18,258 matches
-
de orașul Petah Tikva, 4 km la nord-vest de orașul Rosh Ha'ayin, la vest de localitatea Kafr Kassem, pe teritoriul Parcului național Yarkon, lângă șoseaua 483 Petah Tikva-Rosh Ha'ayin. După mărturiile existente a existat în acest loc o așezare omenească neîntreruptă vreme de 5,000 ani, încă din era calcolitică. În epoca bronzului târzie (1550-1200 î.e.n.) s-a aflat aici un însemnat avanpost egiptean. S-au descoperit urmele unei clădiri, care ar fi putut fi palatul guvernatorului egiptean. La
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
fost construită, pe locul unei fortărețe mai vechi, mameluce, în perioada otoman în anii 1571-1574 și numele ei adevărat este cetatea Binarî Bași sau Qalat Ras al Ayn (Capul Izvorului). Construcția fortăreței a distrus în mare măsură straturile antice ale așezării. Ea era destinată apărării unei porțiuni vulnerabile din drumul principal dintre Cairo și Damasc (Via Maris) și era prevăzută la vremea respectivă cu o forță compusă din 30 infanteriști și 100 de călăreți. O altă funcție a fortăreței era protejarea
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
se remarcă în Siria prin casele rectangulare ale culturii Mureybet. În perioada neoliticului timpuriu, oamenii foloseau vase din piatră, gips și lut ars. Descoperirea aici a unor unelte făurite din obsidian, provenit din Anatolia, demonstrează o activitate comercială timpurie. Primele așezări de tip urban datează aici din neoliticul târziu și epoca bronzului, printre cele mai înfloritoare fiind Hamoukar și Emar. Arheologii plasează Siria în centrul celor mai vechi civilizații de pe pământ. Aici au apărut primele așezări umane de tip urban, tot
Istoria Siriei () [Corola-website/Science/328971_a_330300]
-
o activitate comercială timpurie. Primele așezări de tip urban datează aici din neoliticul târziu și epoca bronzului, printre cele mai înfloritoare fiind Hamoukar și Emar. Arheologii plasează Siria în centrul celor mai vechi civilizații de pe pământ. Aici au apărut primele așezări umane de tip urban, tot de aceste locuri se leagă și începuturile agriculturii și domesticirii animalelor, descoperirea unor unelte importante ca secera și plugul, dar și dezvoltarea alfabetului. Un exemplu de civilizație superioară de pe teritoriul Siriei îl certifică descoperirile făcute
Istoria Siriei () [Corola-website/Science/328971_a_330300]
-
-lea î.e.n. înființând depozite de sare și de minereu de-a lungul coastei și pe râurile interioare. Sosirea fenicienilor a marcat începutul a mai multe secole de dominație a puterilor străine pentru partea de nord a Marocului. Cele mai importante așezări feniciene din Maroc au fost Chellah, Lixus și Mogador, ultima datând din secolul al VI-lea î.e.n. Cartagina a dezvoltat de timpuriu relații comerciale cu triburile berbere din interior și le plătea acestora un tribut anual pentru a asigura cooperarea
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
desetine de pământ, contele Nesselrode și generalul Sabaneev câte 10 mii desetine etc. În total, nobililor ruși le‐au fost repartizate terenuri în ținuturile Ismail, Bender și Akkerman. Urmărind obiective multiple, autoritățile rusești au stimulat pe parcursul secolului al XIX-lea, așezarea în Basarabia a coloniștilor (cazaci ruși, bulgari, găgăuzi, germani, elvețieni, albanezi, greci ș.a.) și imigranților (țărani ruși și ucraineni și evreii). Printre primii coloniști s‐au numărat cazacii dunăreni, care au fost așezați în Bugeac în anul 1807, din ordinul
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
primit înlesniri speciale pentru a se așeza în sudul Basarabiei. Ei erau scutiți de impozite și prestații pe timp de zece ani; primeau un împrumut de la stat pe câte zece ani; primeau un ajutor bănesc zilnic pentru hrană din momentul așezării în Basarabia până la obținerea primei recolte; erau scutiți de orice prestație militară; le era asigurată deplina libertate a cultului. În aceste condiții, nu era de mirare că, pe lângă coloniștii nemți veniți din Ducatul Varșoviei, au preferat să vină în Basarabia
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
Acești coloniști au adus metode și tehnici agricole moderne, rase superioare de animale, o seriozitate și o ordine exemplare. Așezați la început în partea de sud a provinciei, germanii se vor răspândi cu timpul și în regiunile centrale ale Basarabiei. Așezarea ucrainenilor în Basarabia a fost stimulată de înlesnirile acordate noilor sosiți în gubernie. Însă, țăranii din Galiția și Podolia, ca urmare a persecuțiilor religioase și a iobăgiei, se așezau în satele moldovenești, în special în cele din ținutul Hotinului, încă
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
teritoriu însemnat pentru ferme, scutiri de serviciul militar, libertatea confesiunii și scutiri de impozite pe 10 ani. Primii elvețieni au început să vină în Basarabia, în anul următor (1822). Elvețienii, de religie calvină, au construit una dintre cele mai frumoase așezări din Basarabia. Casele lor, străzile și biserica protestantă erau considerate drept repere ale arhitecturii din zona Bugeacului, iar vinurile obținute de coloniștii elvețieni erau apreciate atât la mesele magnaților din Rusia, dar și de aristocrații de la curtea țarului. Documentele arată
