19,897 matches
-
fi calafate, care dă fructe comestibile. Văile râurilor sunt, în schimb, acoperite de pășuni abundente. Mlaștinile din Iberá găzduiesc 344 de specii, printre care cormorani, egrete, bâtlani, berze și păsări cu corn; specii tropicale, cum ar fi tucanul, trăiesc în provincia Misiones. Pampasul și pădurile-galerii sunt pline de păsări mici: tero (nagâțul sudic) și bandurria (ibisul cu gât alb). În zonele umede din puna se găsesc păsări migratoare, precum: lișițe, gâște, rațe sau flamingo. În Anzii Patagonezi se întâlnește destul de des
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
se întâlnește destul de des condorul, pe când specii de păsări care nu zboară (choike) se găsesc în stepele din nord-vest și din Patagonia. De-a lungul coastei trăiesc albatroși cu sprâncene negre, petrei uriași și cormorani cu gât negru, iar în provinciile Chubut și Santa Cruz pinguini Magellan. Cel mai reprezentativ mamifer terestru este guanaco (o rudă a lamei domesticite din Patagonia), răspândit peste tot. Alte mamifere rumegătoare sunt huemul andin, o cornută cu subspecii nordice și vestice, și "pudú", o căprioară
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
sunt creștini aparținând de Bisericilor Ortodoxă Orientală și Catolică Orientală (Maronită), cu mici minorități musulmane și evreiești. Mulți au dobândit un statut social ridicat în afaceri sau politică, așa cum este cazul fostului președinte Carlos Menem, fiul unor imigranți sirieni din provincia La Rioja. Deși puțini ca număr, în mod disproporționat, imigranții englezi au jucat un rol foarte important în construcția statului modern argentinian. Anglo-argentinienii s-au aflat, adesea, în poziții influente în transportul feroviar, industrie și agricultură. Statutul istoric al acestora
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
să fie romano-catolici și să sprijine Biserica Catolică. Guvernul fostului președinte Néstor Kirchner a provocat deschis Vaticanul, atunci când l-a demis din funcție pe episcopul Antonio Baseotto. Biserica oficială nu îi recunoaște pe „sfinții” neoficiali ca "gauchoul" Antonio Gil din provincia Corrientes sau Difunta Correa (o femeie din secolul al XIX-lea) din provincia San Juan. Cu toate acestea, mii de pelerini vizitează altarele lor. Protestantismul evanghelic s-a extins în Argentina mai mult decât oriunde altundeva în America Latină. Într-un
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
a provocat deschis Vaticanul, atunci când l-a demis din funcție pe episcopul Antonio Baseotto. Biserica oficială nu îi recunoaște pe „sfinții” neoficiali ca "gauchoul" Antonio Gil din provincia Corrientes sau Difunta Correa (o femeie din secolul al XIX-lea) din provincia San Juan. Cu toate acestea, mii de pelerini vizitează altarele lor. Protestantismul evanghelic s-a extins în Argentina mai mult decât oriunde altundeva în America Latină. Într-un număr ceva mai mic există și rituri protestante standard (anglican sau luteran). Argentina
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
peso este $. Bancnotele (de câte 2$, 5$, 10$, 20$, 50$ și 100$), au imprimate pe ele personaje istorice ale secolului al XIX-lea. Monedele au valori de 5, 10, 20 și 50 de centavos. Argentina este formată din 23 de provincii, un district federal care cuprinde zona orașului Buenos Aires și câteva suburbii, un sector argentinian în Antarctica și câteva insule în Oceanul Atlantic. Cel mai mare oraș este capitala Buenos Aires, cu o populație de aproximativ de 12.000.000 locuitori. Alte orașe
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
numele de "Herzegovina" („Țară Ducelui”, cu sensul de „ducat”, prin adăugarea sufixului slav "-ovina", „țară-”). Regiunea a fost administrată de otomani că sângeacul, si apoi că pasalâcul, Hersek. Numele de Herțegovina a fost inclus pentru prima oara în numele oficial al provinciei otomane pe la jumatatea secolului al XIX-lea. La prima proclamare a independenței în 1992, numele oficial al țării a fost "Republică Bosniei și Herțegovinei", dar după Acordurile de la Dayton din 1995 și noua constituție care le-a însoțit, numele oficial
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
care le-a însoțit, numele oficial este "". Teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina a fost locuit în antichitate de triburi ilire. În perioada Imperiului Român, procesul de cucerire a acestor teritorii, început în perioada Republicii este finalizat și teritoriul este inclus în provinciile române Iliricum și Dalmatia. După divizarea Imperiului român între Est și Vest, linia de demarcație între cele două componente trecea pe teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina. Stabilirea slavilor pe teritoriul de azi al Bosniei-Herțegovina are loc în secolele V-VII, iar
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
