17,651 matches
-
acid lactic de către bacteriile lactice, cu influență benefică în funcționarea sistemului digestiv. De asemenea, nici elementele minerale prezente în lapte nu pot fi trecute cu vederea, calciul și fosforul fiind în concentrații mari, care determină dezvoltarea sistemului osos și a dinților. Laptele acidofil produs în urma fermentației lactice determinată de bacteria "Lactobacillus acidophilus" are un efect revigorant asupra organismului fiind recomandat în tratarea constipației, gastritelor provocate de "Helicobacter pylori" și în urma unor studii s-a demonstrat că duce la scăderea nivelului de
Lapte acidofil () [Corola-website/Science/325579_a_326908]
-
mediană la adult. Prezintă un corp și două ramuri. Corpul în formă de potcoavă are 2 fețe (externă, internă), 2 porțiuni (superioară - porțiunea alveolară, inferioară - baza mandibulei) și 2 margini (inferioară, superioară); pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Ramurile mandibulei în formă de lame patrulatere îndreptate oblic în sus și înapoi prezintă 2 fețe (laterală, medială), 4 margini (anterioară, posterioară - parotidiană, inferioară și superioară), 2 procese (procesul coronoidian și procesul condilian). Procesul condilian se articulează cu temporalul
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mandibulae") este porțiunea orizontală a mandibulei ce se extinde posterior până la unghiul mandibulei, este concav înapoi având forma de potcoavă sau forma unui "U". Are două porțiuni: una inferioară, mai compactă - baza mandibulei ("Basis mandibulae") - și alta superioară, care poartă dinții - porțiunea alveolară ("Pars alveolaris"). Limita dintre cele două porțiuni se prezintă ca o strangulare a corpului. Unii autori consideră baza mandibulei ca fiind marginea inferioară a corpului. Corpul mandibulei are două fețe - una externă (anterioară) și alta internă (posterioară) - și
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
corpului. Unii autori consideră baza mandibulei ca fiind marginea inferioară a corpului. Corpul mandibulei are două fețe - una externă (anterioară) și alta internă (posterioară) - și două margini - una inferioară, și alta superioară, pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Fața externă sau fața anterioară are pe linia mediană o creastă verticală puțin proeminentă - simfiza mentonieră ("Symphysis mandibulae"), care este locul de fuziune a celor două jumătăți din care se formează mandibula, este fibrocartilaginoasă la făt și se osifică
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
este fibrocartilaginoasă la făt și se osifică în primul an de viață. Simfiza mentonieră se continuă în jos printr-o proeminență triunghiulară, cu baza în jos, - protuberanța mentonieră ("Protuberantia mentalis"), care este caracteristică speciei umane. Lateral de simfiza mentală, sub dinții incisivi și deasupra protuberanței mentoniere se află o depresiune - foseta mentonieră (numită și foseta mentală sau foseta incisivă) - pe ea se inserează mușchiul mentonier (mental) ("Musculus mentalis"). Lateral de protuberanța mentonieră se află câte un mic tubercul mentonier ("Tuberculum mentale
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
ramură a arterei linguale ("Arteria lingualis"). Pe fața internă a corpului mandibulei se află o creastă oblică - linia milohioidiană ("Linea mylohyoidea") - ce se extinde de la un punct aflat sub spinele mentoniere până la marginea anterioară a ramurii mandibulare posterior de ultimul dinte molar. Linia milohioidiană împarte fața internă a corpului mandibulei în două porțiuni: una deasupra acestei linii care corespunde cavității bucale, alta sub această linie care corespunde gâtului. Pe linia milohioidiană se inserează mușchiul milohioidian ("Musculus mylohyoideus"). Deasupra capătului posterior al
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
