19,897 matches
-
de a emite legi, dar rareori a blocat sau schimbat vreo lege. Puterea judecătorească este subordonată Ministerului de Justiție. Curtea Supremă poate revizui constituționalitatea unei legi, la cererea președintelui. "Articol principal: Împărțirea administrativă a Camerunului" Camerunul e împărțit în 10 provincii: "Articol principal: Geografia Camerunului" Localizare: Africa de Vest, cu deschidere la Golful Biafra, între Guineea ecuatorială și Nigeria Coordonate geografice: 6° N 12° E Suprafața: Total: 475 440 km² Uscat: 469 440 km² Apă: 6 000 km² Camerunul poate fi împărțit în cinci
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
făcut parte, succesiv, din Imperiul Gupta (secolele V-IV î.Hr.) și Maurya (secolele IV-III î.Hr.), din Imperiul Marilor Moguli (secolele XVII-XVIII) și din colonia britanică India (secolele XVIII-XX). În august 1947 a fost proclamată independența statului Pakistan, format din două provincii aflate la 1 700 kilometri distanță una de alta, ambele având o populație preponderent musulmană: Pakistanul de Vest și Pakistanul de Est (actualul Bangladesh). Contradicțiile economice, politice, etnice, culturale și religioase despart cele două provincii. În 1949, șeicul Mujibur Rahman
Bangladesh () [Corola-website/Science/298075_a_299404]
-
statului Pakistan, format din două provincii aflate la 1 700 kilometri distanță una de alta, ambele având o populație preponderent musulmană: Pakistanul de Vest și Pakistanul de Est (actualul Bangladesh). Contradicțiile economice, politice, etnice, culturale și religioase despart cele două provincii. În 1949, șeicul Mujibur Rahman formează Liga Awami care se pronunță pentru autonomia Pakistanului de Est. După victoria în alegeri (1970) a partidului Liga Awami în Pakistanul de Est, acesta își proclamă independența (martie 1971). Trupele pakistaneze încearcă să înăbușe
Bangladesh () [Corola-website/Science/298075_a_299404]
-
Articol principal: Istoria Burkinei Fâso" Până la venirea francezilor în zonă, istoria Burkinei Fâso este cea a triburilor Mossi. După ce francezii reușesc să cucerească Ouagadougou, teritoriul Burkinei Fâso este unit cu părți din ceea ce va fi Coasta de Fildeș într-o provincie a coloniei franceze a Africii de Vest, numită Volta Superioară. După cel de-al doilea război mondial, Volta Superioară va deveni mai întâi republică autonomă (1958), apoi republică independența începând cu 1960. Nouă republică a alternat perioadele de dictatură militară cu cele
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
Articol principal: Politica Burkinei Fâso" Prin Constituția din 2 iunie 1991, guvernarea Burkinei Fâso este semi-prezidențială, având un parlament bicameral ("Assemblée"), care poate fi dizolvat de Președintele Republicii, ales pentru un mandat de cinci ani. "Articol principal: Regiunile Burkinei Fâso, Provinciile Burkinei Fâso, Departamentele Burkinei Fâso" Burkina Fâso este împărțită în 13 regiuni, 45 de provinicii și 301 departmente. "Articol principal: Geografia Burkinei Fâso" Coordonate: 13° N 2° W. Având o altitudine medie de 400 de metri, Burkina Fâso este formată
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
o perioadă istorică cunoscută sub denumirea "Vechea Patrie", care a durat până la dezastrul de la Rancagua, în 1814, când regaliștii au preluat controlul teritoriului. Soldații independentiști s-au refugiat, în număr de 6514, la Mendoza, și, acolo, unindu-se cu trupele provinciei Argentina, în număr de 2600 soldați, au format armata Anzilor. Aceasta din urmă a eliberat Chile în bătălia de la Chacabuco (12 februarie 1817). În anul următor, independența e declarată, și țara e plasată sub autoritatea lui Bernardo O'Higgins, care
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
de orientare socialistă, membru al Coaliției pentru Democrație. Conform Constituției, președintele se află în funcție pentru o perioada de patru ani, fără a putea fi reales din nou pentru un al doilea mandat consecutiv. Președintele țării numește miniștrii, iar guvernele provinciilor chiliene sunt conduse de către guvernatori. Partidele politice au putut sa fie reorganizate, numai din 1987, pentru a putea participa la Referendumul Național din 1988, care a stabilit sistemul de existență a acestora. Sistemul binom a dus, în parte, la formarea
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
tehnici de prelucrare a fierului dinspre vestul Africii. Ei au stabilit familia de limbi bantu ca principal set de limbi ale congolezilor. În secolul al V-lea într-o regiune de aproximativ 200 de km de-a lungul râului Lualaba (provincia Katanga din prezent) s-a dezvoltat cultura Upemba, ea evoluând mai târziu în mai evoluatul regat Luba. Procesul prin care societatea Upemba s-a transformat în regatul Luba a fost unul gradual și complex. Diverse regate s-au succedat de-
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