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
alte naționalități) axate pe culturile de cafea și ceai. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Kenya devine o importantă bază militară britanică, în special pentru operațiunile împotriva italienilor din Somaliland și Etiopia. Încă de la înființarea coloniei, odată cu creșterea numărului așezărilor europene, se înmulțesc și conflictele cu populația locală, care se acutizează în timp, dând naștere la conflicte care vor duce, în final, la retragerea administrației britanice și la nașterea unui nou stat independent în 1963: Kenya. Nairobi a fost capitala
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
bazau însă pe munca, în special, a localnicilor kikuyu. Granița se extinde spre Uganda în 1902, iar din 1920 protectoratul mărit, cu excepția unei fâșii de coastă, devine colonie a coroanei. Un factor important al vitezei cu care s-au înmulțit așezările albilor în Kenya l-a avut construcția Căii Ferate Uganda, începută în 1895 și finalizată în 1903, care lega Protectoratul Britanic al Ugandei de Mombasa, străbătând Kenya. Înainte de Primul Război Mondial activitatea politică nu a fost una de amploare, dar
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
activitatea politică nu a fost una de amploare, dar după război și în special, după 1920, activitatea politică se intensifică pe fondul noilor taxe impuse de administrația colonială, a salariilor mici și a valului de coloniști care își înființează noi așezări. Experiența acumulată de către africanii în război, împreună cu înăsprirea dominației britanice după proclamarea Kenyei ca și Colonie a Coroanei, a dat naștere la o activitate politică considerabilă în anii 1920, care a culminat cu mișcarea condusă de arhidiaconul Owen "Piny Owacho
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
împrejurimilor. Activitatea de transport în comun este operată de Compania de Transport Public Arad, atât pentru serviciul de tramvaie cât și pentru cel auto. Rețeaua de tramvai de este a doua ca lungime din România, după cea din București. Datorită așezării geografice, orașul beneficiază de acces rutier din toate cele patru direcții cardinale astfel: Rețeaua de drumuri care leagă municipiul Arad de restul rețelei naționale de drumuri, se află în faza de dezvoltare a infrastructurii, datorată în principal datorită proiectului de
TranSportul public din Arad () [Corola-website/Science/325340_a_326669]
-
părții de sud a acesteia, a intrat la sfârșitul secolului XVII odată cu Transilvania, în componență Imperiului Austriac. La sfârșitul secolului al XVI-lea este menționată pentru prima oara localitatea de la vărsarea Dornei în Bistrița, pe la 1640 existând aici deja o așezare înfloritoare (Dorna pe Giumalau), la dezvoltarea așezării contribuind și situarea să pe drumul care lega Moldova cu importanțele centre comerciale și meșteșugărești Rodna și Bistrița, din Transilvania. În a doua jumătate a secolului XIX începe amenajarea și modernizarea stațiunii, prin
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
la sfârșitul secolului XVII odată cu Transilvania, în componență Imperiului Austriac. La sfârșitul secolului al XVI-lea este menționată pentru prima oara localitatea de la vărsarea Dornei în Bistrița, pe la 1640 existând aici deja o așezare înfloritoare (Dorna pe Giumalau), la dezvoltarea așezării contribuind și situarea să pe drumul care lega Moldova cu importanțele centre comerciale și meșteșugărești Rodna și Bistrița, din Transilvania. În a doua jumătate a secolului XIX începe amenajarea și modernizarea stațiunii, prin captări de izvoare, aplicarea primelor tratamente cu
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
satele izolate o tendință de îmbătrânire a populației, accentuată de migrația tineretului. În limitele acestei zone sunt cuprinse 9 comune: Coșna, Poiana Stampei, Dorna Candrenilor, Șaru Dornei, Panaci, Dorna Arini, Ciocănești, Cârlibaba, Iacobeni, cu 49 de sate și o singură așezare urbană reprezentată de Vatra Dornei, localități care din punct de vedere administrativ fac parte din Județul Suceava și formează Bazinul Dornelor. Gamă de resurse locale este reprezentată de pădurile care ocupă cea mai mare parte din suprafața, pășuni, fânețe și
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
(altitudine cca. 3.646 m) este o mică așezare sau o zonă de campare pe cursul superior al râului Karakash, strategic situată chiar la nord de Pasul Karakoram pe vechiul traseu al caravanei de la Bazinul Tarim la Ladakh. Acesta este situat în sud-vestul provinciei Xinjiang, China. Se afla lângă
Xaidulla () [Corola-website/Science/325380_a_326709]
-
să poarte arme”. De la începutul secolului al XX-lea, întreaga regiune a fost sub control chinez și a fost considerată ca făcând parte din provincia Xinjiang, și așa a rămas de atunci. Rapoarte recente spun că nu mai există nici o așezare aici - doar câteva ruine pe vârful unui deal din apropiere și cel mai apropiat oraș este situat la aproximativ 10 km mai spre est.
