18,131 matches
-
cel puțin 30 de submarine și un mare număr de submarine. Volumul proviziilor avea nu numai o mare importanță materială, ci și una simbolică, de vreme ce Stalin a insistat ca aprovizionarea pe mare să continue multă vreme după ce Armata Roșie schimbase soarta războiului de pe frontul de răsărit. Marea Mediterană a fost un important teatru de lupte în timpul celui de-al doilea război mondial. În lupta care a durat trei ani, Royal Navy și Regia Marina (Marina Regală Italiană) au încercat să obțină controlul
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
domina calea principală de acces către Roma și trebuia cucerită cu orice preț. Forțele britanice de pe flancul stâng al Armatei a 5-a au încercat să traverseze râul Garigliano, dar au fost respinse. O încercare similară franco-americană a avut aceeași soartă. Cum încercările de străpungere a „liniei de iarnă” păreau să nu aibă sorți de izbândă, aliații au luat hotărârea să o depășească prin flanc printr-un atac amfibiu efectuat în spatele pozițiilor defensive germane. „Operațiunea Shingle” a fost încercarea de debarcare
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
avea toate motivele să creadă și să susțină că balada Miorița provine din Munții Vrancei, devreme ce amicul său, Alecu Russo, susținuse că o descoperise la Soveja (în 1846). Necunoscându-se, în mod obiectiv, amănunte despre circulația baladei sau despre soarta variantelor din Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Banat sau Transilvania, Vasile Alecsandri nu putea să-i ofere decât o locație vrânceană. În 1866 însă, în culegerea "Poezii populare ale românilor", Vasile Alecsandri inserează o notă în care afirmă că „Această baladă a
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
produs al factorilor istorici sau ca reflex al caracterului etnic, un fatalism care merge până la primirea morții fără a reacționa. De la caracterul de jale propriu liricii noastre, până la presupusul pasivism din Miorița este drum lung. Este drept că credința în soartă, în ce ți-e scris, este o trăsătură caracteristică a poporului nostru. Dar la fel și a altor popoare. De altă parte, întreg mediul epicii noastre poporane arată că această credință nu smulge din suflete resortul adânc omenesc de a
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
Ce înseamnă: anti-istoricitate, transfigurare a condiției adamice. Poporul român e înzestrat cu o putere de transfigurare ce-i permite să preschimbe întregul univers și să pătrundă în cosmosul liturgic (să participe la celebrarea liturgiei cosmice ar spune Maxim Mărturisitorul). Împotriva soartei nu te poți apăra ca împotriva unor vrăjmași; nu poți decât să dai un înțeles nou consecințelor ineluctabile ale destinului în curs de împlinire (...). Ciobanul săvârșește o transmutație - marea operă a denigraților alchimiști -, își transformă nenorocirea în taină mistică. Înfrânge
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
nu te poți apăra ca împotriva unor vrăjmași; nu poți decât să dai un înțeles nou consecințelor ineluctabile ale destinului în curs de împlinire (...). Ciobanul săvârșește o transmutație - marea operă a denigraților alchimiști -, își transformă nenorocirea în taină mistică. Înfrânge soarta. Dă un sens fast nefericirii...”. În anul în care se împlineau patru decenii de la publicarea teoriei blagiene legate de „spațiul mioritic”, filosoful Constantin Noica scrie un incitant articol pentru o revistă clujeană, cu scopul vădit de a descongestiona filosofia culturii
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
fațada hotelului Athenee Palace, unde autoarea a locuit între 1940-1941, n. red.), părea să se potrivească acum cu impresia cea mai puternică pe care o păstram despre România după șase luni: indestructibila calitate a acestui popor îngăduitor, realist, așezat de soartă la granița dintre Occident și Orient. Două mii de ani de aspră stăpânire venetică, de invazii barbare, de cuceritori lacomi, de domni răi, de holeră și cutremure au dat românilor sentimentul calități temporare și trecătoare a lucrurilor (...) Românii posedă în cel
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
de aspră stăpânire venetică, de invazii barbare, de cuceritori lacomi, de domni răi, de holeră și cutremure au dat românilor sentimentul calități temporare și trecătoare a lucrurilor (...) Românii posedă în cel mai înalt grad capacitatea de a primi relaxat loviturile soartei. Ei știu să cadă cu artă, cu fiecare mușchi și fiecare încheietură relaxate și moi... Secretul artei de a cădea este, desigur, să nu-ți fie frică, și românii nu se tem, așa cum se tem occidentalii. O lungă experiență în
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
