17,517 matches
-
și calcare atribuite jurasicului. Culmea estică a Munților Șureanu prezintă un microrelief carstic format în urma topirii ghețarilor (proces desfășurat cu milenii în urmă); depresiune circulară (căldare) ce adăpostește trei lacuri de origine glaciară (Iezerul Mare, Iezerul Mic și Iezerul Șureanu). Situl prezintă un relief ce alternează între abrupturi stâncoase în Munții Parâng și culmi domoale în Munții Cindrel ("Ouăjoara - Foltea - Strâmba Mare, Șerbota - Gungurezu - Oașa Mare, Niculești - Bătrâna - Măgura Cisnădiei"); vârfuri (Cindrel 2.245 m, Șteflești 2.242 m), circuri glaciare
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
14 °C iar cea a lunii ianuarie este de 6-7 ° C. Vânturile predominante sunt cele nord-vestice. Cantitatea multimedie anuală de precipitații (ploi, grindină, ninsori) este cuprinsă între 500 mm în depresiuni, atingând 1000 mm pe vârfuri. Apele de suprafață ale sitului aparțin marilor bazine hidrografice ale râurilor: • Sebeș (până la vărsarea în lacul Oașa acesta fiind cunoscut sub denumirea de "Valea Frumoasei") cu afluenții: Tărtărău, Curpătu, Sălănele, Smida, Valea Mare; • Sadu cu afluenții: Cânaia, Șerbănei, Rozdești, Dușa Mijlocie, Dușa Mică, Bătrâna Mare
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Plaiului, Juvertul, Mesteacănu, Varul, Priboiul. • Cibin cu cele două brațe (râul Mare și Râul Mic); Cugir (cu afluenții Râul Mic, râul Strei și Sasul); Lotrioara (cu afluenții Valea Ursului și Sterpu) și bazinul superior al Lotrului. Pe suprafața teritorială a sitului se află trei lacuri de acumulare: Barajul Oașa (lac de acumulare executat pe râul Sebeș), Barajul Negovanu (pe râul Sadu), Barajul Vidra (pe râul Lotru); precum și câteva lacuri de origine glaciară (Iezerul Șurianul, Iezerul Mare, Iezerul Mic). Aria naturală „Frumoasa
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
de acumulare: Barajul Oașa (lac de acumulare executat pe râul Sebeș), Barajul Negovanu (pe râul Sadu), Barajul Vidra (pe râul Lotru); precum și câteva lacuri de origine glaciară (Iezerul Șurianul, Iezerul Mare, Iezerul Mic). Aria naturală „Frumoasa” a fost desemnată ca sit Natura 2000 în scopul conservării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar aflate în arealul grupării montane Șureanu-Parâng-Lotrului. Aria protejată dispune de 16 tipuri de habitate naturale
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Turbării active și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase. La baza desemnării sitului se află o gamă diversă de specii faunistice, dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
munte ("Picoides tridactylus"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare cu spate alb (" Dendrocopos leucotos"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), huhurez mare ("Strix uralensis") sau cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"); specii de păsări aflate la baza desemnării în anul 2007 a sitului Frumoasa (130.980 ha) ca arie de protecție specială avifaunistică. Reptile și amfibieni: vipera cu corn ("Vipera ammodytes"), vipera comună ("Vipera berus"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpele de apă ("Natrix tessellata "), șarpele orb ("Anguis fragilis"), șarpele lui Esculap ("Elaphe
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo") și brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"); Pești din speciile: zglăvoacă ("Cottus gobio"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis petenyi"), chișcar ("Eudontomyzon danfordi"); Nevertebrate protejate semnalate în arealul sitului: gândacul auriu ("Buprestis splendens"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), un gândac din specia "Pseudogaurotina excellens", cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica") și două libelule: "Cordulegaster heros" (calul-dracului) și "Ophiogomphus cecilia"; Situl asigură condiții de viețuirea pentru cinci
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
danfordi"); Nevertebrate protejate semnalate în arealul sitului: gândacul auriu ("Buprestis splendens"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), un gândac din specia "Pseudogaurotina excellens", cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica") și două libelule: "Cordulegaster heros" (calul-dracului) și "Ophiogomphus cecilia"; Situl asigură condiții de viețuirea pentru cinci specii rare de fluturi: "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Parnassius mnemosyne" (apolonul negru), "Nymphalis vaualbum" (fluturele țestos), "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele tigru), "Euphydryas aurinia" (fluturele auriu). Flora lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
