18,601 matches
-
pricinui nici un neajuns. La nivel moral, adaptarea la condiții și suplețea conduitei sugerează o poziție amorală adoptată de taoist. De aici sentimentul de neutralitate, de rezervă, de prudență, uneori excesivă, care rezultă din povestirile taoiste cu personaje anonime sau chiar maeștri. “Absența” taoistului nu este, însă, expresia unui vid emoțional - cum ar crede unii, sub influența ideologiei monastice creștine -, a cultivării detașării și indiferenței în chip deliberat. Ea este în legătură cu înclinația sa de a-și forma o vedere de ansamblu, lipsită
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
de fresce în "Cappella Brancacci" din biserica ""Santa Maria delle Carmine"" din Florența impresionează prin individualitatea și plasticitatea noului stil. Și Paolo Uccello (1397-1475) - ""Battaglia di San Romano"", ""Il Condottiere Giovanni Acuto"" - este fascinat de potențialul perspectivei în pictură. Alți maeștri din această perioadă sunt călugărul dominican Fra Angelico (1400-1455), Jacopo Bellini (1400-1470), Piero della Francesca (1416-1492), care a scris și lucrări teoretice în domeniul matematicii și perspectivei. Pictorii din generația următoare au contribuit la înnoirea redării în perspectivă a peisajelor
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
aplicării cu brio a elementelor definitorii ale stilului baroc în pictură. În anul 1598, anul realizării picturii, acestea erau deja clar cristalizate și "standardizate," cel puțin în Italia. Peter Paul Rubens, considerat de mulți specialiști cel mai mare pictor european, maestru incontestabil al barocului pictural, a folosit compoziții complexe cu personaje multiple, pictate din unghiuri diferite, efectuând sincron diferite lucruri slujind unui scop comun. Spre exemplu, în Vânătoarea de lei, artistul flamand a folosit la refuz spațiul existent, grupând șapte vânători
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
a personajelor ce umplu cadrul picturii, având atitudini fie statuare, fie dinamice, dar întotdeauna dramatice, și găsindu-se în mijlocul unor peisaje ușor ireale, ce amintesc, mai degrabă, de parcuri (desigur, baroc) decât de un peisaj real. În timp ce Rembrandt și alți maeștri olandezi ai barocului s-au aplecat în compozițiile lor mai ales asupra scenelor cotidiene, spaniolul Diego Velázquez, artist neafiliat vreunei școli, dar puternic individualizat ca pictor baroc, deși a realizat și picturi inspirate din cotidian, mai ales în perioada italiană
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
gol central (un vortex) din care pare a emana acțiunea, folosirea, pentru prima dată, a unor unghiuri multiple de prezentare a personajelor implicate și prezența, tot pentru prima dată, a elementelor extra-sculpturale, cum ar fi, de pildă, apa (în fântâni). Maestrul incontestabil al barocului vizual al anilor 1600 a fost, fără nicio îndoială, italianul Gian Lorenzo Bernini (1598 - 1680). Acest artist remarcabil, comparabil, ca forță și dimensiune a creației, doar cu Michelangelo Buonarroti, a fost la superlativ architect, pictor, sculptor, dramaturg
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
revoluția artistică cea mai importantă a secolului al XIX-lea și că pictorii ce i-au aparținut se numără printre cei mai mari creatori din istoria artelor plastice. Impresionismul a fost punctul de plecare pentru Georges Seurat și Paul Signac, maeștri ai neoimpresionismului, pentru Paul Gauguin, Henri de Toulouse-Lautrec, Vincent van Gogh și pentru mulți alți "postimpresioniști" din Franța și alte țări. În Germania, reprezentanți ai impresionismului au fost Lovis Corinth și Max Liebermann, în Italia - Giorgio Boldini, Simone Lega și
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
și un foarte prețuit profesor. În prelegerile sale aducea totdeauna idei noi și dezvolta ipoteze de perspectivă. În 1925 la aniversarea a 100 de ani de la nașterea lui Charcot, dintre toți discipolii a fost ales Marinescu să evoce personalitatea marelui maestru. Dintre studiile sale de neurologie clinică sunt de menționat descrierea reflexului palmo-mentonier în afecțiunile sistemului piramidal (împreună cu Anghel Radovici) și descrierea unui sindrom neurologic ereditar cunoscut în literatură sub numele de Sindromul Marinesco-Sjögren. Din testamentul lui Marinescu: „... Plecând în lumea
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
(n. 10 mai 1938, Cincu, Brașov) este un fost ciclist de performanță născut în România, "Maestru al Sportului". În perioada 1960 - 1968 a fost unul dintre cicliștii fruntași ai României, cu succese pe plan național și internațional. În anul 1960 câștigă cursa internațională "Turul României", la care luau parte cele mai cunoscute echipe europene. Timp de