superioară corespunde porțiunii alveolare a corpului mandibulei (numită și procesul alveolar inferior). Pe partea liberă de sus a porțiunii alveolare se află arcada alveolară inferioară ("Arcus alveolaris mandibulae") cu 16 alveole dentare ("Alveoli dentales mandibulae") în care se află rădăcinile dinților inferiori. Rădăcinile dinților sunt fixate de alveole dentare prin intermediul periodontului (numit și ligamentul alveolo-dentar sau ligamentul periodontal). Alveolele dentare sunt sunt separate între ele prin niște pereți osoși numiți septuri interalveolare ("Septa interalveolaria mandibulae"). Alveolele dentare sunt fie uniloculare, fie
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
alveolare a corpului mandibulei (numită și procesul alveolar inferior). Pe partea liberă de sus a porțiunii alveolare se află arcada alveolară inferioară ("Arcus alveolaris mandibulae") cu 16 alveole dentare ("Alveoli dentales mandibulae") în care se află rădăcinile dinților inferiori. Rădăcinile dinților sunt fixate de alveole dentare prin intermediul periodontului (numit și ligamentul alveolo-dentar sau ligamentul periodontal). Alveolele dentare sunt sunt separate între ele prin niște pereți osoși numiți septuri interalveolare ("Septa interalveolaria mandibulae"). Alveolele dentare sunt fie uniloculare, fie multiloculare după numărul
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
fixate de alveole dentare prin intermediul periodontului (numit și ligamentul alveolo-dentar sau ligamentul periodontal). Alveolele dentare sunt sunt separate între ele prin niște pereți osoși numiți septuri interalveolare ("Septa interalveolaria mandibulae"). Alveolele dentare sunt fie uniloculare, fie multiloculare după numărul rădăcinilor dinților. Alveolele dentare ale dinților incisivi, canini, premolari sunt uniloculare - conțin o singură rădăcină dentară. Alveolele dentare ale dinților molari sunt multiloculare - conțin 2 sau 3 rădăcini dentare, care sunt separate între ele prin septuri interradiculare ("Septa interradicularia mandibulae"). Pe fața
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
prin intermediul periodontului (numit și ligamentul alveolo-dentar sau ligamentul periodontal). Alveolele dentare sunt sunt separate între ele prin niște pereți osoși numiți septuri interalveolare ("Septa interalveolaria mandibulae"). Alveolele dentare sunt fie uniloculare, fie multiloculare după numărul rădăcinilor dinților. Alveolele dentare ale dinților incisivi, canini, premolari sunt uniloculare - conțin o singură rădăcină dentară. Alveolele dentare ale dinților molari sunt multiloculare - conțin 2 sau 3 rădăcini dentare, care sunt separate între ele prin septuri interradiculare ("Septa interradicularia mandibulae"). Pe fața anterioară a porțiunii alveolare
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
între ele prin niște pereți osoși numiți septuri interalveolare ("Septa interalveolaria mandibulae"). Alveolele dentare sunt fie uniloculare, fie multiloculare după numărul rădăcinilor dinților. Alveolele dentare ale dinților incisivi, canini, premolari sunt uniloculare - conțin o singură rădăcină dentară. Alveolele dentare ale dinților molari sunt multiloculare - conțin 2 sau 3 rădăcini dentare, care sunt separate între ele prin septuri interradiculare ("Septa interradicularia mandibulae"). Pe fața anterioară a porțiunii alveolare se află niște proeminențe verticale, numite eminențe alveolare ("Juga alveolaria mandibulae"), acestea corespund reliefului
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
sunt multiloculare - conțin 2 sau 3 rădăcini dentare, care sunt separate între ele prin septuri interradiculare ("Septa interradicularia mandibulae"). Pe fața anterioară a porțiunii alveolare se află niște proeminențe verticale, numite eminențe alveolare ("Juga alveolaria mandibulae"), acestea corespund reliefului alveolelor dinților frontali (incisivi și canini) care proemină în afară. Pe partea posterioară a porțiunii alveolare a mandibulei, sub dinții molari și pe creasta buccinatorului (ce se află posterior de ultimul molar pe porțiune inferioară a marginii anterioare a ramurii mandibulei) se