mai 1992, a Consiliului European (anexa I-a); astfel: clopoțelul de munte ("Campanula serrata") și iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"), precum și patru specii rare de mușchi ("Buxbaumia viridis, Drepanocladus vernicosus, Dicranum viride" și "Meesia longiseta"). Alte specii rare din flora spontană a sitului: bujor de munte ("Rhododendron kotschyi"), usturoi siberian ("Allium sibirium L."), ghințură ("Gentiana punctata"), veronică ("Veronica baumgartenii"), căldărușă ("Aquilegia vulgaris" și "Aquilegia nigricans"), angelică ("Angelica archangelica"), clopoței de munte ("Campanula alpina"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), chimionul țapului ("Laserpitium krapfii"), volovatic
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
baltă ("Caltha palustris"), arnică ("Arnica montana"), stupitu-cucului ("Cardamine amara"), ruginare ("Andromeda polifolia"), garoafă ("Dianthus glacialis ssp. gelidus"), gălbenuș ("Crepis conyzifolia"), iarba câmpului ("Agrostis vinealis"), rogoz (cu specii de: "Carex capillaris, Carex nigra, Carex diandra, Carex limosa"). Pe suprafața teritorială a sitului vegetează o gamă diversă de ciuperci; dintre care: vinețică ("Russula virescens"), ciupercă de pădure ("Agarius silvatica"), roșcovul de brad ("Lactarius deliciosus"), iuțari ("Lactarius piperatus"), creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), hrib ("Boletus edulis"), buza caprei ("Boletus
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
perucă ("Coprinus comatus"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), trufă neagră ("Tuber melanosporum"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"); toate incluse în lista ciupercilor comestibile din flora spontană a României (Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Durabile - Ordinul 246/2006). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: În județul Alba: În județul Hunedoara: În județul Sibiu: În județul Vâlcea: Reportaje Videoreportaje
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
sau Nahal Me'arot (în ebraică: נחל מערות Pârâul cu peșteri) Rezervatia naturală sau, în arabă: Wadi al-Mughara, cunoscut și ca Situl arheologic al evoluției omului pe Muntele Carmel, este o rezervație naturală de peșteri în perimetrul Parcului Carmel din nordul-vestul Israelului. Numele îi vine de la Nahal Mearot sau Wadi al Maghara, un parau din Muntele Carmel care împreună cu afluentul sau Nahal
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
Nahal Mearot sau Wadi al Maghara, un parau din Muntele Carmel care împreună cu afluentul sau Nahal Haruvim, are un bazin hidrologic care se întinde pe o arie de 24 kmp. La ieșirea pârâului Nahal Mearot în Câmpia Litoralului se află situl preistoric propriu zis, recunoscut că de însemnătate mondială, si care cuprinde 4 peșteri: Mearat Tanur (Peșteră Cuptorului, מערת תנור ,în arabă - Mugharat at-Tabun), Mearat Gamal (Peșteră Cămilei מערת גמל Mugharat al Djemel ), Mearat Nahal (Peșteră Pârâului מערת נחל, în arabă
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
Peșteră Iedului, מערת הגדי sau în arabă: Mugharat as-Skhul). Aceste peșteri au adăpostit în mod repetat așezări de oameni preistorici, atât Omul de Neanderthal, cât și Homo sapiens, cât și predecesori ai acestora, vreme de peste jumătate de milion de ani. Situl arheologic a devenit unul din cele mai cunoscute situri cu vestigii din epoca paleolitica. În cele patru grote cercetate vreme de oeste 80 de ani s-au găsit mărturii, dintre cele mai vechi, ale coexistentei în timp și spațiu ale
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
Aceste peșteri au adăpostit în mod repetat așezări de oameni preistorici, atât Omul de Neanderthal, cât și Homo sapiens, cât și predecesori ai acestora, vreme de peste jumătate de milion de ani. Situl arheologic a devenit unul din cele mai cunoscute situri cu vestigii din epoca paleolitica. În cele patru grote cercetate vreme de oeste 80 de ani s-au găsit mărturii, dintre cele mai vechi, ale coexistentei în timp și spațiu ale Omului de Neanderthal și ale omului modern, ale înhumării
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
ale coexistentei în timp și spațiu ale Omului de Neanderthal și ale omului modern, ale înhumării morților, ale folosirii de obiecte cu folosință simbolică precum mărgelele și vopselurile, ale unor așezări omenești permanente și ale construcției de case din piatră. Situl de pe Muntele Carmel joacă un rol cheie în chestiuni centrale ale cercetării preistoriei în lume, ca de pildă, originea omului modern, dezvoltarea comportamentului uman modern, relațiile dintre om și mediu, și primele semne de sedentarizare și de producere a unor
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
