17,853 matches
-
inspirat pe comandanții aliaților să pună în acțiune asaltul general asupra cetății. Pe 12 septembrie în timpul asaltului, Timuș Hmelnițki a fost rănit în șold, moare pe 15 septembrie de cangrenă, iar peste trei zile vestea s-a răspândit și în tabăra adversă. În cele din urmă asaltul (cu mari pierderi de ambele părți) nu a reușit. Armistițiul dintre Gheorghe Ștefan, aliații lui și apărătorii cetății, a avut mai multe condiții. Comandantul cetății a jurat că nici el, nici cazacii nu vor
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
și XV, însoțite de cavalerie, trupe de geniu și alte trupe auxiliare, aproape 80.000 de oameni! În Orașul Sfânt e forfotă; pelerinii au venit din toate colțurile lumii pentru sărbătoarea de Pesach. Ciocnirile dintre elementele extreme ale zeloților și tabăra moderaților se suprapun peste pioasele rugăciuni; pe drum rămân morți și răniți. Între timp, în împrejurimi romanii se instalează în taberele lor. Unui îndemn la predare i se răspunde cu râsete zeflemitoare. Titus dă ordinul de atac. Artileria romană, „scorpiones
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
forfotă; pelerinii au venit din toate colțurile lumii pentru sărbătoarea de Pesach. Ciocnirile dintre elementele extreme ale zeloților și tabăra moderaților se suprapun peste pioasele rugăciuni; pe drum rămân morți și răniți. Între timp, în împrejurimi romanii se instalează în taberele lor. Unui îndemn la predare i se răspunde cu râsete zeflemitoare. Titus dă ordinul de atac. Artileria romană, „scorpiones”, tunurile cu tragere rapidă, și „ballistae”, catapultele de pietre, își reglează tragerea. Fiecare dintre aceste mijloace grele de luptă aruncă pietre
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
Romanii recurg la toate tehnicile de asediu probate. Lucrările pregătitoare sunt mereu deranjate de neîntreruptele încercări ale asediaților de a le perturba. În afara unor ieșiri violente sunt mistuiți de flăcări și berbecii de lemn abia terminați. La lăsarea întunericului, în jurul taberei romane încep să mișune făpturi care vin târâș din ascunzători, ganguri subterane și de peste ziduri. Titus ordonă represalii împotriva acelor creaturi fantomatice pe jumătate flămânzite și împotriva transfugilor. Cine este prins afară - transfug, vagabond, căutător de hrană - va fi crucificat
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
în imediata apropiere a cetății. Treptat, în jurul versanților colinei crește o întreagă pădure de cruci, până când lipsa lemnului face să se oprească înfricoșătoarea activitate. Copac după copac a căzut pradă crucilor, rampelor de asediu, scărilor de atac și focurilor de tabără. Romanii au intrat într-un peisaj înfloritor. Acum au dispărut viile, câmpurile cu legume, bogăția de smochini și măslini; nici măcar Muntele Măslinilor nu mai dăruiește umbră. Deasupra peisajului dezolant de sterp domnește un miros insuportabil. Aruncate peste parapet de cei
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
a cavalerilor ioaniți și 1.000 de infanteriști saxoni din Spiš. Datorită versiunilor contradictorii ale cronicilor vremii, nu este clar în ce măsură familia Aba a fost sprijinită de Máté Csák. Bătălia a început odată cu atacul surpriză al rebelilor în timpul amiezei în tabăra regelui. A urmat o sângeroasă luptă corp la corp, unde cavalerii ambelor părți au avut de suferit. Stindardul regelui este pierdut într-un moment al conflictului, iar acesta s-a văzut obligat să lupte sub cel al cavalerilor ioaniți. După
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
asistență regatelor vecine. Ambasadorul lor de pace a fost insultat și trimis înapoi de către Duryodhana, care dorea războiul, sfidând sfatul celor mai bătrâni precum Bhishma. După mai multe tentative eșuate de a rezolva lucrurile amiabil, războiul părea inevitabil. Cele două tabere ale războiului erau și ( clanul care acum conduce official regatul Kuru, atât Hastinapura cât și Indraprastha) și aliații lor. "Jaya", partea centrală a Mahabharatei este structurată sub forma unui dialog între regele Kuru și , sfătuitorul și cel care îi conducea
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
își focalizează atenția asupra subcontinentului Indian oferind o listă amănunțită a sute de regate, triburi, provincii, orașe, sate, râuri, munți, păduri etc. ale vechiului subcontinent Indian("Bharata Varsha"). De asemenea dă explicații despre formațiunile și strategia militară adoptată de fiecare tabără în fiecare zi, despre moartea fiecărui erou sau commandant de oști, și detaliile fiecărei bătălii. Cele 18 capitole ale "Jaya", scrisă de , constituie Bhagavad Gita, textul sacru al hindușilor. Astfel, opera lui Vyasa, numită Jaya, relatează despre diverse subiecte ce
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
