18,636 matches
-
imens, deasupra nu este cerul, ci doar tavanul sălii de spectacol, dar nu, stați așa, a fost doar o privire superficială, nu e vorba despre tavan, e mâna magicianului fără nume, mâna care coboară centimetru cu centimetru, nu are niciun rost să te ascunzi, iepure fricos, nu te opune, urechile îți sunt înșfăcate - chiar gândește n-am simțit când mi-au crescut aceste urechi, până ieri eram scriitor, e drept că unul ratat, dar scriitor, totuși -, iată-te ridicat în aer
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ies direct din manuscrise ascunse în fișiere word și bulversează definitiv viața scriitorului siderat și bețiv și inconștient; veniți, oameni buni, abandonați visele frumoase și luați o porție de plăcintă cu mere, plus una de activitate paranormală, nici nu are rost să apăsați butoanele de la telecomandă, puteți să renunțați la abonamentul de la cablu, Dosarele X sunt chiar aici, lipsește Fox Mulder, lipsește Dana Scully, nici extratereștrii nu se înghesuie, dar nu există spoturi publicitare și, la naiba, aveți MAGICIANUL care joacă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să citești cu voce tare despre tot felul de trucuri și giumbușlucuri. Dar numai dacă nu mă superi. Tu nu ești iepure - în teorie, pentru că tot ceea ce vedem în oglindă nu înseamnă și realitatea, Scriitorule, realitatea este ceva abstract, nare rost să intru în astfel de amănunte, n-ai atins nivelul necesar și cred că nici nu îl vei atinge vreodată -, așa că aștept cu mare interes concluzia pe care o vei trage în urma experienței. - Nu. Nu acum. Nu din nou. Visele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Ajunse în mijlocul străzii, se întinse pe linia albă care împărțea banda de asfalt în două și desfăcu brațele, larg. Magicianul îi dădu ocol, privindu-l cu superioritate. - Cam asta a fost, înțeleg că ai ajuns la concluzia următoare - nu are rost să-ți înfigi încă un cuțit în rana deschisă. Lucia, cel puțin așa cum vrei tu să crezi, nu există. Du-te acasă, Scriitorule, urmează o nouă zi. Ultima. Ridică ușor capul, căutându-l cu privirea pe Magician. - Ultima? Îți iei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
A FOST AȘA... A fost așa...sau poate nici n-a fost Pe visul limpezirii, tremurarea Acelei clipe ce-și dorea un rost, Cătându-și disperată întruparea... O regăseam adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
medieval, Și l-au rugat de-acolo, de departe, Să ni-l trimită-acas pe mareșal. Pe Țepeș,pe Mihai Întregitorul, Pe Decebal, Mușatini, Brâncoveni, Cândva veni acasă visătorul Să-l apere o țară de oșteni. La Dor Mărunt câmpia știe rostul A toate câte sunt și câte-au fost, La Dor Mărunt, pe lângă „Tatăl nostru”, Se spune Eminescu pe de rost. LaDor Mărunt, precum cândva-n Flămânzi, Românii tăinuiesc o socoteală, Pe Eminescu n-ai cum să-l ascunzi, Ei pentru Eminescu
Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
Întregitorul, Pe Decebal, Mușatini, Brâncoveni, Cândva veni acasă visătorul Să-l apere o țară de oșteni. La Dor Mărunt câmpia știe rostul A toate câte sunt și câte-au fost, La Dor Mărunt, pe lângă „Tatăl nostru”, Se spune Eminescu pe de rost. LaDor Mărunt, precum cândva-n Flămânzi, Românii tăinuiesc o socoteală, Pe Eminescu n-ai cum să-l ascunzi, Ei pentru Eminescu fac răscoală. Da! Nu vor mai rămâne printre ei Nici glasul trădătorilor, nici norii Și-au pus românii coase
Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
să le dau alor mei. Sigur, nici o problemă. E parcată două străzi mai jos, pe Grand Street. Cheile sunt pe masa din bucătărie. Sună-mă când ajungi, bine? — O să te sun. Sigur nu vrei să vii și tu? O să fie rost de mâncare bună - doar știi că mama comandă numai de la cele mai bune restaurante. — Tentant. Știi bine că mi-ar plăcea să vin, dar i-am chemat pe câțiva dintre profesorii mai tineri să mergem undeva Împreună mâine seară. