plumb, găsită în fundațiile unuia din zidurile teraselor unde se etaja podgoria, ne informează: „I[sus] M[aria] I[osif] o cruce B[enedict] S
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
ul sau lapina mare (Labrus viridis) este un pește marin teleostean din ordinul perciforme, familia labride, care trăiește în zona litorală, pe fund pietros sau printre tufele de zostera. Este răspândit pe coastele de est al Oceanului Atlantic, în Marea Mediterană, Marea Egee, Marea Marmara. În apele Mării Negre este foarte rar. Se întâlnește și pe litoralul românesc al Mării Negre de la Constanța spre sud. Are o lungime de până la 40 cm. Corpul este ușor alungit, capul comprimat
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
47. Vezica înotătoare este prezentă. Aparatul opercular cu 5-6 radii branhiostegale și o pseudobranhie bine dezvoltată. Pe primul arc branhial se află 20-22 branhiospini (spini branhiali). Apendicele pilorice lipsesc. Osul maxilar superior este absent. Coloana vertebrală are 38-39 vertebre. Toate coastele sunt articulate la parapofize. Terra typica: litoralul Crimeei. Este răspândit pe coastele europene și africane ale Oceanului Atlantic, din Portugalia până în Maroc, în Marea Mediterană, Marea Egee, Marea Marmara, Marea Neagră. În Marea Neagră este o specie rară și se întâlnește pe litoralul sudic al
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
o pseudobranhie bine dezvoltată. Pe primul arc branhial se află 20-22 branhiospini (spini branhiali). Apendicele pilorice lipsesc. Osul maxilar superior este absent. Coloana vertebrală are 38-39 vertebre. Toate coastele sunt articulate la parapofize. Terra typica: litoralul Crimeei. Este răspândit pe coastele europene și africane ale Oceanului Atlantic, din Portugalia până în Maroc, în Marea Mediterană, Marea Egee, Marea Marmara, Marea Neagră. În Marea Neagră este o specie rară și se întâlnește pe litoralul sudic al Crimeei (Sevastopol și Balaklava), Dobrogii (România), Bulgariei (Balcic, Varna, Burgas, Sozopol) și
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
s-a desfășurat în perioada 9-15 martie 2016. Traseul pentru cursa Tirreno-Adriatico 2016 a fost anunțat în decembrie 2015, în Camaiore, acolo unde începe cursa. [2] Prima etapă este de 22,7 kilometri, o etapă de contratimp pe echipe pe coasta. Cea de a doua - și prima etapă pe șosea - se termină cu o urcare scurtă, potrivită pentru concurenții de curse clasice. A treia și a patra etapă se încheie pe plat favorizând sprinteri. Cea de a cincea etapă este etapă
Cursa Tirreno-Adriatico 2016 () [Corola-website/Science/335724_a_337053]
-
de antrenament. Pentru împiedicarea transmisiunilor radio britanice, Serviciul de monitorizare radio ("Funkhorchdienst") comandat de Wolfgang Martini, a încercat bruieze frecvențele radio. Germanii au creat o tehnică subtilă de bruiere care a crescut interferențele radio-admosferice care scăzut performațele radarelor britanice de coastă. În plus, bombardiere Dornier Do 217 din cadrul Grupului aerian de bombardament 2 ("Kampfgeschwader 2") a primit misiunea organizării unor misiuni de diversiune electronică în zona de vest a Canalului Mânecii pentru păcălirea avioanelor inamice. Corpul aerian IX ("Fliegerkorps IX") comandat de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
în mai puțin de 30 de minute. Galland a avut ideea organizării unităților aeriene pentru zborul la altitudini diferite, pentru asigurarea acoperirii a unei părți a acestora. Grupurile care zburau la altitudine joasă puteau să evite detectarea de către radarele de coastă britanice. Galland a cerut ca grupul naval să se bucure de o umbrelă aeriană formată din cel puțin 16 avioane de vânătoare de-a lungul traversării Canalului. Grupul de vânătoare urma să fie împărțit în două subgrupuri de câte opt
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
vor părăsi portul în timpul zilei. Din acest motiv, cele mai mulgte bombardiere au primit ordin să fie pregătite pentru atacuri nocturne. Traversarea grupului naval german avea să le prindă toatal nepregătite să atace în timpul zilei de 12 februarie. Apărarea de coastă urma să asigure trei escadrile de avioane-torpiloare Bristol Beaufort. Forțele aeriene ale Marinei a contribuit cu o escadrile de avioane torpiloare Fairey Swordfish. Comandamentul bombardierelor a pregătit 300 de bombardiere gata pentru orice tip de operațiune. Existau însă numeroase probleme
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
