18,601 matches
-
anului 1769, Goya pleacă la Roma, unde va rămâne până în iunie 1771. În Italia obține o bursă din partea Academiei din Parma, care îl impulsionează să-și continue munca artistică, astfel că, la întoarcerea în Spania, Goya deține deja certificatul de maestru. Se stabilește la Zaragoza și decorează palatul "Sobradiel", pictează o frescă pe bolta micului prezbiteriu al catedralei "El Pilar", realizează un ciclu de tablouri pentru călugării de la "Aula Dei". Din 1774, Goya face parte din echipa de pictori care, la
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
se întâmplase cu cea mai mare parte a Galiei france care pierduse tot cea ce dobândise în perioada precedentă. Răspunzând invitației regelui, la palatul imperial de la Aix-la-Chapelle, adevărat centru de formare a clericilor și de difuzare a culturii, au sosit maeștri vestiți din Italia-Petru din Pisa și Paulin din Aquileea, istoricul Paul Diaconul, din Spania-teologul și gramaticianul Theodulf , care a fost investit mai apoi ca episcop de Orléans, din Irlanda-astronomul Dungal și geograful Dicuil, din Britania anglo-saxonă-filosoful, teologul și literatul Alcuin
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
de fresce în "Cappella Brancacci" din biserica ""Santa Maria delle Carmine"" din Florența impresionează prin individualitatea și plasticitatea noului stil. Și Paolo Uccello (1397-1475) - ""Battaglia di San Romano"", ""Il Condottiere Giovanni Acuto"" - este fascinat de potențialul perspectivei în pictură. Alți maeștri din această perioadă sunt călugărul dominican Fra Angelico (1400-1455), Jacopo Bellini (1400-1470), Piero della Francesca (1416-1492), care a scris și lucrări teoretice în domeniul matematicii și perspectivei. Pictorii din generația următoare au contribuit la înnoirea redării în perspectivă a peisajelor
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
boli. Asemenea unor asceți, solomonarii trăiesc departe de lume, pe Tărâmul Celălalt, dar mai coboară prin sate pentru a cerși, deși nu au nevoie de nimic, iar unde nu sunt primiți bine, abat balaurul grindinii. Știință lor este transmisă de la maestru la un ucenic, luat de un solomonar bătrân dintre copii însemnați la naștere (purtători de căita, o membrana care le acoperă capul și trupul) și crescut în peștera lor de la marginea pământului. Numele de „solomonar” și-l capătă abia în
Solomonar () [Corola-website/Science/298370_a_299699]
-
strada Rochefoucauld. În acest cartier select, Moreau își amenajează primul atelier propriu. Lucrează în condiții excelente, primește comenzi de stat și frecventează cercurile artiștilor oficiali. În 1857 întreprinde o călătorie la Roma, de acolo la Florența, unde copiază operele marilor maeștri expuse în ""Galleria degli Uffizi"" și se întâlnește cu Edgar Degas, de care va fi legat printr-o trainică prietenie. Întors la Paris în septembrie 1859, o cunoaște pe Alexandrine Dureux, o tânără educatoare, de care se îndrăgostește. Legătura lor
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
Noica îi împărtășește gîndurile despre "La Baaad" și "Muzeon", ca și despre traducerea din Mircea Eliade, scriindu-i la 8 martie 1980. În anul centenarului morții lui Mihai Eminescu are gata pentru tipar un volum cu poeme închinate „Marelui său Maestru în absolut“ (1989), dar cartea este respinsă de diriguitorii editurii Cartea Românească. La 10 decembrie 1989, forțează, de aceea, organizarea unui spectacol de muzică și poezie sub genericul „Doina, închinare lui Eminescu“, la Casa de cultură „Mihai Eminescu“ din București
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
continuat cariera judiciară până în clipa alegerii sale, în 65 î.Hr., ca edil ("curule aedile"), alături de Bibulus, un tânăr rival, membru al facțiunii "optimaților". Poziția de magistrat a fost următorul pas în cursus honorum, ea dovedindu-se o mare oportunitate pentru maestrul publicului roman. "Edilii curule" erau responsabili de astfel de îndatoriri publice precum construirea și îngrijirea templelor, clădirilor publice, traficului și alte aspecte ale vieții cotidiene din Roma; poate că mai presus de toate, edilii se îngrijeau de organizarea jocurilor publice
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Moscova, Leningrad și Praga. A desenat ilustrații pentru romanul cu țărani al lui Mihail Sadoveanu, "Mitrea Cocor". În 1958, Baba a fost numit Profesor de Pictură la "Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu" din București și a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor. Acum, problemele anterioare cu autoritățile comuniste par să dispară. În următoarea decadă, el și cu tablourile sale vor călători în toată lumea participând la expoziții în locuri diverse precum Cairo, Helsinki, Viena și New Delhi, culminând cu o
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