Xaidulla () [Corola-website/Science/325380_a_326709]
-
nu există un bazin hidrografic central unic, în Arava de sud aflându-se patru zone de Sebkha (în arabă) sau Malha (în ebraică) (depresiuni sau mlaștini de salinitate crescută) care reprezintă bazine hidrografice fără ieșire: Ka a-Saidiyin (la nord de așezarea Yahel, și aflată în ce mai mare parte a sa în Iordania), Malhat Yotvata, Malhat Evrona și Malhat Eilat (care în zilele noastre se drenează în Golful Eilat sau Aqaba) Pârâurile importante din Arava de sud sunt Nahal Sha'lab
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
a fost ocupată de armata israeliană în timpul altei operații militare, denumită Operația Ovdá, la finele Războiului de independență a Israelului. În anul 1951 s-a înființat în capătul de sud al regiunii orașul modern Eilat și a început fondarea primelor așezări evreiești pe axa centrală a văii, cea mai veche fiind kibuțul Yotvata. În 1955 a început exploatarea zăcămintelor de cupru la Timna, iar în 1967 a fost terminată prima șosea care slujește valea, de la Sdom la Eilat. În anii 1960
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
veche fiind kibuțul Yotvata. În 1955 a început exploatarea zăcămintelor de cupru la Timna, iar în 1967 a fost terminată prima șosea care slujește valea, de la Sdom la Eilat. În anii 1960 au fost create de către soldați israelieni mai multe așezări agricole care ulterior au devenit localități civile. Cea dintâi a fost Ein Yahav, la origine - punct de observație al Ministerului agriculturii. Autoritățile militare și cele civile au fost reticente la propunerea celor doi tineri fondatori entuziaști și doar intervenția primului
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
observație al Ministerului agriculturii. Autoritățile militare și cele civile au fost reticente la propunerea celor doi tineri fondatori entuziaști și doar intervenția primului ministru David Ben Gurion a tranșat aprobarea cererii lor. Ein Yahav a fost vreme de trei ani așezare agricolă militară, apoi din 1962 a devenit localitate civilă și a fost legată printr-o șosea de restul țării. La 26 octombrie 1994 în valea Aravá a fost semnat acordul de pace între Israel, reprezentat de premierul Itzhak Rabin, și
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
de peste o mie de ani. Aria Aravá mijlocie este de circa 1400 kmp, din care jumătate sunt rezervații naturale. Orașul Eilat este considerat uneori drept capitală a văii Aravá, deoarece el îndeplinește funcția de centru economic și de afaceri pentru așezările din această regiune. Populația văii Aravá se restrânge la circa 60,000 locuitori, din care 46,000 trăiesc în orașul Eilat. Restul așezărilor din Aravá se află sub jurisdicția Consiliului regional Aravá tihoná (Arava centrală) (având centrul la Sapir) și
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
uneori drept capitală a văii Aravá, deoarece el îndeplinește funcția de centru economic și de afaceri pentru așezările din această regiune. Populația văii Aravá se restrânge la circa 60,000 locuitori, din care 46,000 trăiesc în orașul Eilat. Restul așezărilor din Aravá se află sub jurisdicția Consiliului regional Aravá tihoná (Arava centrală) (având centrul la Sapir) și cea a Consiliului regional Hevel Rehem. Majoritatea localităților sunt așezări agricole, ramura agricolă cea mai răspândită fiind legumicultura de seră, destinată exportului și
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
circa 60,000 locuitori, din care 46,000 trăiesc în orașul Eilat. Restul așezărilor din Aravá se află sub jurisdicția Consiliului regional Aravá tihoná (Arava centrală) (având centrul la Sapir) și cea a Consiliului regional Hevel Rehem. Majoritatea localităților sunt așezări agricole, ramura agricolă cea mai răspândită fiind legumicultura de seră, destinată exportului și consumului local. La valorificarea suprafețelor agricole se folosește mult substratul de nisip, care este rar în partea israeliană, și răspândită în cea iordaniană, la poalele Munților Edom
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]