17,957 matches
-
exactă nu ne-a fost transmisă; ca urmare a unei interpretări restrictive a poruncii a treia din decalog (Ex 20,7; Dt 5,11: „Să nu spui numele lui Yhwh, Dumnezeul tău, în zadar”), israeliților le era interzis să-l rostească, cu o singură excepție, o dată pe an, în timpul ritualului „Zilei ispășirii” (yōm hakkippûrîm) când doar marele preot îl invoca în templu, în Sancta Sanctorum, (Mișna, Yom III,8; VI,2); drept urmare, nu ni s-a transmis vocalizarea corespunzătoare a celor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fel de capelă a palatului. Construcția e finalizată după opt ani (1Reg 6,37; notați durata relativ scurtă comparativ cu timpul construirii palatului regal), templul fiind inaugurat și consacrat printr-o celebrare solemnă oficiată în principal de Solomon; el a rostit rugăciunile, omiliile și binecuvântarea finală, pe lângă acestea oferind și sacrificiile. Ritualul este foarte asemănător cu cel atestat în Mesopotamia începând cu epoca sumeriană; ținând cont de acest paralelism împreună cu poziția asumată de rege în liturgie, putem trage concluzia că în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care n-ar trebui să moară și făcînd să trăiască suflete care n-ar trebui să trăiască, înșelînd astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre... 13,23 de aceea nu veți mai avea vedenii înșelătoare și nu veți mai rosti proorociri...” Dar ei, neastîmpărații, au continuat-o cu proorocirile și minciunile lor pentru că era meserie bănoasă și căutată, ajungînd pînă în zilele noastre cu marele prooroc Elie Wiesel, care este chinuit sub lumina reflectoarelor de taina marilor minciuni ivrite inclusiv
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
orice treabă și în orice cale, așa cum a poruncit el... El va socoti veșnică hotărîrea lui Iahweh.” Și continuă cu coloana X: ,, Cît timp voi viețui, întipări-se-va porunca lui pre limba mea... La plecarea se-rii și a dimineții rosti-voi poruncile sale... La începutul groazei și al spaimei, Atunci cînd se așterne teama și pustiirea, L-oi binecuvînta pentru minunățiile sale nespus de mari... Pînă în ziua răzbunării, Mînia nu mi-o voi abate de la nelegiu- iții oameni. Nu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mii de sfinți ai săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor, și să încredințeze pe toți cei nelegiuiți, de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, și de toate cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui acești păcătoși nelegiuiți»”. Adică el scrie despre Calea/Legea Adevărului și Dreptății a lui Eno, text ascuns și interzis atît mozaicilor cît și iudeo-cretinilor după se-colul lll, pe care unii goimi cap de lut l-au cunoscut
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
aceștia că au pactizat cu diavolul, că au transformat religia într-o afacere iar păcatele în marfă(așa făceau și rabinii), combătînd luxul și lăcomia ce a pus stăpînire pe mai tot clerul iudeo-creștin. Chiar cuvîntul paganus pe care îl rosteau iudeo-sataniștii către cei ce nu le împărtășeau scornelile, dovedesc faptul că religia lor era cantonată numai în mediul urban la acea vreme iar mărturisirea zurbagiului este veridică. În latină cuvîntul paganus are sensul de sătesc, rural și țăran, deci pentru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
început să se închi-ne balaurului pentru că dăduse puterea lui fiarei. Și au început să se închine fiarei zicînd: Cine se poate măsura cu fiara și cine se poate lupta cu ea»? 13,5 I s-a dat o gură care rostea vorbe mari și hulă. Și i s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni.” Descrierea fiarei din textul de mai sus este o alegorie prin care taurul solar - fiara cum apare în unele legende mioritice - primește întreaga
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a primit întreaga putere a balaurului și speria și îngrozea toată lumea care i se închina, numai cei cu jeg gros și darul minciunii s-au ținut tari. La 13,6-7 găsim: Ea și-a deschis gura și a început să rostească hule împotriva lui Iah-we, să-i hulească numele, cortul și pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruiască. Și i s-a dat stăpînire peste orice seminție, peste orice
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
înțelepciune și datoriile tinerilor (1871). Un manual de omiletică poate fi considerată lucrarea sa teoretică Principii de retorica și elocuința amvonului (I-II, 1859). Mare predicator al vremii - avea „o sabie în gură” spuneau contemporanii -, D.R. a lăsat numeroase discursuri rostite la inaugurarea de școli și instituții, panegirice închinate unor personalități politice și eclesiastice, cuvântări funebre, gen în care excelează, etalându-și cultura și finețea oratorică. Bun cunoscător al limbii franceze, acest monah autodidact și „bonjurist” traduce importante scrieri moral-filosofice, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
