179,567 matches
-
La mijlocul secolului al XVIII-lea Câmpeni avea 5.400 locuitori, fiind cea mai populată localitate montană din Transilvania, având chiar mai mulți locuitori decât orașele Alba Iulia sau Târgu Mureș. Faptul că zona era săracă, cu toate că bogății imense plecau de aici spre Ungaria și Austria, a determinat ca și luptele sociale ale moților să aibă aici o deosebită intensitate în sec. XVII - XIX. Locuitorii din Câmpeni au fost participanți activi și la alte evenimente istorice, mai însemnate, înainte de revoluția de la 1848
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
montană din Transilvania, având chiar mai mulți locuitori decât orașele Alba Iulia sau Târgu Mureș. Faptul că zona era săracă, cu toate că bogății imense plecau de aici spre Ungaria și Austria, a determinat ca și luptele sociale ale moților să aibă aici o deosebită intensitate în sec. XVII - XIX. Locuitorii din Câmpeni au fost participanți activi și la alte evenimente istorice, mai însemnate, înainte de revoluția de la 1848. Astfel, în 1819 ei s-au ridicat împotriva unor sarcini tot mai apăsătoare puse de
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
înainte de revoluția de la 1848. Astfel, în 1819 ei s-au ridicat împotriva unor sarcini tot mai apăsătoare puse de autorități pe capul lor cât și a recrutărilor pentru armata imperială. Câmpenii au devenit centrul revoluției românești de la 1848 din Transilvania. Aici Avram Iancu a creat o adevărată "republică țărănească", condusă de acesta cu ajutorul prefecților săi. La adunarea din aprilie 1848, Iancu a participat alături de Buteanu și Balint. El și-a așezat la Câmpeni tabăra revoluției, fiind numit prefect general al legiunilor
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
Viena. După revoluția de la 1848, marile evenimente din istoria românilor, cum au fost Unirea Principatelor din 1859 și războiul de Independență de la 1877-1878, au fost primite cu mare bucurie și viu interes în Țara Moților și mai ales în Câmpeni. Aici a luat naștere chiar un comitet condus de Ion Patitia și Mihai Adreica care a colectat bani, alimente și îmbrăcăminte pentru răniții armatei române. Tot la Câmpeni au avut loc în 1881, manifestații în sprijinul mișcării memorandiste, iar în 1918
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
chiar un comitet condus de Ion Patitia și Mihai Adreica care a colectat bani, alimente și îmbrăcăminte pentru răniții armatei române. Tot la Câmpeni au avut loc în 1881, manifestații în sprijinul mișcării memorandiste, iar în 1918 s-a creat aici o gardă națională condusă de Zosim Chirtop, chemată de Consiliul Național de la Alba Iulia, să asigure desfășurarea în cele mai bune condiții a Marii Adunări Naționale, de la Alba Iulia, la 1 Decembrie. În perioada interbelică a fost sediul unei Plăși
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
în luptele de la Rahova. Pe teritoriul localității s-a aflat și un depozit de colectare a alimentelor pentru armată. În urmă participării la război, au fost împroprietărite peste 500 de familii de pe moșia Segarcea.În această perioadă se preconiza înființarea aici a unei comune, fapt ce nu s-a realizat deoarece, peste câțiva ani, în 1884 se va înființa Domeniul Coroanei Regale a României. Acest Domeniu a fost al doilea ca mărime, după cel de la Banloc - Timiș. Forță de muncă pentru
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
stil turcesc, bizantin, unic în România. Singurele promenade similare din Europa se găsesc în Karlovy Vary și în Baden-Baden. După ce informațiile referitoare la calitățile tămăduitoare ale izvoarelor minerale au fost făcute publice, începând cu anul 1811 și-au făcut apariția aici primii oameni care au beneficiat de tratament. Cea mai înfloritoare perioadă pe care a cunoscut-o stațiunea a fost în secolul al XIX-lea, când aceasta a devenit recunoscută pe plan european, apele sale fiind comparate cu cele ale stațiunii
Buziaș () [Corola-website/Science/297095_a_298424]
-
la Buziaș proceduri zilnice, printre care se numără consultațiile medicale realizate de specialiști, mofete, băi calde cu ape minerale, băi de plante, împachetări cu parafină, hidroterapie sau diverse proceduri cu aparate ultramoderne de fizioterapie, gimnastică medicală și masaje. Se tratează aici afecțiuni cardiovasculare, boli ale sistemului nervos, nevroze, boli de nutriție și metabolism, boli renale, digestive sau afecțiuni ale aparatului respirator. Tot la Buziaș funcționează, începând din anul 1997, Centrul Medical "Cristian Șerban" pentru copii și tineri cu diabet și hemofilie
Buziaș () [Corola-website/Science/297095_a_298424]
-