Walter Ziegler () [Corola-website/Science/297471_a_298800]
-
faptului că au crescut considerabil resursele financiare alocate pentru gospodăria comunală: de la 150 mii lei în anul 2000 la 240 mii lei în anul 2002. Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Drochia este unicul lăcaș sfânt din Basarabia pictat de marele maestru, pictorul român, Petre Achițenie. În broșura "Catedrala Adormirea Maicii Domnului", care a fost oferită publicației Flux de preotul bisericii, se menționează că cea mai mare distincție pentru locuitorii orașului Drochia rămâne a fi această catedrală - un minunat obiect arhitectonic, adevarată
Drochia () [Corola-website/Science/297483_a_298812]
-
sportive și pe 160 de terenuri au loc antrenamente și competiții sportive. Rezultate bune sunt înregistrate de către Liceul nr. 2 Briceni, de școlile din Grimancăuți, Larga, Medveja ș.a. Rezultate performante are școala de box din Grimăncăuți, Briceni (antrenor Petru Caduc, maestru emerit in sport). În perioada 1979-2004 au fost pregătiți 30 campioni ai republicii printre juniori și cadeți. Școala a dat peste 30 campioni la campionatele naționale între juniori. Au fost pregătițti 7 medaliați la campionatele europene, la Cupele europene și
Raionul Briceni () [Corola-website/Science/297493_a_298822]
-
este un stil de Karate introdus de maestrul Gichin Funakoshi (1868-1957). Foarte răspândit în lume, se traduce prin "Școala lui Shoto", după porecla (Shoto) sub care era cunoscut maestrul Funakoshi, dar există și alte interpretări cum ar fi "Școala bradului și a valului", aici prin bradul mereu verde
Shotokan () [Corola-website/Science/297510_a_298839]
-
este un stil de Karate introdus de maestrul Gichin Funakoshi (1868-1957). Foarte răspândit în lume, se traduce prin "Școala lui Shoto", după porecla (Shoto) sub care era cunoscut maestrul Funakoshi, dar există și alte interpretări cum ar fi "Școala bradului și a valului", aici prin bradul mereu verde simbolizând veșnica tinerețe a concepțiilor și neîncetata lor înnoire iar prin val, munca necurmată care trebuie depusă pentru a putea însuși
Shotokan () [Corola-website/Science/297510_a_298839]
-
de la distanță și pe dezvoltarea vitezei. Tehnicile de mâini și cele de picior apar în proporții egale. Există numeroase kata, cum ar fi: Taikyoku, Heian, Tekki, Bassai, Kanku, Empi, Jion, Jitte etc., acestea fiind importate din Okinawa și modificate de maestrul Funakoshi, atât în privința unor tehnici, cât și a denumirilor inițial cu rezonanțe chinezești, dar apoi japonizate. Stilul Shotokan este popular în Japonia, mai ales în regiunea capitalei. Numeroase universități au în programul lor de studiu acest stil (Waseda, Takushoku, Keio
Shotokan () [Corola-website/Science/297510_a_298839]
-
s-a răspândit prin intermediul instructorilor japonezi în Europa și America, apoi în toată lumea, fiind și astăzi cel mai cunoscut stil de karate. În cadrul Shotokan-ului s-au dezvoltat două ramuri distincte după moartea lui Gichin Funakoshi. Astfel, Shotokai-ul condus de maestrul Shigeru Egami (1912-1981) care a urmat cel mai strict metoda maestrului său Gichin Funakoshi, în vremea căruia a fost unul din cei mai de seamă instructori ai școlii. În 1957, la moartea maestrului, devine instructor principal al Shotokan-ului, Egami
Shotokan () [Corola-website/Science/297510_a_298839]
-
în toată lumea, fiind și astăzi cel mai cunoscut stil de karate. În cadrul Shotokan-ului s-au dezvoltat două ramuri distincte după moartea lui Gichin Funakoshi. Astfel, Shotokai-ul condus de maestrul Shigeru Egami (1912-1981) care a urmat cel mai strict metoda maestrului său Gichin Funakoshi, în vremea căruia a fost unul din cei mai de seamă instructori ai școlii. În 1957, la moartea maestrului, devine instructor principal al Shotokan-ului, Egami fondând gruparea Shotokai, care refuză orice formă de competiție. Cu timpul
Shotokan () [Corola-website/Science/297510_a_298839]
-
lui Gichin Funakoshi. Astfel, Shotokai-ul condus de maestrul Shigeru Egami (1912-1981) care a urmat cel mai strict metoda maestrului său Gichin Funakoshi, în vremea căruia a fost unul din cei mai de seamă instructori ai școlii. În 1957, la moartea maestrului, devine instructor principal al Shotokan-ului, Egami fondând gruparea Shotokai, care refuză orice formă de competiție. Cu timpul, acest stil a devenit tot mai închis, chiar cu o tentă mistică, căutându-se atingerea unei trepte superioare a capacităților mentale prin
Shotokan () [Corola-website/Science/297510_a_298839]
-
în direcția comunicării telepatice pentru controlul asupra adversarului. În prezent această ramură este puțin reprezentată, la moartea lui Egami în 1981 conducerea școlii fiind preluată de elevul său Oshima Tsutomu. Ramura principală a Shotokan-ului a fost cea grupată în jurul maeștrilor Masatoshi Nakayama, Hidetaka Nishiyama și Taiji Kase, care au fondat Asociația Japoneză de Karate (J.K.A.) cu scopul răspândirii karate-ului în lume ca formă sportivă. Instructorul principal al J.K.A., Masatoshi Nakayama (1913-1987) a început, copil fiind, studiul artelor