în comportările lui cetățenești"; în esență a constat într-un mare turneu politic organizat de conservator-democrați prin Ploiești, Roman, Călărași, Pitești, Buzău, Turnu-Severin în 1908, prilej pentru Caragiale de a ține discursuri ditirambice și, din perspectiva timpului, întristătoare: "Domnule șef rostea cel care dăduse viață lui Cațavencu și Farfuride ești un erou care pornești în fruntea unei armate devotate către o țintă glorioasă (ovațiuni). Nu te opri dacă, în calea uneori aspră, calci peste șerpi și peste reptile (ovațiuni). Ești un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
intitularea căutat savantă și voit ambiguă a operelor, începînd chiar cu celebrele Pajere care își distribuie sensul între fantastic și real, călăuzind lectura unor texte impregnate de umbre mitologice și istorice sau aflate din vechi cronici; Remember actualizează ultimul cuvînt rostit de un rege englez pe eșafod și se dedică unui misterios Aubrey de Vere a cărui personalitate disjunctă pare nutrită de fantezia unor la fel de misterioși pictori și prozatori ca Ruysdael, Mignard, von Dych, Cavalerul Lely, Barbey d'Aurevilly repere ale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
s-a molipsit și nu pot să-l scap.") din care Mateiu va face și o atroce armă de răzbunare. Așa cum s-a răzbunat și prin poza pe care o prezintă cînd sosește la Berlin să-și vadă tatăl răposat, rostind emfatic, în franceză, către Cella Delavrancea: "Am venit să-l văd pe răposatul tată-meu" avînd în memorie cuvintele tatălui care, pipăindu-i creștetul îi spunea cu orgoliu plebeu: "Nu vezi că strămoșii noștri au purtat tablaua cu plăcinte?" Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ființa), înte-meindu-le prin identitate, adică printr-o relație cu semnificație ontologică, însă purtătoare, totodată, a unor sensuri antropologice clare. Socrate, de asemenea, consacrând filosofic formula delfică prea bine știută, Cunoaște-te pe tine însuți! , în contextul unei "ontologii a cunoașterii", rostea despre om. S-a spus chiar mai mult în privința semnificației demersului socratic, anume că omul apare ca fiind obiectul ca atare al discursului său filosofic, de unde observația că am avea de-a face, prin această filosofie, cu prima realizare în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Cum observăm, ceea ce se urmărește înaintând pe o asemenea cale este un decupaj ontic-ontologic al omului, adică o dezvăluire a structurii fundamentale a ființării umane ca fapt de a fi în lume. Desigur, este vorba aici de "ontologie", pentru că este rostită ființa; dar nu ființa ca atare, ci ființa omului; a rosti ființa omului înseamnă a deschide un orizont în care poate căpăta rost ființa însăși, apoi ființa îngăduită altor ființări: de aici faptul că această ontologie este "fundamentală". Numai ființa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un decupaj ontic-ontologic al omului, adică o dezvăluire a structurii fundamentale a ființării umane ca fapt de a fi în lume. Desigur, este vorba aici de "ontologie", pentru că este rostită ființa; dar nu ființa ca atare, ci ființa omului; a rosti ființa omului înseamnă a deschide un orizont în care poate căpăta rost ființa însăși, apoi ființa îngăduită altor ființări: de aici faptul că această ontologie este "fundamentală". Numai ființa omului, odată rostită și adusă, astfel, în adevărul ei, îi îngăduie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sau altul, are nevoie de sclavagism"253. Nu avem de-a face aici cu o constatare și în același timp cu o profeție istorică, deși Nietzsche pare a implica istoria. Este vorba, mai degrabă, despre un avertisment, despre un "devăr" rostit cu voce tare, cu toate că mesajul lui este împotriva orânduirii sufletești și sociale a omului comun. Omul se înalță prin unele exemplare ale sale; nu este posibilă o desăvârșire generică a umanului, ci numai o exaltare individuală a sa, prin opera
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
așezate în poziții privilegiate în oraș față de celelalte construcții - care le țin front sau doar fac pur și simplu parte din textura urbană. Primele sunt "retrograde" stilistic în raport cu celelalte, câtă vreme, în afara aspectului de "ustensil", edificiile - adevărată architectureparlante - aveau de "rostit" și textul subiacent despre stabilitate, ordine, ierarhie societală și/sau cerească, sau despre unitate națională. Cum provinciile nou adăugate statului român trebuiau cu deosebire apropriate prin "colonizarea" noilor edificii ale puterii românești în contexte urbane pre-existente, care nu le erau