Nahal sau Al Wad, precum și la Peșteră Skhul (împreună cu arheologul american T.D. Mc Cown). Cartea lui Garrod și a paleontoloagei britanice Dorothea Bite „The Stone Age of Mount Carmel” conține un raport detaliat al excavațiilor și a contribuit la faima sitului în lume. În anii 1967-1972 o echipă sub conducerea lui Arthur Jellinek a efectuat excavații în peștera Tabun. Ea a cercetat mai ales secvență de straturi din Cultura musteriană din paleoliticul mediu, sectorul superior al celor cercetate de Garrod. Avraham
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
După 1994 o echipă sub conducerea lui Mină Evron, Daniel Kaufman și Reuven Yeshurun de la Universitatea din Haifa a săpat în așezarea natufiană de pe terasa dinaintea peșterii Al Wad. Dorothy Garrod și cercetătorii care i-au urmat au definit în situl Nahal Mearot următoarele perioade și culturi arheologice: Oamenii de amândouă sexele obișnuiau în mod permanent să aprindă focuri și să vâneze în mod sistematic copitate adulte, mai ales antilope și cerbi. S-au descoperit și fosile de specii dispărute că
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
și niște cratere în piatră care au fost dezvăluite de Garrod, precum și o copie după unul din mormintele, mormântul natufian nr. 25 al unui bărbat, având pe cap o cunună de mărgele din scoici. Mormântul original și alte vestigii din sit sunt expuse în Muzeul Rockefeller din Ierusalim.
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
luncii inundabile a Dunării) reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, râuri, lacuri, turbării, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. La baza desemnării sitului se află mai multe specii de păsări protejate la nivel european (prin "Directiva CE 147/CE" din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice - anexa I-a)) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii avifaunistice semnalate în arealul sitului
Lacul Oltina (sit SPA) () [Corola-website/Science/332904_a_334233]
-
sitului se află mai multe specii de păsări protejate la nivel european (prin "Directiva CE 147/CE" din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice - anexa I-a)) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii avifaunistice semnalate în arealul sitului: lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), lăcarul de mlaștină ("Acrocephalus palustris"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), lăcarul de lac ("Acrocephalus scirpaceus"), privighetoare-de baltă ("Acrocephalus melanopogon"), fluierar de munte ("Actitis hypoleucos"), ciocârlia de câmp ("Alauda arvensis"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), rață sulițar ("Anas
Lacul Oltina (sit SPA) () [Corola-website/Science/332904_a_334233]
-
mlaștină ("Tringa glareola"), fluierar cu picioare verzi ("Tringa nebularia"), fluierarul de zăvoi ("Tringa ochropus"), fluierar de lac ("Tringa stagnatilis"), fluierarul cu picioare roșii ("Tringa totanus"), mierlă ("Turdus merula"), sturzul călător ("Turdus philomelos"), pupăză ("Upupa epops"), nagâț ("Vanellus vanellus"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Lacul Oltina (sit SPA) () [Corola-website/Science/332904_a_334233]
-
la nivelul întregii țări. In acest sens , întreprinde mai multe expediții de cercetare a ihtiofaunei în multe corpuri acvatice naturale din majoritatea zonelor României. In 2008 este numit expert guvernamental în domeniul Ihtiologiei în negocierile cu Comisia Europeană pentru validarea siturilor Natura 2000. Timp de 10 ani (1992-2001) a fost președintele Consiliului Științific al Institutului Delta Dunării. In 1998 obține titlul de doctor în știință la Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Catedra de Parazitologie, cu o teză din domeniul Ihtio-parazitologiei și
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
Munții Trascăului alcătuiesc o arie de protecție specială avifaunistică (sit SPA), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriile județelor Alba și Cluj. Aria naturală ocupă extremitatea nordică a județului Alba (pe teritoriile orașelor Aiud și Zlatna și pe cele ale comunelor Cricău, Galda de Jos, Întregalde, Ighiu, Livezile, Meteș, Mirăslău, Mogoș
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
Ocoliș, Ponor, Poșaga, Râmeț, Rimetea, Sălciua și Stremț) și cea sudică a județului Cluj, pe teritoriile comunelor Băișoara, Iara, Mihai Viteazu, Moldovenești, Petreștii de Jos, Săndulești și Tureni. Aceasta este străbătută de drumul național DN75, care leagă Turda de Câmpeni. Situl „Munții Trascăului” a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică (în scopul protejării mai multor specii de păsări migratoare de pasaj sau sedentare) prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]