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am mare noroc că am și atâta timp. Să fi auzit ce dură a fost femeia asta la telefon, am zis eu. Mama m-a privit cu ochi total lipsiți de expresie, iar eu am continuat: Dar, oricum, n-are rost să-mi fac griji pe chestia asta. Tocmai am căpătat un post la o revistă realmente celebră, voi lucra cu cea mai faimoasă femeie din industria modei. Un post pentru care un milion de fete ar face moarte de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care transpăreau deja niște delicioase pete de grăsime. Și am realizat brus că mi-e o foame de lup. — Nu se poate! De unde ai știut că zac În clipa asta aici și mă chinuiesc să găsesc voința necesară ca să fac rost de ceva de mâncare? Tocmai eram pe cale să mă las păgubașă. Atunci, treci Încoace și mănâncă! A părut mulțumit și a deschis punga, dar nu aveam loc amândoi pe podeaua dormitorului. M-am gândit să mergem să mâncăm În living
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În aceeași țară cu mine și că, pentru moment, eram În siguranță. Emily mă asigurase că Miranda habar n-are că Allison fusese promovată sau că eu fusesem angajată, că astea erau amănunte total nesemnificative pe care nu avea nici un rost să i le pomenești. Atâta vreme cât cineva răspundea la telefon și procura lucrurile de care avea nevoie, identitatea reală a persoanei respective era total lipsită de Însemnătate. — Nu Înțeleg și pace de ce-ți trebuie așa de mult timp până vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întâi, câteva cuvinte adresate Juliei, de la Scholastic: Draga mea Julia, Asistenta mea, Andrea, mi-a spus că ești o drăguță și că ție trebuie să-ți mulțumesc din suflet. Ea m-a informat că ești singura persoană capabilă să facă rost de două exemplare din acea minunată carte pentru mâine. Am vrut să-ți transmit cât de mult apreciez strădania pe care ai depus-o În acest scop și istețimea de care ai dat dovadă. Fii convinsă că dragele mele fiice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aeroportul din New Jersey când avea să ajungă Harry acolo, În ziua următoare, nu vedeam nici un motiv pentru care trebuia să fiu eu cea care Îl va duce acolo personal. Presupunând, și rugându-mă, că Julia o să reușească să facă rost de cele două exemplare, am pus la punct câteva amănunte. Am format și iar am format la numere de telefon și În mai puțin de o oră s-a născut un adevărat plan de acțiune. Brian, un inimos asistent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bine făcută. Firește, nevastă-sa nu se molipsea de nici un aspect al acestui comportament amabil, dar cel puțin Îmi făcea plăcere prezența lui. Eram pe punctul de a suna câțiva inși de la departamentul de la RP ca să văd dacă pot face rost de la ei de niște haine ceva mai acătării pentru serviciu, când vocea Mirandei m-a smuls din visare. — Emily, doresc să iau masa de prânz. Strigase din biroul ei fără a se adresa cuiva anume, dat fiind că oricare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
târfuliță. Trăim În era SIDA, să știi. — Scumpo, până și tu, Domnișoara-Rasată-Care-Se-Vede-Cu-Ultimul-Înger-De-Pe-fața-Pământului, ai fi căzut În genunchi fără să stai pe gânduri dacă-l vedeai pe tipul ăsta. Uluitor! Pe la unsprezece, toată lumea se văzuse cu toată lumea și aflase care făcuse rost de o pereche de pantaloni „Max“ sau de ultima pereche de pantaloni, imposibil-de-găsit, de la Sevens. A urmat pauza de prânz la douăsprezece, când coversația a Început să se Învârtă În jurul articolelor de Îmbrăcăminte, și s-a desfășurat, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi târâiam trupul extenuat și Îndurerat spre duș, el Îmi spusese că ar vrea să Închirieze un film diseară, să comande ceva de mâncare și să stăm acasă. Eu mormăisem drept răspuns ceva de un sarcasm care nu‑și avea rostul - cum că nu merită să facă efortul, pentru că oricum n‑o să ajung acasă decât foarte târziu și o să adorm pur și simplu și că măcar unul dintre noi ar trebui să se bucure de viață vineri seara. Acum voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ahn‑dre‑ah, că dacă fetele mele se comportă bine timp de un an, le consider pregătite pentru promovare. Mi‑a sărit inima În piept. Chiar se Întâmpla asta În sfârșit? Urma oare să‑mi spună că Îmi făcuse deja rost de un post la The New Yorker? Ce contează că ea habar n‑avea că eram