județul Suceava). În portretele sale a acordat o atenție deosebită mâinilor, ca element cheie în caracterizarea personalității umane, exact ca Rembrandt și marii portretiști din școala olandeză. Corneliu Baba este cel mai mare portretist român. Își pregătea portretele, pe urmele maestrului său Rembrandt, printr-un un număr uriaș de schițe ale mâinilor sau ochilor. Între șaptezeci și optzeci de ani, Baba a realizat o serie extensivă de tablouri de Arlechini și Regi Nebuni, majoritatea rămânând în colecția sa privată până la moarte
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
văzut în acest ciclu de tablouri o reacție personală a artistului în fața absurdului dictaturii comuniste și al "rinocerizării" României. Deși ar fi putut fi considerat relativ demodat pentru un pictor care picta în secolul XX, Baba lucra în tradiția Marilor Maeștri, nefiind nici în legătură cu realismul socialist din blocul comunist, nici cu modernismul popular în vest. Chiar dacă anumite opere ale sale arată o influență impresionistă puternică, cele mai bune opere amintesc de Marii Maeștri Spanioli, printre care Francisco Goya. A fost de
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
în secolul XX, Baba lucra în tradiția Marilor Maeștri, nefiind nici în legătură cu realismul socialist din blocul comunist, nici cu modernismul popular în vest. Chiar dacă anumite opere ale sale arată o influență impresionistă puternică, cele mai bune opere amintesc de Marii Maeștri Spanioli, printre care Francisco Goya. A fost de asemenea fascinat de peisajele venețiene și spaniole. A expus la principalele manifestări din țară și la expoziții internationale, printre care Bienala de la Veneția (1954, 1956), expoziția "Arta non-abstractă" din Tokio (1964), Berlin
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
lucrări non-ficțiune. Asimov a scris și editat peste 500 de volume și estimativ 90.000 de scrisori sau cărți poștale și are lucrări în toate categoriile majore ale Sistemului Decimal Dewey, cu excepția filozofiei. Asimov a fost prin consens general un maestru al genului science-fiction, alături de Robert A. Heinlein și Arthur C. Clarke. A fost considerat a fi unul dintre membrii "Marelui Trio" al scriitorilor de science-fiction din timpul vieții sale. Asimov a fost mult timp membru al Mensa, deși nu-i
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
banchet prezidat de Petre Grădișteanu. Au luat cuvântul atunci, spre a-l omagia pe marele sărbătorit: Delavrancea, Constantin Mille, Tache Ionescu, Alexandru Ciurcu și actorul Iancu Brezianu. B.P. Hasdeu i-a trimis o felicitare foarte elogioasă și prietenească. La banchet, maestrului i s-au oferit câteva daruri simbolice: o călimară de bronz, un ceasornic de buzunar, o pană de argint și un tablou pictat de I.V. Voinescu. În acea zi, a fost tipărit un număr de revistă festiv și unic, pe
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Club (ISC) permite desfășurarea de partide libere între doi jucători sau între jucător și calculator precum și partide de duplicat în diverse variante, în limbile română, engleză, franceză, italiană și olandeză și este accesat de mii de jucători, inclusiv experți și Maeștri ai Sportului. Scrabble se poate juca și pe www.pogo.com aparținând Electronic Arts. Site-ul de socializare Facebook oferea o variantă a jocului denumită Scrabulous, dar pe 24 iulie 2008 Hasbro și Mattel au intentat creatorilor proces privind drepturile
Scrabble () [Corola-website/Science/297161_a_298490]
-
La , populație 9.129 (1994), este capitala Maltei. La este o așezare din secolul al XVI-lea, cu multe clădiri din timpul Cavalerilor Maltezi, conducătorii de lungă durată a orașului. Este numit după fondatorul sau, marele maestru Jean de la Valletta. În malteza este cunoscut în limbajul colocvial că "il-Belt", însemnând "orașul". Cetatea a fost avariată în timpul raidurilor aeriene din Al Doilea Război Mondial. La Valletta este construită pe o peninsula, în care se află două porturi naturale
Valletta () [Corola-website/Science/297230_a_298559]
-
naturale, Marsamxette și Portul Mare. Orașul a fost fondat în 1566 prin construirea unei biserici. În La Valetta se află mai multe biserici, cea mai remarcabilă fiind Catedrală Sfanțul Ioan, în trecut Biserică Cavalerilor. Alte atracții turistice sunt Palatul Marilor Maeștri (acum Parlamentul Maltez) și un Muzeu Național de Arte Frumoase. Orașul La Valletta a fost înscris în anul 1980 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Numele Republicii Malta și al capitalei sale, Valletta, este strâns legat de cel al cavalerilor
Valletta () [Corola-website/Science/297230_a_298559]
-
aflați în suferință. Călugării, deveniți „Ospitalierii Sfanțului Ioan” au fost confirmați de papă în 1113, si au devenit apoi protectorii celor care porneau la drum lung. Pe la mijlocul secolului al XII-lea ordinul a început să fie condus de un mare maestru. Venind din cele mai nobile familii creștine, călugării au fost obligați să părăsească Ierusalimul după recucerirea acestuia de către Saladin, în 1187, și s-au instalat rând pe rând în Margat, Acra, Cipru și în cele din urmă în Rhodos, unde