încredere redusă în eficacitatea bombardierelor lor. Cum echipajele nu fuseseră pregătite pentru lovirea țintelor navale, capacitatea bombardierelor de distrugere a vaselor inamice era foarte redusă. Britanicii își puneau speranța în eficiența avioanelor lansatoare de torpile aflate în doatea pazei de coastă (Coastal Command) și a forțelor aeriene ale marinei (Fleet Air Arm) - în principal avioane de tip Beaufort și Swordfish. Pentru atacurile împotriva vaselor inamice au fost repartizate biplanele Beaufort din escadrilele 42, 86 și 217, ceea ce s-a dovedit un
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
au mai fost retrase două escadrile - 415 și 489 - pentru redotarea cu aparate Handley Page Hampden. Cam în această perioadă, capacitatea de luptă a torpiloarelor a scăzut în continuare prin transferarea escadrilei 22 în Orientul Mijlociu.. În sprijinul avioanelor pazei de coastă au fost repartizate torpiloarele Fairey Swordfish ale avioanelor marinei. Pentru asigurarea misiunilor de recunoaștere au fost repartizate escadrilele RAF 224 și 233 dotate cu aparate Lockheed Hudson. Pentru întărirea forței aeriene, comandanții britanici au hotărât rechemarea în Regat a escadrilei
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
dar și între bombardiere. Eșecul a fost adâncit de slaba pregătire a echipajelor de pe bombardiere, care nu fuseseră antrenate să lupte împotriva țintelor navale. Singurele formații de bombardiere-torpiloare disponibile în acel moment erau escadrilele 42 și 217 ale apărării de coastă care, datorită unor probleme de logistică, aveau efectivele mai mici decât normal. Mareșalul aerului Philip Joubert de la Ferté din cadrul RAF Coastal Command a dat vina pentru eșecul operațiunii "Fuller" pe neglijarea nevoilor unităților aeriene de torpiloare, nu pe incapacitatea serviciilor
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
pentru eșecul operațiunii "Fuller" pe neglijarea nevoilor unităților aeriene de torpiloare, nu pe incapacitatea serviciilor de informații sau a celor de planificare și conducere a zborului. Joubert a cerut ca toate avioanele antinave să fie trecute în subordinea pazei de coastă. El susținuse că antrenamentele de mai bună calitate, mai multe avioane și o calitate mai înaltă a echipamentelor ar fi permis RAF să împiedice tentativele germane de străbatere a Canalului. Ministerul Aerului îi refuzase cererile, în schimb repatizase Grupul nr.
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
calitate, mai multe avioane și o calitate mai înaltă a echipamentelor ar fi permis RAF să împiedice tentativele germane de străbatere a Canalului. Ministerul Aerului îi refuzase cererile, în schimb repatizase Grupul nr. 2 de bombardament în sprijinul apărării de coastă, pentru lupta împotriva activității navale germane între Cherbourg și Wilhelmshaven. Activitatea de aprovizionare și producție a rămas și după eșecul "Fuller" în favoarea Comandamentului de bombardament, având ca scop creșterea numărului de aparate care participau la campania de bombardament strategic a
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Cherbourg și Wilhelmshaven. Activitatea de aprovizionare și producție a rămas și după eșecul "Fuller" în favoarea Comandamentului de bombardament, având ca scop creșterea numărului de aparate care participau la campania de bombardament strategic a Germaniei. Capacitatea de luptă a pazei de coastă avea să scadă în continuare până în 1942, cele mai multe avioane specializate în lupta antinavală fiind deplasate pe teatrul de luptă mediteranean, considerat mult mai important. Mareșalul aerului Charles Portal a cerut schimbarea acestei situații afirmând „Am căzut de acord asupra importanței
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Am căzut de acord asupra importanței avionului bombardier-torpilor și aceasta a fost dovedită pe deplin în timpul traversării vaselor "Scharnhorst" și "Gneisenau" [și "Prinz Eugen"] p[rin Canal”. În mai 1942, Joubert a reușit să obțină aprobarea pentru dotarea pazei de coastă cu noile aparate Bristol Beaufighter, care și-au început efectiv serviciul în noiembrie același an. Cu toate eforturile, doar o singură escadrilă a devenit operațională. În ciuda nevoii de avioane torpiloare, Portal a reușit să doteze paza de coastă la un
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