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mandibulae"). Pe fața anterioară a porțiunii alveolare se află niște proeminențe verticale, numite eminențe alveolare ("Juga alveolaria mandibulae"), acestea corespund reliefului alveolelor dinților frontali (incisivi și canini) care proemină în afară. Pe partea posterioară a porțiunii alveolare a mandibulei, sub dinții molari și pe creasta buccinatorului (ce se află posterior de ultimul molar pe porțiune inferioară a marginii anterioare a ramurii mandibulei) se inserează mușchiul buccinator ("Musculus buccinator"). Ramurile mandibulei ("Ramus mandibulae") sunt două lame de formă patrulateră, care se ridică
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mandibulei este străbătută de canalul mandibulei ("Canalis mandibulae"), care începe de la gaura mandibulei ("Foramen mandibulae") aflată pe fața medială a ramurii mandibulei, coboară oblic în jos și înainte străbătând ramura mandibulei, apoi merge orizontal înainte în interiorul corpului mandibulei, sub rădăcinile dinților molari cu care comunică prin niște orificii mici, și se bifurcă la nivelul primului sau al doilea dinte premolar în două ramuri: laterală - canalul mental și medială - canalul incisiv. Canalul mental (mentonier) este scurt, se termină cu gaura mentonieră ("Foramen
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
medială a ramurii mandibulei, coboară oblic în jos și înainte străbătând ramura mandibulei, apoi merge orizontal înainte în interiorul corpului mandibulei, sub rădăcinile dinților molari cu care comunică prin niște orificii mici, și se bifurcă la nivelul primului sau al doilea dinte premolar în două ramuri: laterală - canalul mental și medială - canalul incisiv. Canalul mental (mentonier) este scurt, se termină cu gaura mentonieră ("Foramen mentale") de pe fața anterioară a corpului. Canalul incisiv continuă traiectul canalului mandibulei și se termină sub rădăcina dinților
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
dinte premolar în două ramuri: laterală - canalul mental și medială - canalul incisiv. Canalul mental (mentonier) este scurt, se termină cu gaura mentonieră ("Foramen mentale") de pe fața anterioară a corpului. Canalul incisiv continuă traiectul canalului mandibulei și se termină sub rădăcina dinților incisivi. Canalul mandibulei conține mănunchiul vasculonervos alveolar inferior: artera și vena alveolară inferioară ("Arteria et vena alveolaris inferior") și nervul alveolar inferior ("Nervus alveolaris inferior"). Mănunchiul vasculonervos alveolar inferior se bifurcă în două ramuri: 1) mănunchiul vasculonervos mentonier care se
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
Hopa-Hop” criminalul este cel ce poartă așa ceva. Cu toate acestea, în timp ce narațiunea din „Balerca de Amontillado” este relatată din punctul de vedere al criminalului, „Hopa-Hop” este narată din punctul de vedere al unei persoane terțe neidentificate. Povestirea folosește scrâșnetul de dinți a lui Hopa-Hop ca un element simbolic, chiar înainte ca el să vină cu planul său de răzbunare și din nou, imediat după executarea acestuia. Poe a folosit adesea dinții ca un semn de mortalitate, ca și în buzele zbătându
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
vedere al unei persoane terțe neidentificate. Povestirea folosește scrâșnetul de dinți a lui Hopa-Hop ca un element simbolic, chiar înainte ca el să vină cu planul său de răzbunare și din nou, imediat după executarea acestuia. Poe a folosit adesea dinții ca un semn de mortalitate, ca și în buzele zbătându-se deasupra dinților unui om hipnotizat în „Faptele în cazul domnului Valdemar” și în obsesia cu privire la dinți în „Berenice”. Așa cum „Balerca de Amontillado” reprezintă încercarea lui Poe de răzbunare literară
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