capabilă de crimă ca să ajung acolo. Poate că Își dăduse seama și singură că asta vreau doar pentru că ținea la mine. — Am Îndoielile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Felicitări, Andy. Vorbesc serios, e ceva extraordinar. Și de‑acum o să‑ți poți face reclamă pe chestia asta, nu? — Exact. Ce‑i drept, nu e The New Yorker, dar nu e rău ca prim pas. Dacă pot să mai fac rost de câteva chestii din astea, poate și În alte reviste, s‑ar putea să ajung undeva. Am o Întâlnire cu tipa vineri și mi‑a zis să aduc și alte povestiri pe care le‑am scris. Și nici nu m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care mi le făceam În contul tău și de care tu n-ai știut niciodată. Ce te interesau pe tine ideile mele copilărești? Dragă Petre, viața tu mi-ai spus că e un șir de distracții, că n-are rost să te obosești. Eu gândesc altfel, și poate din cauza asta nu voi mai fi. Dar ție, Petre, Îți doresc o viață așa cum Îți place - făcută numai din veselie, plină de soarele pe care eu l-am pierdut... Peste două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce dracu’ m-a apucat. Am venit la filologie fiindcă În perioada de admitere pentru electronică mi-am dat seama că nu mă mulțumește ambianța „feminină“ de la politehnică; acolo, toate fetele aveau ochelari și erau prea serioase, știind pe de rost axioma lui Cantor etc. Nu vedeam nimic gratuit la ele, nu tu sfială, nu tu roșirea pieliței obrazului când le priveai prea insistent, nu tu grație și fragilitate: niște masculi În fustă, cu vocile Îngroșate și reci. Unde era muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu mă manifest sincer; simt că lumea este falsă, plină de meschinării și de complexe și că trebuie s-o menajez, ca să navighez În ape liniștite. Când plec de acasă, mă aflu În consens cu mine Însumi, că nu are rost să-mi creez dificultăți inutile; Îmi promit că nu voi mai vorbi În contradictoriu cu profesorii, că nu-mi voi mai lua peste picior colegii când debitează inepții, că nu-mi voi mai tachina colegele pentru amorurile și visele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timp să mă antrenez și aș cădea la concursuri, numai de tine Îmi pasă și de aceea voi face patinaj de plăcere, Petre, de ce-mi combați această dorință a mea? Petre, iartă-mă, te rog, pentru bănuiala mea fără rost că ai fi În București... Nu știam ce spun, eram amețită de ideea că m-ai mințit. Sunt În pragul unei lupte pe viață și pe moarte. Singură Îmi urez succes! 9 octombrie 1961 (luni) Petre, de ce nu te interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
revederea era chiar dureroasă... Mâna ei Îi rătăcea În neștire prin păr, ochii aruncau parcă fără sfârșit lacrimi mari de bucurie, de dragoste... Erau fericiți, chiar prea fericiți, viața li se deschidea luminoasă, viitorul prevestea plăceri nemaiîntâlnite... Visuri... Visuri fără rost... Visuri de nesomn, visuri ale nopților albe... Azi nu a venit Petre, Încep din nou să Îmi dau seama că el profită numai de posibilitatea de a asculta muzică, de a merge la spectacole, la mine nu ține deloc, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
până o să aibă, În sfârșit, curajul sa mă sărute. Eu Însă am găsit ocazia asta și nu vreau să o scap. N-am voie, doar, să mă leg de nimeni și, fiind fecioară, iubesc fără să vreau, sincer. N-are rost să mă duc, Îmi folosesc voința, de data asta. Poate data viitoare voi folosi voința ca să nu mă duc mai devreme. Mai știi ce surprize Îmi rezervă o asemenea Întâlnire? 9 mai 1963 (joi) Ura! Am găsit leacul ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eu l-am iubit pe acela care, trecând pe lângă suferința mea, a zâmbit și s-a dus. În schimb, cel ce m-a ridicat de jos mă iubește la nebunie. Ce iubiri Întortocheate sunt pe lumea asta! Ce iubiri fără rost... Acum sunt la bibliotecă. În fața mea citește imperturbabil Martin. Cei din jurul meu studiază atenți, cu privirile pironite deasupra grăunțelor negre ale literelor. Câte unul Își ridică deodată capul și privește pe deasupra tuturor. Se gândește poate la Întâlnirea de diseară, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]