cum este și reversul său, adică aceea că autorul unui cântec ar fi cutare poet popular. Adevărul este la mijloc”. Rădăcinile acestei concepții moderne au fost prefigurate în scrierile primilor clasici. Alexandru Odobescu (1887) analizează acest fenomen cu profundă obiectivitate: „Soarta cântecului poporan nu este aceea a cuvântului scris. Liber fiu al poporului, încredințat zburdălniciei memoriei, el aleargă din om în om, din secol în secol; fiecare îi adaugă un semn de la sine, o vorbă, un viers, un episod și adesea
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
modificat de pe vremuri, abia-i mai cunoști originea și starea primitivă, după ce a trecut sub așa de multe prefaceri”. Intrarea în scenă a versiunii-colind (după 1964) a constituit un bun prilej să se opineze că și Miorița a împărtășit aceeași soartă, că prefacerile succesive prin care a trecut i-au alterat starea primitivă, probabil diferită și de colindele transilvănene, socotite versiuni arhaice, dar cu siguranță alta în raport cu versiunea-baladă - aceasta din urmă reprezentând apogeul unei evoluții seculare. Astfel, problema autorului a devenit
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
al doilea, îi reliefează descendența nobilă și frumusețea: fiică a domnitorului moldovean Petru Rareș, Ruxanda „"era îmbrăcată cu toată pompa cuvenită unei soții, fiice și surori de domn"”. Pe chipul ei mândru se citea însă o tristețe adâncă pricinuită de soarta ei vitregă: „"Ea însă era tristă și tânjitoare, ca floarea expusă arșiței soarelui ce nu are nimică s-o umbrească"”. Din cuvintele pe care i le adresează temutului ei soț, reies bunătatea și compasiunea față de cei aflați în suferință. Astfel
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
doamnă invocă „"lacrimile jupâneselor văduve care se varsă la ușa mea"”. Atitudinile și faptele doamnei Ruxanda o caracterizează ca pe o ființă sensibilă (care leșină atunci când vede piramida de capete), dar și hotărâtă să-i apere pe cei bătuți de soartă. Prizonieră a unui spațiu întunecat (palatul voievodal) străjuit de capetele celor uciși, Ruxanda pare a fi un înger căzut în Infern. Pentru a se salva și, mai ales, pentru a-și mântui fiul de moarte, blânda doamnă acceptă „rolul” care
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
atestată din 1440). A fost ucis la vârsta de 34 de ani, în urma masacrului comis de trupele horthyste în septembrie 1940, în timpul acțiunilor de ocupare a Ardealului de nord conform Diktatului de la Viena. Soția sa, Aurelia, învățătoare, a avut aceeași soartă, deși avea doar 30 de ani și era însărcinată în luna a șasea. Alături de preotul Costea a reprezentat un sprijin și un reper pentru populația românească și o piedică în calea maghiarizării forțate a satului. Pentru acest lucru, din ordinul
Lazăr Cosma () [Corola-website/Science/314312_a_315641]
-
sub controlu britanicilor. După victoria trupelor americane de la Saratoga din 1777, Franța, având ca națiuni aliate Republica olandeză și Spania, a intrat în război de partea americanilor. Intrarea Franței în război s-a dovedit a fi în timp decisivă pentru soarta acestuia întrucât după victoria sa navală de la Chesapeake împotriva flotei britanice a urmat capitularea armatei britanice la Yorktown din 1781. Încheierea efectivă a războiului de independență al Statelor Unite, deși după victoria americană de la Yorktown nu au mai urmat alte bătălii
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
la Ierusalim, în luptele de pe Muntele Sion, de către un militar englez aflat în rândurile taberei arabe. A plecat pentru o vreme în SUA, unde și-a tratat și rana la spitalul Mount Sinai din New York. A fost profund marcat de soarta semenilor săi în Holocaust, mai ales când, în 1948 - 1949 a participat ca membru al echipajului unui vapor, la organizarea emigrării în Palestina a supraviețuitorilor lagărelor de concentrare naziste. Mai apoi, Kaniuk a studiat pictura la Academia de arte Betzalel
Yoram Kaniuk () [Corola-website/Science/313289_a_314618]
-
semn de respect pentru mama lor, ei fiind, de altfel, singurii care au simțit o durere reală la moartea ei. Ducele de Maine, cel mai mare dintre copii săi, abia a reușit să își ascundă bucuria. Cu totul indiferent la soarta mamei sale, el a considerat-o întotdeauna pe doamna de Maintenon ca fiind adevărata sa mamă. Se spune totuși că la aflarea veștii morții doamnei de Montespan, Doamna de Maintenon ar fi plâns în apartamentele sale, pentru că fuseseră prietene și
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