Tot la Buziaș funcționează, începând din anul 1997, Centrul Medical "Cristian Șerban" pentru copii și tineri cu diabet și hemofilie. În cadrul acestui centru, copiii și tinerii beneficiază gratuit de diagnostic, evaluare clinică, educație medicală și susținere psihologică. Pentru cei sosiți aici la tratament ori pentru odihnă, principalele locații de cazare sunt: Primarul Sorin Munteanu și viceprimarul Cristian Cândea fac parte din PNL. Consiliul Local al orașului Buziaș are 15 consilieri, împărțiți astfel:
Buziaș () [Corola-website/Science/297095_a_298424]
-
țigani. Aceștia au rămas să lucreze ca salariați și la ceilalți proprietari de-a lungul timpului, așezarea fiind și astăzi cunoscută ca o așezare de rromi. Satul "Proieni" care aparține orașului Brezoi se remarcă în istoria neamului prin faptul ca aici într-o veche biserică ortodoxă Mihai Viteazul și-a legat destinele de "Doamna Stanca". Localitatea s-a dezvoltat mult după 21 aprilie 1887, când Statul Român dă o lege favorizantă inițiativelor particulare. Atunci ia ființă aici "Societatea forestieră „Lotru”", cu
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
neamului prin faptul ca aici într-o veche biserică ortodoxă Mihai Viteazul și-a legat destinele de "Doamna Stanca". Localitatea s-a dezvoltat mult după 21 aprilie 1887, când Statul Român dă o lege favorizantă inițiativelor particulare. Atunci ia ființă aici "Societatea forestieră „Lotru”", cu capital italian. Structura populației se schimbă prin apariția de muncitori străini, maghiari și germani. Acest lucru reiese și din faptul că la "Școala privată a „Societății Forestiere”", înființată în anul 1904, se preda în limbile "română
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
italian. Structura populației se schimbă prin apariția de muncitori străini, maghiari și germani. Acest lucru reiese și din faptul că la "Școala privată a „Societății Forestiere”", înființată în anul 1904, se preda în limbile "română, maghiară și germană". De asemenea, aici a existat și există o "parohie romano-catolică", existența ei fiind determinată de existența maghiarilor și a unor italieni (specialiști ai fabricii de cherestea). Prima școală a Brezoiului a fost înființată în anul 1838. Alta scoala a fost infiintata în 1864
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
familii" care au contribuit la această bunăstare și de multe ori ești surprins să auzi nume cu rezonanță italiană, maghiară sau germană care vorbesc o "românească pură", fără a se manifesta vreo tendință naționalistă. Remarcăm faptul că în 1946 de aici, de la Brezoi, au fost deportate o serie de persoane de naționalitate germană în "gulagurile" Rusiei Sovietice, de multe ori tineri de 16-18 ani, doar pentru faptul că erau "nemți". Cele povestite de aceștia sunt de domeniul incredibilului. Și după naționalizarea
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
locțiitorul mareșalului curții lui Martinuzzi, guvernatorul Transilvaniei, cumpăra în 1552 toate moșiile existente în Dumbrăveni și construiește castelul feudal în formă de cetate. În 1562 are loc răscoală secuilor care, împreună cu iobagii români, atacă și avariază serios castelul cetate de aici, care va fi refăcut în 1564 și întărit cu noi bastioane. În 1590 Nicoale Apafi, prefectul comitatului Cetatea de Baltă - Târnava, își mută sediul oficial la castelul din Dumbrăveni. În perioada frământărilor politice din martie 1605, după dizolvarea dietei, guvernatorul
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
întărit cu noi bastioane. În 1590 Nicoale Apafi, prefectul comitatului Cetatea de Baltă - Târnava, își mută sediul oficial la castelul din Dumbrăveni. În perioada frământărilor politice din martie 1605, după dizolvarea dietei, guvernatorul Transilvaniei, Gyulafi, vine în tabăra de la Dumbrăveni. Aici este atacat, în 19 martie, de generalul Gheorghe Rât și, ca urmare, fuge la Sard. În 1645 se procedează la o nouă împărțire a domeniului Dumbrăveni între Apafești. Astfel, lui Boldisar Apafi îi revine moșia Mălâncrav și 10 case cu
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
respectivă a fost îndepărtată de pe clădirea transformată astăzi în magazin alimentar. Frământările revoluționare din 1848 au ecou și în orașul Dumbrăveni. Orașul este cucerit în două rânduri de generalul Józef Bem care împreună cu marele revoluționar maghiar Sándor Petőfi, a poposit aici trei zile. După 1848 orașul cunoaște o perioadă de relativă liniște. Administrația orașului suferă o modificare în 1871, ajungînd sub controlul comitatului Târnava Mică. În acest timp, Elisabetopolul este sediu de pretura de care aparțin 32 de sate. La Tribunalul
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
pe această cale făcându-se export de ițe și materii prime între Austria și Țara Românească. După 1875 se construiește clădirea Tribunalului (actual Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă), se mărește Liceul teoretic, precum și capacitatea cazărmii. Odată cu construirea tribunalului și penitenciarului (aici a fost închisă, câteva luni, Ana Pauker), până după al doilea război mondial, în acest oraș au loc judecați, se dau sentințe, se întocmesc acte notariale, Dumbrăveniul dispunând de o carte funciară proprie. Deși reședința de plasă numai pe langă