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
primii, răspund doar unei agresiuni provocatoare. În secvența următoare, însuși regele Carol privește prin lunetă pozițiile turcești. Un alt obuz explodează, hilar, la doar câțiva pași de Carol, fără să-i clatine măcar chipiul, pe care și-l scoate și rostește istoricele cuvinte : „Asta-i muzica care- mi place !” (aceasta este exprimarea din inter-titlul original - n.m.). Propaganda se închide rotund : Cobuz, simplul soldat țăran, și însuși majestatea sa regele au fost atacați de turcii puși pe omor. România a fost provocată
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
plan mediu, din motive propagandistice. Decuparea și accentuarea unui chip omenesc înseamnă individualism, vedetism burghez, negarea principiului muncii colective în artă. Importantă este corectitudinea ideologică a replicilor, care nu trebuie alterată de modul în care sunt filmați actorii în timp ce le rostesc. Distanța „teatrală” a planului mediu frontal previne eventualitatea ca pe chipul actorului aparatul să surprindă o umbră, o boare de zâmbet, o mișcare din ochi care să nuanțeze sau să contrazică ceea ce spune, transmițând alt „mesaj” decât cel dorit de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
tare : „Roșiii lucrează la comandă. Dacă un scriitor de dincolo de cortină refuză să scrie pe tema impusă de editor, e ridicat noaptea din sînul familiei și aruncat în temniță, pe cînd noi, noi suntem liberi !...”, accentuează ironic Beligan. Să auzi rostită pe ecran această descriere fără ocolișuri a terorii anilor ’50 în România, cu doar o firavă surdină ironică, era uluitor ! Până atunci, un asemenea adevăr nici măcar nu era combătut propagandistic, pentru motivul că nu putea fi formulat pe nici un mediu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
afară din învățământul universitar în 1948, Blaga fusese un autor interzis până în chiar anul realizării Străinului, 1962, când se publicase o ediție îngrijită de George Ivașcu. Iată- l deci, imediat, și pe ecran, pentru cunoscători, căci numele nu îi este rostit de cei doi tineri. Versurile sunt ca o parolă camuflată, menită să-i sensibilizeze pe spectatorii care nu- i uitaseră poeziile. E un tip de truc, de „șopârlă” folosită frecvent de Titus Popovici pentru a putea apoi să-și permită
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
că nu sunt destul de deștept, tată.” Până aici, un tip nou de personaj, un fel de „antierou”. Care nu va fi dojenit, lămurit, ajutat de nici un secretar de partid. Cuvinte ca „partid” și „comunist” nu apar în film, „tovarăși” se rostește în regim glumeț. Acțiunea nu se învârte în jurul unor probleme de producție, poveștile sentimentale primează. Vedem, în premieră absolută, două tinere în furou, interpretate de frumoasele Irina Petrescu și Carmen Galin. Avem și o secvență „de pat” între Dan Nuțu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe Irina, fata de care au fost îndrăgostiți amândoi. Ajunși la combinat, peste cine dau cei doi în persoana inginerei minune - peste, ce să vezi, Irina ! Din acest moment se declanșează discuții interminabile între cei trei, fiecare având grijă să rostească, la fiecare adresare, numele mic al interlocutorului, astfel încât auzim de zeci de ori Caius, Caius, Caius... Irina, Irina, Irina... Cozma, Cozma, Cozma... De fapt, nu sunt discuții, sunt discursuri paralele, personajele nu vorbesc între ele, vorbesc „ca din cărți” pentru
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
secvență, Reconstituirea anunță absența oricărui compromis sau deghizament. Sobrietății din Duminică la ora 6 i se suprapune sarcasmul enorm. După ce exersase pe terenul retoricii eroismului comunist, acum Pintilie nu alege să construiască o retorică anticomunistă - în întreaga Reconstituire nu se rostește vreodată cuvântul „Partid”. Singura referire explicită la fixațiile anti-cetățean ale apara tului comunist este „unchiul din Mexic”, ruda în străinătate pentru care ar putea fi arestat doctorul Paveliu, lucru pe care acesta îl sugerează întinzând patetic mâinile ca pentru a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
operație fină, de secționare cu laserul a hoitului politic al lui Gheorghe Gheorghiu- Dej, astfel încât să fie aruncate mulțimii „greșelile” sinistre ale anilor ’50 fără a fi afectat nucleul ideologic comunist. Despărțirea de trecut, „adevărurile” din acest film, nu erau rostite de dragul Adevărului, ci al Puterii. Critica perioadei Dej este folosită nu pentru a liberaliza societatea comunistă românească, ci, paradoxal, pentru a deschide o nouă epocă de „îngheț”. Manipularea e folosită încă din faza distribuției. Mircea Albulescu în Pavel Stoian amintește
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]