În sfârșit după multe pierderi de vieți omenești, această mulțime a intrat în Imperiul bizantin, hotărând să nu mai aștepte și oastea feudalilor iar în luna octombrie au ajuns la Constantinopol. În majoritatea lor analfabeți, oamenii înapoiați și năpăstuiți de soartă părăseau Europa Occidentală săracă, pentru a dobândi, în îndepărtatul Orient, iertarea păcatelor promisă de papă, iar dacă vor avea noroc, să dobândească și bogății. Alexie Comnenul, a aflat că oastea lui Petru s-a dedat fărădelegilor. Cruciații aceștia după ce au
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
provoca în oraș. După traversare, ei n-au încetat să săvârșească felurite fapte urâte, punând foc și pustiind bisericile" (Anonim, "Faptele francilor și ale altor ierusalimiți" ) Pe câmpul de luptă de lângă Niceea a luat sfârșit cruciada sărăcimii, acești înșelați ai soartei fiind cei mai mulți masacrați de turcii selgiucizi iar restul a fost dus în robie. Dintre supraviețuitori puțini au revenit în patria lor. Printre cei care au scăpat cu viață se număra și Petre Pustnicul care, în toamna anului 1097, revenea la
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
în dezacord cu restul conducătorilor, s-a hotărât să întreprindă o acțiune pe cont propriu. El s-a îndreptat spre Eufrat, vrând cu orice preț să-și croiască o stăpânire și nu doar să lupte în folosul lui Alexie Comnenul. Soarta l-a ajutat. La Edessa tocmai izbucnise o răscoală a populației oprimată de guvernatorul armean Toros. Balduin se oferă să îl ajute, ajutor primit fără zăbavă de către toros, care drept recunoștință îl asociază pe nobilul cruciat la conducere. O nouă
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
dacă în portul Antiohiei (Suwajdia) nu ar fi ancorat tocmai atunci flota genoveză și cea engleză, care le-a furnizat materialele și meșterii necesari construirii mașinilor de război. Dar și cu acest ajutor, asediul a fost lung și greu, iar soarta bătăliei nu odată a înclinat de partea adversarului. Timp de șapte luni, asediatori și asediați s-au aflat într-o încleștare pe viață și pe moarte, la luptă participând, alături de bărbați, femeile și copiii. Succesul cruciaților s-a datorat, în
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
neîndurătorii cruciați. Revanșa după 6 săptămâni de suferință a fost cruntă. Templul însuși, nerespectându-se dreptul ancestral de azil recunoscut unui lăcaș de cult, a fost luat cu asalt ca o fortăreață. Evreii închiși în el, au susținut lupta, deși soarta le era dinainte pecetluită. Urcați pe acoperiș, o mână de apărători au încercat imposibilul. Dându-și seama de cauza lor pierdută, ei au incendiat templul, în timp ce se retrăgeau. Flacăra pornită de sus a cuprins repede clădirea. Foc înăuntru, tăișuri de
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
d. 5 august 1981) a fost un astronom, matematician, statistician și sociolog american, originar din Tighina, Basarabia. s-a născut în familia judecătorului Marian-Ceslav Neyman, fiul lui Ghermaghen Neyman și a Kazimirei Neyman. Străbunii lui Jerzy Neyman au avut o soartă tragică. Participând la răscoala poloneză împortiva asupririi țariste din 1863 , au rămas fără casă, care fusese arsă, și au fost deportați în Siberia (bunicul după tată) și Asia Mijlocie (bunicul după mamă), de unde s-au mutat în Ucraina, la Kanev
Jerzy Neyman () [Corola-website/Science/313441_a_314770]
-
Ren" (persoană onorată). Ajunsă la curte, în "Orașul Interzis", un fel de azil de bătrâni compus din sute de concubine bătrâne și văduve ale foștilor împărați ( unii s-au căsătorit și au murit foarte tineri), își dă seama de greutatea sorții alese. Orice cameristă avea mai multe șanse de a avea o viață fericită și împlinită decât ea. Ele se puteau căsători, și contra unei sume de bani, puteau părăsi curtea și avea copii. În situația ei însă, dacă nu voia
Împărăteasa văduvă Cixi () [Corola-website/Science/313484_a_314813]
-
decât ea. Ele se puteau căsători, și contra unei sume de bani, puteau părăsi curtea și avea copii. În situația ei însă, dacă nu voia să cadă pradă intrigilor celorlalte femei, sau ale luptei pentru putere, trebuia sa-și vadă soarta ca o provocare și să se pregătească pentru un rol plin de responsabilități la curte. Așadar, a învațat cu hărnicie scrierile chineză și manciuriană, iar la academia împărătească a studiat cu profesori renumiți textele clasice, pictura și poezia. Pe lângă toate
Împărăteasa văduvă Cixi () [Corola-website/Science/313484_a_314813]
-
grupuri si astfel majoritatea au murit. Printre victime se aflau liderii si 120 de victime, iar supraviețuitorii au fost obligati sa se retraga la marginea apei sau în spatele obstacolelor. Compani mai mici de puscasi marini au avut parte de o soarta mai bună, facandu-si adăposturi in rapa dar si acestia au fost redusi la jumatate din putere. L/16 a aterizat în cele din urmă dupa o întarziere de 30 de minute, la stânga de Fox Green, având mai multe pierderi
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]