otoman. Procesul de cucerire este finalizat în anul 1481. Stăpânirea otomană a durat până în anul 1878. Semnificativ este faptul că, în această perioadă, mare parte din populația slavă din Bosnia-Herțegovina se convertește la religia islamică. Cu toate acestea pe teritoriul provinciei Bosnia, au rămas populații semnificative creștine, ortodoxe și catolice. Între 1878-1918, Bosnia-Herțegovina intra în componență Imperiului austro-ungar, ca o provincie administrată împreună de către cele două componente ale Monarhiei. În anul 1918, Bosnia-Herțegovina intra în componență Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
în această perioadă, mare parte din populația slavă din Bosnia-Herțegovina se convertește la religia islamică. Cu toate acestea pe teritoriul provinciei Bosnia, au rămas populații semnificative creștine, ortodoxe și catolice. Între 1878-1918, Bosnia-Herțegovina intra în componență Imperiului austro-ungar, ca o provincie administrată împreună de către cele două componente ale Monarhiei. În anul 1918, Bosnia-Herțegovina intra în componență Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (devenit ulterior Regatul Iugoslaviei). În perioada interbelică Bosnia-Herțegovina este obiect al conflictului dintre sârbi și croați, fiind divizată în anul
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
Bosanska Krajina; alte orașe mai sunt și Bijeljina și Tuzla în nord-est, Zenica și Doboj în centrul Bosniei și Mostar, capitala Herțegovinei. Prin Bosnia și Herțegovina curg șapte râuri principale Fitogeografic, Bosnia și Herțegovina aparține regatului Boreal, fiind împărțit între provincia ilira a regiunii circumboreale și provincia adriatică a regiunii Mediteraneene. Conform WWF, teritoriul Bosniei și Herțegovinei poate fi împărțit în trei ecoregiuni: pădurile de amestec panonice, pădurile de amestec din Munții Dinarici și pădurile de foioase ilire. Bosnia și Herțegovina
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
și Bijeljina și Tuzla în nord-est, Zenica și Doboj în centrul Bosniei și Mostar, capitala Herțegovinei. Prin Bosnia și Herțegovina curg șapte râuri principale Fitogeografic, Bosnia și Herțegovina aparține regatului Boreal, fiind împărțit între provincia ilira a regiunii circumboreale și provincia adriatică a regiunii Mediteraneene. Conform WWF, teritoriul Bosniei și Herțegovinei poate fi împărțit în trei ecoregiuni: pădurile de amestec panonice, pădurile de amestec din Munții Dinarici și pădurile de foioase ilire. Bosnia și Herțegovina este locuită de trei popoare constituente
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
de 5 ani, acesta fiind ales prin vot direct. Cele mai importante partide politice sunt: "Minju-dang" („Partidul Democrat”), "Jaju Seonjin-dang" („Partidul Liberal Progresist”), "Mirae Himang Yeon-dae" („Alianța Speranței Pentru Viitor”), "Hannara-dang" („Partidul Marii Națiuni”). Teritoriul țării este împărțit în 8 provincii, o provincie autonomă, 6 orașe metropolitane și un oraș special (Seul). Cel mai mare oraș este Seul, care are o populație de 10.464.051 de locuitori (25 de milioane locuitori cu tot cu zona metropolitană). Diviziunile majore în Coreea de Sud sunt provinciile
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
ani, acesta fiind ales prin vot direct. Cele mai importante partide politice sunt: "Minju-dang" („Partidul Democrat”), "Jaju Seonjin-dang" („Partidul Liberal Progresist”), "Mirae Himang Yeon-dae" („Alianța Speranței Pentru Viitor”), "Hannara-dang" („Partidul Marii Națiuni”). Teritoriul țării este împărțit în 8 provincii, o provincie autonomă, 6 orașe metropolitane și un oraș special (Seul). Cel mai mare oraș este Seul, care are o populație de 10.464.051 de locuitori (25 de milioane locuitori cu tot cu zona metropolitană). Diviziunile majore în Coreea de Sud sunt provinciile, orașele metropolitane
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
provincii, o provincie autonomă, 6 orașe metropolitane și un oraș special (Seul). Cel mai mare oraș este Seul, care are o populație de 10.464.051 de locuitori (25 de milioane locuitori cu tot cu zona metropolitană). Diviziunile majore în Coreea de Sud sunt provinciile, orașele metropolitane (orașe ce se bucură de o autonomie de conducere și care nu sunt parte constituentă a unei provincii) și orașul special. După cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite ale Americii au sprijint economia sud-coreeană. Coreea de Sud este o
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
o populație de 10.464.051 de locuitori (25 de milioane locuitori cu tot cu zona metropolitană). Diviziunile majore în Coreea de Sud sunt provinciile, orașele metropolitane (orașe ce se bucură de o autonomie de conducere și care nu sunt parte constituentă a unei provincii) și orașul special. După cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite ale Americii au sprijint economia sud-coreeană. Coreea de Sud este o putere economică la nivel mondial și face parte din categoria țărilor dezvoltate. Are a douăsprezecea economie la nivel mondial și
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