regiunea Kasai de Sud a intrat într-o luptă de secesiune împotriva noii conduceri. Astfel conflictul din Congo a devenit, în același timp, unul internațional (datorat intervenției Belgiei în fosta sa colonie), cât și unul intern (cauzat de secesiunea unei provincii într-un stat nou). La 12 iulie 1960 guvernul congolez a cerut ONU să intervină militar pentru a proteja teritoriul național al statului congolez împotriva agresiunii externe (belgiene). ONU a trimis în Congo misiunea de pace ONUC, cea mai mare
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
împotriva agresiunii externe (belgiene). ONU a trimis în Congo misiunea de pace ONUC, cea mai mare de până la acea dată. Belgienii, dorind să își mențină controlul asupra resurselor minerale ale statului, au susținut secesiunea Katangăi, deși nu au recunoscut independența provinciei. În această situație dificilă, evenimentele s-au precipitat ducând la o criză între președintele Kasavubu și primul ministru Patrice Lumumba. Conflictul dintre președinte și prim ministru s-a dezvoltat, culminând cu decizia președintelui Kasavubu de a-l demite pe primul
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
sprijinea pe Kasavubu. Lumumba a fost arestat, mutat, în captivitate, în diverse locuri și, apoi, trimis în Katanga, unde a fost omorât în februarie 1961. După moartea acestuia, Congo s-a împărțit în patru zone: regiunea controlată de guvernul central (provinciile Leopoldville, Equatorial și Kasai Vest), regiunea controlată de Gizenga, urmașul lui Lumumba (provinciile Oriental și Kivu), Katanga condusă de Tshombe iar în provincia Kasai și în nordul Katangăi liderul triburilor Baluba, Albert Kalonji. Secesiunea Katangăi a fost în cele din
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
și, apoi, trimis în Katanga, unde a fost omorât în februarie 1961. După moartea acestuia, Congo s-a împărțit în patru zone: regiunea controlată de guvernul central (provinciile Leopoldville, Equatorial și Kasai Vest), regiunea controlată de Gizenga, urmașul lui Lumumba (provinciile Oriental și Kivu), Katanga condusă de Tshombe iar în provincia Kasai și în nordul Katangăi liderul triburilor Baluba, Albert Kalonji. Secesiunea Katangăi a fost în cele din urmă înăbușită de trupele ONU. Moise Tshombe a fost nevoit să accepte încetarea
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
februarie 1961. După moartea acestuia, Congo s-a împărțit în patru zone: regiunea controlată de guvernul central (provinciile Leopoldville, Equatorial și Kasai Vest), regiunea controlată de Gizenga, urmașul lui Lumumba (provinciile Oriental și Kivu), Katanga condusă de Tshombe iar în provincia Kasai și în nordul Katangăi liderul triburilor Baluba, Albert Kalonji. Secesiunea Katangăi a fost în cele din urmă înăbușită de trupele ONU. Moise Tshombe a fost nevoit să accepte încetarea secesiunii, recunoscând guvernul central congolez. În urma acestor revolte și a
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
teren arabil. Cea mai mare parte a populației lucrează pământul, cultivând orez, manioc, arahide și pomi fructiferi. RDC este extrem de bogată în resurse naturale și este una din principalele producătoare de cupru, cobalt și diamante. Țara este împărțită în 10 provincii și un oraș-provincie: Provinciile sunt subdivizate în districte ce la rândul lor sunt împărțite în teritorii. Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 5 obiective din această țară. Reportaje
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
mare parte a populației lucrează pământul, cultivând orez, manioc, arahide și pomi fructiferi. RDC este extrem de bogată în resurse naturale și este una din principalele producătoare de cupru, cobalt și diamante. Țara este împărțită în 10 provincii și un oraș-provincie: Provinciile sunt subdivizate în districte ce la rândul lor sunt împărțite în teritorii. Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 5 obiective din această țară. Reportaje
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
funcției fiind Rafael Correa, a cărui reședință se află la Palacio de Carondelet în Quito. Actuala constituție a fost redactată de către Adunarea Constituantă Ecuadoriană aleasă în 2007, și aprobată prin referendum în 2008. Executivul include 25 de ministere, iar guvernatorii provinciilor și consiliilor sunt aleși în mod direct. Adunarea Națională din Ecuador se întâlnește pe tot parcursul anului, existând treisprezece comisii permanente, în timp ce judecătorii instanței naționale sunt numiți de către Consiliul de participare socială, pentru un termen de nouă ani. </div> Economia
Ecuador () [Corola-website/Science/298095_a_299424]
-
consiliu guvernamental provizoriu, în numele lui Ferdinand al VII-lea. În scurt timp, relațiile cu reprezentanții regelui au fost rupte și s-a început campania de cucerire a independenței. Partea eliberată de sub armatele regale a fost împărțită, în 1813, în 14 provincii. În 1814, conducătorul militar Jose de San Martin a preluat comanda armatei nordului și, mai târziu, a dat lovituri decisive trupelor spaniole în Chile și Peru. În martie 1816, reprezentanții diferitelor provincii s-au reunit la Tucuman și, la 9