Shotokan () [Corola-website/Science/297510_a_298839]
-
J.K.A.) cu scopul răspândirii karate-ului în lume ca formă sportivă. Instructorul principal al J.K.A., Masatoshi Nakayama (1913-1987) a început, copil fiind, studiul artelor marțiale; era descendentul unei vechi familii de samurai și din 1932 a fost elevul maestrului Funakoshi. Alături de Hidetaka Nishiyama, a pus bazele conceptului sportiv în karate, elaborând primele reguli de competiție și atrăgând în J.K.A. numeroși maeștri tineri ai Shotokan-ului, deși aceștia s-au lovit de împotrivirea fățișă a generației mai vechi. Această
Shotokan () [Corola-website/Science/297510_a_298839]
-
fiind, studiul artelor marțiale; era descendentul unei vechi familii de samurai și din 1932 a fost elevul maestrului Funakoshi. Alături de Hidetaka Nishiyama, a pus bazele conceptului sportiv în karate, elaborând primele reguli de competiție și atrăgând în J.K.A. numeroși maeștri tineri ai Shotokan-ului, deși aceștia s-au lovit de împotrivirea fățișă a generației mai vechi. Această generație nouă de instructori a obținut curând mari succese în competiții și a activat puternic pentru răspândirea Shotokan-ului în lume, J.K.A
Shotokan () [Corola-website/Science/297510_a_298839]
-
față reformei. Au fost întemeiate state noi ca Suedia, ce a ieșit din uniunea de la Kalmar, și care s-a folosit de luteranism ca armă ideologică. Prusia s-a realizat prin secularizarea în 1525 de către Albert de Branderburg, fost mare maestru teuton. Provinciile Unite s-au folosit de argumentul calvinismului împotriva dominației spaniole. În Anglia, secularizările averilor bisericești au avut efecte economice, dezvoltând capitalismul. Reforma a dus la apariția unor falii religioase în interiorul unor state, ajungându-se la persecuții și discriminări
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
sub influența icoanelor bizantine. Către mijlocul secolului al XIII-lea, și au devenit mai realiste, apărând și interesul pentru ilustrarea volumului și perspective în Italia cu Cimabue și discipolul său Giotto. Ei sunt considerați a fi cei mai mari doi maeștri ai picturii în cultura occidentală. Mulți afirmă că a fost epoca de aur a sculpturii, întinsă de-a lungul perioadei dintre secolul al XIV-lea și jumătatea secolului al XVII-lea, cu o importantă influență în afara granițelor Italiei moderne. În
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Președintele Republicii Franceze () numit în mod colocvial , este șeful de stat ales al Franței și deținătorul titlului de co-principe al Andorrei și Marele Maestru al Legiunii de Onoare (franceză:"Légion d'honneur"). Din cele cinci republici franceze, patru au avut un președinte ca șef al statului, făcând astfel din postul de președinte francez, cel mai vechi post de președinte din Europa care a existat
Președintele Franței () [Corola-website/Science/296733_a_298062]
-
ale colecției regale, care fuseseră răspândite în mai multe palate spaniole. Acesta a fost începutul uneia dintre cele mai mari galerii de artă din lume, Muzeul Prado, care adăpostește astăzi una dintre cele mai remarcabile colecții de picturi ale vechilor maeștri spanioli, famanzi si italieni. În anii 1830 orașul a fost modernizat și extins: s-a introdus iluminatul străzilor și au fost înălțate noi clădiri. Orașul s-a extins în continuare spre nord sub protecția marchizului de Salamanca, care în 1872
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia. Înclinațiile poetice, talentul în domeniul teatrului le-a înnăbușit și s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 î.Hr.) nu a putut fi de față, fiind bolnav. Condamnarea nedreaptă a maestrului l-a îndemnat să-l reabiliteze ("Apologia lui Socrate"), dialogurile de tinerețe purtând marca puternică a filosofiei socratice. Refugiat o vreme la Megara, îl cunoaște pe filosoful (450 - 366 î.Hr.), un alt discipol al lui Socrate. Realizează mai multe călătorii
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
Festspielhaus"). În 1997 orașul vechi Salzburg a fost inclus pe lista patrimoniului mondial UNESCO. La 27 ianuarie 1756 se naște Wolfgang Amadeus Mozart, într-o casă de pe Getreidegasse, la numărul 9. Această casă era cunoscută și sub numele de "casa maestrului de dans" ("Tanzmeisterhaus"), deoarece aici luase ființă, în anul 1711, o școală de dans pentru nobili, școală care, pe lângă orele de dans, mai oferea și cursuri de bune-maniere și comportare în societate. În această clădire au fost organizate câteodată chiar
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]