declarat independența față de Imperiul Spaniol. La acea vreme, mai multe dintre statele mexicane ale prezentului aparțineau Căpităniei, așa că pentru a răspândi vestea în toate statele un mesager călare a fost trimis prin America Centrală. Pentru că Costă Rîca era cea mai sudică provincie, a făcut că vestea independenței sale să fie primită în 13 octombrie 1821. Faptul că nici măcar o împușcătura nu a fost necesară pentru a obține independența a făcut din Costă Rîca o națiune iubitoare a păcii. Printre documentele primite din
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
imediat independența, ci să aștepte ca "norii zilei" să dispară, pana să ia o decizie finală. Totuși, din cauza că acest document a ajuns numai în Costă Rîca, el a avut o influență limitată. După câștigarea independenței, Costă Rîca, alături de alte provincii ale Căpităniei, s-a alăturat pentru puțin timp imperiului mexican al lui Agustín de Iturbide. Datorită distanței de capitală mexicană și de existență altor conflicte, statele central-americane, incluzand Costă Rîca au devenit state ale Provinciile Unite ale Americii Centrale între 1823
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
independenței, Costă Rîca, alături de alte provincii ale Căpităniei, s-a alăturat pentru puțin timp imperiului mexican al lui Agustín de Iturbide. Datorită distanței de capitală mexicană și de existență altor conflicte, statele central-americane, incluzand Costă Rîca au devenit state ale Provinciile Unite ale Americii Centrale între 1823 și 1839. În 1824, capitala a fost mutată la Șan José. În 1838 Costă Rîca și-a proclamat independența ca națiune suverană și independentă, sub conducerea lui Braulio Carrillo Colina. În 1856 armata Costă Ricana
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
liber și promovează acordul de comerț liber cu Statele Unite ale Americii. Aceasta constituie un subiect de controversă aprinsă în Costă Rîca, eventuale proteste fiind posibile în toată țara. Costă Rîca folosește un sistem proporțional de reprezentare în corpul legislativ. Guvernatorii provinciilor șunt numiți de către președinte, dar nu se bucură de foarte multă putere, pentru că nu există legislaturi provinciale. Agențiile autonome de stat se bucură de o considerabilă autonomie de operare; ele includ telecomunicațiile și monopolul producerii de energie electrică, băncile comerciale
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
naționalizate, monopolul de stat asupra asigurărilor și agenția de pensii sociale. Costă Rîca nu are armata prin constituție, dar are poliție domestică și Gardă Națională care este armata și este folosită pentru a menține stabilitatea internă. Costă Rîca are șapte provincii, care la randul lor șunt împărțite în 81 de cantoane, fiecare dintre ele fiind conduse de un primar. Cantoanele șunt și ele împărțite în 473 de districte: Conform tradiției, economia Costă Ricăi se baza pe agricultură, incluzand aici producerea de
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
drept afro-latino americani, și puțini descendenți jamaicani negri, vorbitori de engleză, aduși în secolul 19. Restul de 1% este format din etnici chinezi. În zilele noastre, populația indigena numără mai puțin de 1%, sau aproximativ 29 000 de indivizi. În Provincia Guanacaste, o parte semnificativă a populației descinde dintr-un amestec de amerindieni localnici, africani și spanioli. Există de asemenea o comunitate restrânsă de pensionari expatriați americani și canadieni. Localnicii se numesc între ei "tico" sau "țica" (feminin). "Tico" vine de la
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
75 de prizonieri politici, cu condamnări de până la 28 de ani pentru învinuiri de colaborare și primire de fonduri de la guvernul SUA. În august 2009 Cuba avea 208 de prizonieri politici. Vezi, de asemenea, Drepturile omului în Cuba "Articol principal: Provinciile Cubei" Cuba este împărțită în 14 provincii cu 169 de municipalități și o municipalitate specială (Isla de la Juventud). Insula alungită Cuba este cea mai mare insulă din Caraibe și este mărginită la nord de Strâmtoarea Florida și de Oceanul Atlantic de
Cuba () [Corola-website/Science/298093_a_299422]
-
până la 28 de ani pentru învinuiri de colaborare și primire de fonduri de la guvernul SUA. În august 2009 Cuba avea 208 de prizonieri politici. Vezi, de asemenea, Drepturile omului în Cuba "Articol principal: Provinciile Cubei" Cuba este împărțită în 14 provincii cu 169 de municipalități și o municipalitate specială (Isla de la Juventud). Insula alungită Cuba este cea mai mare insulă din Caraibe și este mărginită la nord de Strâmtoarea Florida și de Oceanul Atlantic de Nord, la nord-vest de Golful Mexic, la
Cuba () [Corola-website/Science/298093_a_299422]
-
culminat cu obținerea independenței Eritreei în 1993. Capitala Eritreei, și cel mai mare oraș, este Asmara. În antichitate, Eritreea făcea parte din regatul Axumit; după slăbirea acestuia, în sec. VII, litoralul Eritreei este cucerit de arabi. În evul mediu, devine provincie a statului etiopian. Din sec. al XVI-lea, este sub influența Imperiului Otoman. În 1868, Massazva este ocupată de egipteni. În sec. al XIX-lea, Italia începe să se infiltreze, dar nu are autoritate decât asupra litoralului. În 1889, Italia
Eritreea () [Corola-website/Science/298098_a_299427]