Hopa-Hop ca un element simbolic, chiar înainte ca el să vină cu planul său de răzbunare și din nou, imediat după executarea acestuia. Poe a folosit adesea dinții ca un semn de mortalitate, ca și în buzele zbătându-se deasupra dinților unui om hipnotizat în „Faptele în cazul domnului Valdemar” și în obsesia cu privire la dinți în „Berenice”. Așa cum „Balerca de Amontillado” reprezintă încercarea lui Poe de răzbunare literară pe un dușman personal, „Hopa-Hop” ar fi putut avea motivații similare. În timp ce Poe
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
de răzbunare și din nou, imediat după executarea acestuia. Poe a folosit adesea dinții ca un semn de mortalitate, ca și în buzele zbătându-se deasupra dinților unui om hipnotizat în „Faptele în cazul domnului Valdemar” și în obsesia cu privire la dinți în „Berenice”. Așa cum „Balerca de Amontillado” reprezintă încercarea lui Poe de răzbunare literară pe un dușman personal, „Hopa-Hop” ar fi putut avea motivații similare. În timp ce Poe avea relații cu Sarah Helen Whitman și Nancy Richmond (nu se știe dacă platonice
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
răzbunării și a puterii copleșitoare a răului. Lucrările viitoare vor descrie, de asemenea, personaje extrem de bogate; în afară de Metzengerstein, alte exemple sunt Roderick Usher, naratorul din „Ligeia” și averea refăcută a lui Legrand în „Cărăbușul de aur”. Poe folosește, de asemenea, dinții ca un simbol pentru prima dată în „Metzengerstein”. Dinții calului sunt descriși ca fiind „cavernoși și dezgustători”. Poe va folosi mai târziu dinții ca un semn de mortalitate, ca și în buzele zbătându-se deasupra dinților unui om hipnotizat în
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
vor descrie, de asemenea, personaje extrem de bogate; în afară de Metzengerstein, alte exemple sunt Roderick Usher, naratorul din „Ligeia” și averea refăcută a lui Legrand în „Cărăbușul de aur”. Poe folosește, de asemenea, dinții ca un simbol pentru prima dată în „Metzengerstein”. Dinții calului sunt descriși ca fiind „cavernoși și dezgustători”. Poe va folosi mai târziu dinții ca un semn de mortalitate, ca și în buzele zbătându-se deasupra dinților unui om hipnotizat în „Faptele în cazul domnului Valdemar”, sunetul scrâșnetului de dinți
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
naratorul din „Ligeia” și averea refăcută a lui Legrand în „Cărăbușul de aur”. Poe folosește, de asemenea, dinții ca un simbol pentru prima dată în „Metzengerstein”. Dinții calului sunt descriși ca fiind „cavernoși și dezgustători”. Poe va folosi mai târziu dinții ca un semn de mortalitate, ca și în buzele zbătându-se deasupra dinților unui om hipnotizat în „Faptele în cazul domnului Valdemar”, sunetul scrâșnetului de dinți în „Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți” și obsesia cu privire la dinți din „Berenice”. Moartea prin
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
Poe folosește, de asemenea, dinții ca un simbol pentru prima dată în „Metzengerstein”. Dinții calului sunt descriși ca fiind „cavernoși și dezgustători”. Poe va folosi mai târziu dinții ca un semn de mortalitate, ca și în buzele zbătându-se deasupra dinților unui om hipnotizat în „Faptele în cazul domnului Valdemar”, sunetul scrâșnetului de dinți în „Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți” și obsesia cu privire la dinți din „Berenice”. Moartea prin foc va fi utilizată, mai târziu, în povestirea „Hopa-Hop” ca o pedeapsă. Deși
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
Dinții calului sunt descriși ca fiind „cavernoși și dezgustători”. Poe va folosi mai târziu dinții ca un semn de mortalitate, ca și în buzele zbătându-se deasupra dinților unui om hipnotizat în „Faptele în cazul domnului Valdemar”, sunetul scrâșnetului de dinți în „Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți” și obsesia cu privire la dinți din „Berenice”. Moartea prin foc va fi utilizată, mai târziu, în povestirea „Hopa-Hop” ca o pedeapsă. Deși Poe imita literatura de groază populară a timpului, „Metzengerstein” arată prin ce ies
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]