Valletta () [Corola-website/Science/297230_a_298559]
-
fost alungați din Rhodos de către Imperiul Otoman în 1522. În 1551, populația de pe insula Gozo (în jur de 5.000 de persoane) a fost luată în sclavie de și duși pe în Libia de astăzi. Cavalerii, conduși de francezul , marele maestru al Ordinului, a rezistat de către otomani în 1565. Cu ajutorul forțelor spaniole și malteze, cavalerii au învins și au respins atacul. Vorbind despre această luptă, Voltaire spunea: „nimic nu este mai bine cunoscut decât asediul Maltei.” După asediu, ei au hotărât
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
ei au hotărât să extindă fortificațiile Maltei, în special în zona portului interior, unde a fost ridicat și noul oraș Valletta, numit în onoarea lui Valette. Ei au amenajat și pentru observație de-a lungul coastelor - , și - numite după marii maeștri care au comandat lucrarea fiecărui grup de construcții. Prezența cavalerilor pe insulă a dus la finalizarea mai multor proiecte culturale și de arhitectură, între care înfrumusețarea Città Vittoriosa (astăzi, ), construirea de noi orașe, între care Città Rohan (astăzi ) și Città
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
în 1798, în drum spre expediția din Egipt. Pentru a-i păcăli pe Cavaleri, Napoleon a cerut doar un port sigur pentru aprovizionarea navelor sale, după care a întors armele împotriva gazdelor lui odată aflat în siguranță în interiorul Vallettei. Marele Maestru a capitulat, iar Napoleon a intrat în Malta. În perioada 12-18 iunie 1798, Napoleon a locuit la în Valletta. A reformat administrația națională, înființând o Comisie Guvernamentală, a împărțit teritoriul în douăsprezece comune, a înființat o administrație a finanțelor publice
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
contemporanilor lor maltezi, cum ar fi Giovanni Nicola Buhagiar (1698-1752) și Francesco Zahra (1710-1773). Mișcarea rococo a fost mult îmbunătățită prin mutarea în Malta a lui Antoine de Favray (1706-1798), care și-a asumat poziția de pictor la curtea Marelui Maestru Pinto, în 1744. Neoclasicismul a făcut câteva incursiuni în rândul artiștilor locali maltezi în secolul al XVIII-lea, dar această tendință a fost inversată în secolul al XIX-lea, când autoritățile ecleziastice locale - poate într-un efort de a consolida
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
scop informativ asupra fundației. Din 2004, fundația organizează anual o ceremonie de premiere a realizărilor deosebite din anul precedent. Uniunea de muzică și cultură românească "Victoria" din Vârșet organizează evenimente culturale pentru minoritatea românească din Voivodina. După aproape trei decenii, maestrul Gheorghe Zamfir a susținut un concert sub auspiciile acestei organizații în orașul Alibunar. Prințe oaspeții care au participat la acest eveniment cultural au fost Ion Macovei, ambasadorul României la Belgrad, consulul general al României din Vârșeț, Gabriel Nicola, președintele Consiliului
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
lui Poe a fost publicat alături de poezie a avut loc la 29 ianuarie 1845 în "Evening Mirror". Nathaniel Parker Willis, editor la "Evening Mirror", a descris poemul în introducere ca fiind „neîntrecut în poezia engleză datorită conceperii delicate, ingenuității de maestru în versificație, precum și consistenței, menținute de elevarea imaginativă... Va rămâne în mintea tuturor celor care îl vor citi”. În urma acestei publicări, poemul a apărut în mai multe ziare de-a lungul Statelor Unite, inclusiv "New York Tribune" (4 februarie 1845), "Broadway Journal
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
(n. 30 noiembrie 1817 Garding, în sudul provinciei Schleswig - d. 1 noiembrie, 1903) a fost un istoric și jurist german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1902. ""Cel mai mare maestru în viață al timpului nostru în arta redării istoriei, luând în considerație mai cu seamă monumentala sa Istorie a Romei"". S-a născut în anul 1817, la Garding, în Schleswig. Tatăl său, Jens Mommsen, a fost pastor luteran. Studiează dreptul
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul "Măcelul din Chios". Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix își găsește deja câțiva apărători, în timp ce tânara școală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberați de sub jugul convențiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspirație îi este proprie și lui Delacroix, care afirmă : Nimeni și nimic nu mă impiedică să percep lucrurile așa cum vreu eu". Prezentarea la Salon a "Morții lui
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]