pazei de coastă cu noile aparate Bristol Beaufighter, care și-au început efectiv serviciul în noiembrie același an. Cu toate eforturile, doar o singură escadrilă a devenit operațională. În ciuda nevoii de avioane torpiloare, Portal a reușit să doteze paza de coastă la un nivel acceptabil deabia în 1943, când au intrat în serviciu avioanele de Havilland Mosquito. Succdesul operațiunii "Donnerkeil" a fost un punct de cotitură în războiul electronic prin utilizarea tehncilor de bruiaj. Succesul german i-a impulsionat pe britanici
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
are o suprafață de 200 de hectare și este localizată la sud-est de satul Boulby, pe coasta nord-estică a parcului national North York Moors din regiunea Redcar and Cleveland, Anglia. Mina este deținută de Cleveland Potash Limited, care este o subsidiară a companiei Israel Chemicals Ltd. Exploatarea minieră produce jumătate din necesarul de potasă al Marea Britanie. Minereul
Mina Boulby () [Corola-website/Science/335726_a_337055]
-
Infraorbitarele, parietalele și opistoticul (intercalarul) lipsesc; lacrimalul de obicei prezent. Preorbitarele uneori lipsesc; dacă există, ele nu conțin canale mucoase (din sistemul lateral cefalic), dar în locul acestora există rânduri de genipori. Pteroticul se află în jos în contact cu bazioccipitalul. Coastele (atât cele ventrale cât și cele dorsale) și oasele intermusculare lipsesc; în schimb parapofizele vertebrelor, care înlocuiesc coastele, sunt alungite și se află în septul orizontal intermuscular. Primele 3-6 vertebre anterioare sunt alungite, sudate între ele și imobile. Aparatul opercular
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
canale mucoase (din sistemul lateral cefalic), dar în locul acestora există rânduri de genipori. Pteroticul se află în jos în contact cu bazioccipitalul. Coastele (atât cele ventrale cât și cele dorsale) și oasele intermusculare lipsesc; în schimb parapofizele vertebrelor, care înlocuiesc coastele, sunt alungite și se află în septul orizontal intermuscular. Primele 3-6 vertebre anterioare sunt alungite, sudate între ele și imobile. Aparatul opercular cu 1-5 radii branhiostegale. Branhiile suferă o reducere și au formă de mici tufișoare din care cauză acestui
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
în timpul Ayubizilor. Edictul acesta de excludere a nemusulmanilor a fost aplicat, nu totdeauna cu consecvență, până la mijlocul secolului al XIV-lea, pe la 1490 chiar și musulmanilor fiindu-le interzis să intre în grotele subterane. Expansiunea Imperiului Otoman de-a lungul coastei de sud-est a Mediteranei în timpul domniei sultanului Selim I Yavuz,a coincis cu instituirea în Spania de către Regii catolici a comisiilor Inchiziției care au pus capăt secolelor de „convivencia” dintre creștini și evrei. Ca urmare a expulzării evreilor din Spania
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
deși spre sfârșitul acestei perioade își fac apariția velierele, nave propulsate numai de forța vântului captată de sistemul de velatură. Cu toate că vikingii au perfecționat arta navigației, fiind primii care au renunțat la a mai naviga doar „la vedere” (în apropierea coastelor maritime) și s-au aventurat în largul Oceanului Atlantic, navele lor, vestitele „drakkare” nu pot fi considerate strict nave de război, ele servind și la explorare și transport de mărfuri. Carena acestui tip de nave avea coaste din lemn de stejar
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
la vedere” (în apropierea coastelor maritime) și s-au aventurat în largul Oceanului Atlantic, navele lor, vestitele „drakkare” nu pot fi considerate strict nave de război, ele servind și la explorare și transport de mărfuri. Carena acestui tip de nave avea coaste din lemn de stejar și era uneori căptușită cu plăci de aramă. Arcuit, cu etrava sculptată în formă de cap de balaur și cu etamboul în formă de coadă de șarpe, corpul navei era decorat și vopsit astfel încât să intimideze
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
Spania și în Portugalia, eclipsa va fi vizibilă doar înainte de apusul Soarelui. Acoperirea parțială va atinge, pe insula Săo Miguel din Azore, circa 28 %, la Madeira circa 33%. În Las Palmas circa 40% poate fi obținută la apusul Soarelui. Pe coasta de vest a Peninsulei Iberice o acoperire între 13% și 22%, în Nord și în Sud, este atinsă la apusul Soarelui. Pe coasta franceză a Atlanticului, acoperirea maximă este semnificativ inferioară, de circa 10%, pe coasta de vest a Insulelor
Eclipsa de Soare din 21 august 2017 () [Corola-website/Science/335772_a_337101]