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
de pe cele două Târnave. Pentru prima dată, armenii sunt amintiți că trăind în Dumbrăveni în anul 1671. De altfel, potrivit unui privilegiu dat de Mihai Apafi I, ei au fost colonizați pentru prima oară la Dumbrăveni și Gherla, si de aici s-au răspândit în toate orașele Transilvaniei. Ei înființează în oraș o companie comercială, ceea ce contribuie din plin la dezvoltarea localității. Odată cu instaurarea stăpânirii habsburgice în Transilvania, Dumbrăveniul este administrat de coloniștii armeni. Ei aveau privilegiu dat de Mihai Apafi
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
domeniul Dumbrăveni, armenii sunt judecați de ofițeri proprii. Aveau drepturi autonome și își puteau alege preoții, primarii etc. În 2 septembrie 1727, domeniul cetății Dumbrăveni trece în posesia imperiului habsurgic, ocazie cu care se face inventarierea veniturilor. Se constată că aici trăiesc 77 de familii de iobagi (203 persoane) din care 69 de familii sunt românești, iar restul maghiare. Iobagii români trăiesc în Cocoroveni, iar cei maghiari în jurul castelului. Din 1714, Dumbrăveni trece în proprietatea fiscului, iar împăratul Carol al V
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,73%). Pentru 3,37% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. După cum si arată și numele, localitatea principală care dă numele orașului este o creație a „însurățeilor”, împroprietăriți cu pământ aici după „legea însurățeilor” din 1878 pe locul fostului sat "Pârdăleni". Au fost împroprietăriți atunci 508 locuitori, care au constituit nucleul inițial al orașului de astăzi. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Însurăței din plasa Balta, județul Brăila era formată
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
atunci 508 locuitori, care au constituit nucleul inițial al orașului de astăzi. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Însurăței din plasa Balta, județul Brăila era formată din satele Însurăței și Caragica și avea 1822 de locuitori. Odată cu înființarea satului, aici s-au înființat o moară cu aburi, o școală de fete cu 28 de eleve și una de băieți cu 87 de elevi. Pe actualul teritoriu al orașului funcționa atunci și comuna Lacu Rezii, cu satele Lacu Rezii și Padina
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
fost reședința raionului Însurăței, care ulterior a fost inclus în raionul Brăila, ambele în cadrul regiunii Galați. În perioada comunistă, pe teritoriul actual al orașului Însurăței a apărut comuna Rubla, o comună specială în care au fost deportați opozanți ai regimului; aici au fost aduși oameni politici ca liderii țărăniști Corneliu Coposu și Ion Diaconescu. După o vreme, deportaților le-a fost permis să plece în satele și orașele lor, și foarte puțini locuitori au mai rămas. Satul a devenit parte a
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
drumurilor Urziceni-Brăila (drum ce face legătura între DN2 și DN2B) și DN2C care leagă Buzău de Slobozia. Orașul este situat la aproximativ de municipiul Buzău, iar partea sa sudică este străbătută de linia ferată ce leagă localitățile Urziceni și Făurei, aici fiind amplasată și gara Pogoanele (la de oraș). Clima orașului Pogoanele este temperat-continentală, specifică zonei de câmpie. Temperatura medie anuală a aerului este de 10,5 °C iar a solului de 12,5 °C. Temperatura medie a aerului în luna
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
este municipiul de reședință al județului Harghita, Transilvania, România, format din localitățile componente Ciba, Harghita-Băi, Jigodin-Băi și (reședința). Numele orașului este atestat pentru prima dată sub forma "Csíkszereda" într-o scrisoare din anul 1558, cu referire la târgurile săptămânale ținute aici în zilele de miercuri. Până în perioada interbelică denumirea românească a orașului a fost "Sereda Cicului", după care numele a fost tradus în forma actuală. Săpăturile arheologice au scos la iveală în zona cartierului Jigodin urmele fortificației dacice de la Jigodin, din
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
cetatea Mikó, construită în 1623, spitalul ORL (clădirea a fost construită inițial pentru a fi sediul comandamentului trupelor de grăniceri) și spitalul de boli contagioase, ambele edificii datând de la sfârșitul anilor 1700. Clădirea primăriei a fost construită în 1888 și aici s-a aflat sediul comitatului Ciuc. După revoluția din 1848 s-a construit spitalul vechi, aflat lângă cetatea Mikó. Palatul Justiției a fost construit în 1905, iar liceul „Márton Áron” a fost dat în folosință în 1911. În timpul celui de
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]