În plus, Bhishma a cerut ca un alt mare războinic, să nu lupte sub comanda sa atâta timp cât se află pe câmpul de lupta. Mulți cred ca Bhishma a cerut ca Karna să nu lupte împreună cu el datorită afecțiunii sale pentru tabăra Pandava unde frații săi luptau - Kaurava ar fi depășit cu mult armata Pandava dacă Bhishma și Karna ar fi apărut în luptă simultan. Scuza lui pentru a nu lupta împreună cu Karna a fost aceea că acesta l-ar fi insultat
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
Satyaki. Arjuna luptă și ucide mii de soldați trimiși de Duryodhana să îl atace. Carnagiul inimaginabil continuă și în zilele următoare ale luptei. A șasea zi se remarcă printr-un măcel uriaș, Drona produce pierderi de vieți foarte mari în tabăra Pandava. Formațiile de luptă ale ambelor armate sunt sparte. În a opta zi Bhima ucide opt din fii lui Dhritarashtra iar fiul său este ucis de către Kaurava. În a noua zi Krishna, mâniat de aparenta neputință a lui Arjuna de
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
lui care până acum fusese neutru, o luptă cu ciocanul() are loc între Bhima și Duryodhana în care Duryodhana este rănit mortal. Ashwatthama Kripacharya, și Kritavarma întâlnesc pe Duryodhana pe patul său de moarte și îi promit răzbunare. Aceștia atacă tabăra de luptă a Pandava târziu în noapte și ucid toată armata Pandava care mai rămăsese cu excepția lui Dhristadyumna, , Udhamanyu și Uttamauja. La sfârșitul celei de a optsprezecea zile de război numai 12 războinici au supraviețuit - cei cinci , Krishna, , , , , Vrishakethu (fiul
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
de răsculați ai lui Hmelnițki. Mikołaj Potocki a fost obligat să înceapă retragerea într-un moment în care întăririle trimise în ajutorul lui se aflau încă la 100 km depărtare. Forțele polono-lituaniene au fost obligate să se retragă într-o tabăra fortificată aflată în preajma orașului Korsun-Shevchenkivskyi. Aici, cei aproximativ 6.000 de soldați ai marilor hatmani ai Coroanei Mikołaj Potocki și Marcin Kalinowski s-au pregătit pentru înfruntarea cu inamicul. Hmelnițki a plecat după încheierea bătăliei de la Apele Galbene și și-
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
încheierea bătăliei de la Apele Galbene și și-a mutat cartierul general la Cihirin, unde a pregătit integrarea în rândurile forțelor proprii a noilor recruți și a dezertorilor din armata poloneză. După un popas scurt, Hmelnițki și-a continuat înaintarea spre tabăra polonezilor de la Korsun. Forțele Rzeczpospolitei au reușit să respingă primul atac al cazacilor. Hetmanul Potocki a hotărât însă să se retragă lunând în considerație superioritatea zdrobitoare a forțelor lui Hmelnițki și influențat de zvonurile care circulau în rândurile cazacilor cu privire la
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
tătarilor semnarea unei alianțe. După câteva zile de gândire, hanul a fost de acord să trimită în sprijinul cazacilor pe generalul său Tugay Bey. După ce Hmelnițki s-a reîntors la Sici, (fiul său rămăsese la curtea hanului ca „oaspete”), atamanul taberei a convocat o adunare a tuturor cazacilor pe 19 aprilie. Datorită numărului mare de cazaci prezenți la întâlnire, discuțiile au fost ținute în aer liber, în afara zidurilor Siciului. Cazacii și-au exprimat în unanimitate dorința de luptă împotriva polonezilor și
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
aer liber, în afara zidurilor Siciului. Cazacii și-au exprimat în unanimitate dorința de luptă împotriva polonezilor și aprobarea pentru organizarea fără întârziere a unei expediții militare. Bogdan Hmenlnițki a fost ales solemn în funcția de hetman. În cadrul unei ceremonii, atamanul taberei i-a înmânat hatmanului însemnele puterii - bunciucul (stindardul), bulawa (buzduganul) și drapelul cu însemenele heraldice. În cadrul acestei întâlniri s-a hotărât ca 8.000 de cazaci să plece în marș din Sici, în vreme ce restul aveau să rămână aici ca rezervă
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
erau prezenți în rândul trupelor pe care le comandau ci erau la cină. După pierderea în luptă a aproximativ 4.000 de soldați, principalele forțe poloneze au reușit să traverseze râul cu cele 15 tunuri și au început construirea unei tabere întărite. Locul ales de rege să se apere era potrivit pentru o defensivă de lungă durată: apele Stripe apărau tabăra pe trei laturi, iar polonezii se puteau folosi cu ușurință de vechile fortificații ale Zborivului. Cazacii erau însă în posesia
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
000 de soldați, principalele forțe poloneze au reușit să traverseze râul cu cele 15 tunuri și au început construirea unei tabere întărite. Locul ales de rege să se apere era potrivit pentru o defensivă de lungă durată: apele Stripe apărau tabăra pe trei laturi, iar polonezii se puteau folosi cu ușurință de vechile fortificații ale Zborivului. Cazacii erau însă în posesia a unui mare număr de piese de artilerie, care fuseseră luate din garnizoanele poloneze pe care le cuceriseră în timpul revoltei