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
regale a fost împărțită, în 1813, în 14 provincii. În 1814, conducătorul militar Jose de San Martin a preluat comanda armatei nordului și, mai târziu, a dat lovituri decisive trupelor spaniole în Chile și Peru. În martie 1816, reprezentanții diferitelor provincii s-au reunit la Tucuman și, la 9 iulie aceștia au proclamat independența față de Spania și au declarat formarea "Provinciilor Unite din America de Sud". Unii dintre delegați susțineau ideea creării unei monarhii constituționale, iar alții a unui sistem federal guvernamental. Neînțelegerile
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
armatei nordului și, mai târziu, a dat lovituri decisive trupelor spaniole în Chile și Peru. În martie 1816, reprezentanții diferitelor provincii s-au reunit la Tucuman și, la 9 iulie aceștia au proclamat independența față de Spania și au declarat formarea "Provinciilor Unite din America de Sud". Unii dintre delegați susțineau ideea creării unei monarhii constituționale, iar alții a unui sistem federal guvernamental. Neînțelegerile dintre cele două facțiuni au culminat cu războiul civil din 1819. Pacea s-a instalat în 1820, dar problema a
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
a unui sistem federal guvernamental. Neînțelegerile dintre cele două facțiuni au culminat cu războiul civil din 1819. Pacea s-a instalat în 1820, dar problema a rămas nerezolvată. În 1829, generalul Juan Manuel de Rosas a fost ales guvernator al provinciei Buenos Aires. Susținător al federalismului, generalul și-a extins autoritatea și în celelalte Provincii Unite (care se vor denumi, apoi, "Confederația Argentiniană"). Regimul dictatorial al lui Rosas a fost răsturnat, în 1852, de un grup revoluționar condus de generalul Justo Urquiza
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
războiul civil din 1819. Pacea s-a instalat în 1820, dar problema a rămas nerezolvată. În 1829, generalul Juan Manuel de Rosas a fost ales guvernator al provinciei Buenos Aires. Susținător al federalismului, generalul și-a extins autoritatea și în celelalte Provincii Unite (care se vor denumi, apoi, "Confederația Argentiniană"). Regimul dictatorial al lui Rosas a fost răsturnat, în 1852, de un grup revoluționar condus de generalul Justo Urquiza. În 1853 a fost adoptată constituția federală și Urquiza a devenit primul președinte
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
vor denumi, apoi, "Confederația Argentiniană"). Regimul dictatorial al lui Rosas a fost răsturnat, în 1852, de un grup revoluționar condus de generalul Justo Urquiza. În 1853 a fost adoptată constituția federală și Urquiza a devenit primul președinte al Republicii Argentina. Provincia Buenos Aires a refuzat să adopte noua constituție și, în 1854, și-a proclamat independența. S-a declanșat un război între cele două state în 1859, dar Republica Argentina a învins și, în octombrie 1859, Buenos Aires a aderat la federație. În
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
În zonele muntoase temperaturile sunt mai scăzute. Precipitațiile variază in functie de regiune: in nord, ploile sunt abundente, în timp ce în sud, climatul este arid. Astfel, în zona pampasului și Buenos Aires, clima este moderată spre caldă și umedă tot timpul anului. Provinciile Argentinei sunt călduroase vara, moderate iarna și umede tot anul. Cea mai mare parte din nord-vestul Argentinei are veri calde și umede și ierni blânde și uscate, excepție făcând altitudinile ridicate, unde nopțile sunt mereu reci și, deseori, chiar geroase
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
zonele mai aride din sud și de vest există o îmbinare (numită "monte") de arbuști pitici și ierburi. În Pampas se pot întâlni, în special, ierburi sau arbori rezistenți la secetă, ca: eucaliptul, sicamorul și acacia. În partea subtropicală a provinciei Chaco, ierburile de savană se îmbină cu pădurile de arbuști pitici și spinoși. "Pădurile-galerii și zonele umede": râurile nordice (în special, Paraná) au sute de kilometri de maluri puternic împădurite. Speciile importante de plante sunt guayobo colorado, o plantă înrudită
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
zonă umedă este Esteros del Iberá, unde insulele plutitoare de plante amfibii adăpostesc o multitudine de păsări, mamifere și reptile. "Pădurile subtropicale" — Aflată, aproape în totalitate, sub Tropicul Capricornului, Argentina nu are păduri tropicale propriu-zise, dar selva subtropicală se găsește în provincia Misiones. Mai mult de 90 de specii diferite de copaci, printre care și ceibo și lapacho (care face flori de un roz-aprins), cresc în Parque Nacional Iguazú. O mare parte din Gran Chaco este acoperit cu păduri de arbuști (exp
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]