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
ale Zborivului. Cazacii erau însă în posesia a unui mare număr de piese de artilerie, care fuseseră luate din garnizoanele poloneze pe care le cuceriseră în timpul revoltei. Artileria cazacilor a fost suficient de puternică pentru a reuși să bombardeze întreaga tabără poloneză. Șleaticii au fost atât de înspăimântați, încât doar intervenția fermă a regelui i-a obligat să se reîntoarcă la fortificații. În noaptea de 5 spre 6 august, polonezii au lucrat intens săparea de șanțuri de apărare în părțile cele
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
fost atât de înspăimântați, încât doar intervenția fermă a regelui i-a obligat să se reîntoarcă la fortificații. În noaptea de 5 spre 6 august, polonezii au lucrat intens săparea de șanțuri de apărare în părțile cele mai vulnerabile ale taberei. În ciuda eforturilor lor susținute, fortificațiile din partea de nord a taberei nu au fost terminate în dimineața zilei de 6 august. Tocmai această zonă a fost atacată de cazaci care, deși au reșit să intre în tabără, nu au putut să
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
i-a obligat să se reîntoarcă la fortificații. În noaptea de 5 spre 6 august, polonezii au lucrat intens săparea de șanțuri de apărare în părțile cele mai vulnerabile ale taberei. În ciuda eforturilor lor susținute, fortificațiile din partea de nord a taberei nu au fost terminate în dimineața zilei de 6 august. Tocmai această zonă a fost atacată de cazaci care, deși au reșit să intre în tabără, nu au putut să păstreze pozițiile cucerite și s-au retras. Următorul atac a
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
cele mai vulnerabile ale taberei. În ciuda eforturilor lor susținute, fortificațiile din partea de nord a taberei nu au fost terminate în dimineața zilei de 6 august. Tocmai această zonă a fost atacată de cazaci care, deși au reșit să intre în tabără, nu au putut să păstreze pozițiile cucerite și s-au retras. Următorul atac a fost dat de tătarii sprijiniți de cazaci. Lucrările genistice nu au reușit să oprească înaintarea impetuoasă a tătarilor, care au invadat tabăra. Nici de această dată
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
reșit să intre în tabără, nu au putut să păstreze pozițiile cucerite și s-au retras. Următorul atac a fost dat de tătarii sprijiniți de cazaci. Lucrările genistice nu au reușit să oprească înaintarea impetuoasă a tătarilor, care au invadat tabăra. Nici de această dată atacatorii nu au reușit să-și păstreze pozițiile cucerite, situația fiind salvată pentru polonezi de contaatacul organizat de mercenarii germani din slujba regelui. Cu toate acestea, situația polonezilor era disperată - ei nu dispuneau de suficiente forțe
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
est de Capul Bulustra, un mic promontoriu pe teritoriului căreia era situată cetatea antică Abdera. Așezarea Skala Avdiron deține un mic port amenajat și o plajă (Paralia Avdiron). În dreptul promontoriului și în imediata apropiere a ruinelor antice, funcționează astăzi o tabără de vacanță a copiilor (Pedikes Kataskinosis). Înspre est, litoralul continuă cu un golf larg deschis (Golful Vistonida, sau Porto Lagos), de-a lungul căruia sunt situate mai multe lagune cu apă salmastră (cea mai importantă fiind lacul Vistonida). Relieful de pe
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
fost întemeiat de refugiați din orașul Serdivan din Bitinia. Ei și-au părăsit orașul, în urma ocupării acestuia de către armata turcă a lui Kemal (în iunie 1921) și au luat drumul băjeniei, îmbarcându-se la Nicomedia și stabilindu-se inițial în taberele de refugiați din Volos. Ulterior, ei s-au mutat în apropiere de Xanthi, iar în 1924, cu sprijinul statului grec, au întemeiat satul Mandra Tsikour. Satele Kalfalar și Kousiabali au fost întemeiate de refugiați greci proveniți din regiunea din jurul orașului
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
decembrie 1944, comuna Avdira și satele aparținâtoare sunt transferate prefecturii Xanthi. Satul Myrodato se desprinde și devine comună de sine stătătoare în 1947. Satele Paralia Avdiron și Ayios Athanasios intră în componența comunei în 1961, dar sunt desființate în 1971. Tabăra de vacanță a copiilor (Pedikes Kataskinosis) intră în componența comunei din 1971. În 1981 se adaugă comunei satul Lefkippos (Leucip), iar în 1991 satul Protagoras, botezate astfel în cinstea filosofilor antici din Abdera. Prin reforma administrativ-teritorială din 1997 din Grecia
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]