17,656 matches
-
al Normandiei, cu care nu a avut niciun copil. Rămasă văduvă, ea s-a recăsătorit în 1028 la Paris cu contele Balduin al V-lea de Flandra, devenind contesă de Flandra între 1036 și 1067, cu care a avut următorii urmași: La moartea fratelui ei, Henric I al Franței, protejarea fiului acestuia de 7 ani, regele Filip I, a revenit în comun mamei sale, Anna de Kiev și soțului Adelei, care astfel a devenit regent al Franței între 1060 și 1067
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
VI-lea, conte de Flandra și fiul cel mai mare al lui Balduin al V-lea de Flandra. Din acest moment, a început pregătirea unirii comitatelor de Hainaut și de Flanders sub domnia copiilor din a doua sa căsătorie, în vreme ce urmașii din primul mariaj au fost trimiși la mănăstire. Soțul ei, Balduin a devenit conte de Flandra (ca Balduin al VI-lea) în anul 1067 și ei au domnit în Flanders și Hainaut până la moartea lui din 1070. Fiul lor, Arnulf
Richilde de Hainaut () [Corola-website/Science/324535_a_325864]
-
omorât prin bătaie pe amant, Gauthier de Fontaines. Filip a obținut controlul complet asupra pământurilor Elisabetei din Vermandois din partea regelui Ludovic al VII-lea al Franței. Între timp, frații săi Matei și Petru au murit de asemenea fără a avea urmași, drept pentru care în 1177, înainte de a pleca în cruciadă, Filip a desemnat-o pe sora sa Margareta și pe soțul acesteia Balduin ca moștenitori. În Țara Sfântă, Filip nutrea speranța de a participa la plănuita invadare a Egiptului, pentru
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
de poligamie și totodată se putea considera că erau violate principiile consanguinității. Disputele referitoare la validitatea și legitimitatea copiilor ei cu fiecare dintre soți au continuat vreme de decenii, ele fiind amplificate de pretențiile Imperiului romano-german. La moartea Ioanei (fără urmași direcți), Margareta i-a succedat în poziția de contesă de Flandra și de Hainaut. În 1246, regele Ludovic al IX-lea al Franței, în calitate de arbitru, a acordat dreptul de moștenire asupra Flandrei copiilor Margaretei din familia de Dampierre, iar drepturile
Margareta a II-a de Flandra () [Corola-website/Science/324556_a_325885]
-
VII-lea al Franței (a treia căsătorie a regelui) a avut loc în noiembrie 1160, la doar cinci săptămâni după ce fosta regină, Constanța de Castilia, murise în timpul unei nașteri. Adela a fost singura care i-a oferit lui Ludovic un urmaș masculin, viitorul rege Filip al II-lea August. Adela a fost activă în viața politică a regatului Franței, alături de frații ei Henric I de Champagne, Theobald al V-lea de Blois și Guillaume cu Mâinile Albe, arhiepiscop de Reims. Henric
Adela de Champagne () [Corola-website/Science/324576_a_325905]
-
Policromia a constat din motive florale, geometrice și motive de heraldică. Ulterior va executa pentru această biserică și vitraliile. Acum va publica o serie de piese de teatru și în urma unei legături cu o țărancă Teodora Teofila Pytko apar primii urmași. Este demn de menționat faptul că Wyspiański a primit marele premiu al Academiei Poloneze de Arte pentru peisajul Kopiec Kościuszki. Ca pictor , designer de interior și poet, Wyspiański a colaborat cu Teatrul Turnul din Cracovia pentru care a făcut scenografia
Stanisław Wyspiański () [Corola-website/Science/324582_a_325911]
-
Guillaume al III-lea de Normandia, care era căsătorit cu fiica sa, Matilda. Comitatul de Flandra a jucat un rol primordial în politica externă promovată de regele Angliei, Eduard Confesorul. Ca rege, Eduard se străduia din răsputeri să găsească un urmaș pentru tron: s-a spus că el l-ar fi trimis pe Harold Godwinsson pentru a negocia revenirea lui Eduard Exilatul al Angliei din Ungaria și, în drum spre Germania, acesta ar fi trecut și prin Flandra. Sora vitregă a
Balduin al V-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324583_a_325912]
-
construcție pentru biserica de zid, nou construită. Asfel ajunge în posesia lui Iosip Pintea o parte din vechea biserică, care este folosită pentru a ridica o anexă gospodărească, un ""grăjdoi"" care a rezistat mai bine de un secol în curtea urmașului lui Iosip Pintea, anume Todor Pintea, până spre sfârșitul anului 2011. Intenția de a păstra lemnele vechii biserici sau măcar a celor mai reprezentative elemente ale acesteia în cadrul Mănăstirii cu hramul "Adormirii Maicii Domnului" ridicate în anul 1997 în imediata
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
satele situate pe văile Trotusului și Oituzului, inclusiv în satul Buciumi, au trăit în decursul veacurilor oameni dîrji, mindri și dăruiți epocii lor, legați cu trup și suflet de istoria zbuciumata a Moldovei, ei înșiși făuritori de istorie, ai căror urmași păstrează și azi cu sfințenie tradițiile, isi cinstesc trecutul, sunt implicate în presentul de astăzi și viitorul de mâine al patriei, comoara plămădita din jertfă strămoșilor. Din totdeauna îndeletnicirile buciumenilor au fost agricultură, creșterea vitelor, cultura vitei de vie și
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
ei, Ebenezer Blackadder începe să-i admire pentru inteligența lor și îi cere spiritului să-i arate ce se poate întâmpla dacă el va deveni la fel de rău ca și ei. El vede o viziune a unui viitor îndepărtat în care urmașul său îndepărtat, Marele Amiral Blackadder, este un lider plin de succes, dar nemilos, al unui imperiu care ocupă tot Universul, cu un Baldrick pe post de sclav și care poartă pe el doar o pereche de chiloți de piele. El
Blackadder's Christmas Carol () [Corola-website/Science/324644_a_325973]
-
a XIX-a după ce a scăpat de triplii ei soți-oizi. Blackadder îi cere spiritului să-i arate ce se va întâmpla dacă el va continua să fie bun. Ca răspuns, el vede o viziune alternativă al aceluiași viitor în care urmașul său purta doar o pereche de chiloți de piele și era sclavul incompetentului amiral Baldrick. Blackadder afirmă că "Băieții răi au parte de toată distracția" (în ). El se trezește un om diferit: amar, răzbunător, lacom de bani și care-i
Blackadder's Christmas Carol () [Corola-website/Science/324644_a_325973]
-
după pierderea logodnicei sale, a renunțat la tot, s-a retras la țară și a murit într-o izolare completă, lasandu-l moștenitor pe valetul sau. Cântă foarte bine la vioară. Al doilea, Boleslav, naturalist, a murit la Viena, fără urmași. În 1812, după anexarea Basarabiei, Tadeu Hâjdeu s-a dus în această provincie pentru a-și revendică pământurile străbunilor săi, căzute de secole în mâinile câtorva familii aliate. Deja în 1805 guvernul rus îl recunoscuse că descendent al prințului Moldovei
Tadeu Hâjdeu () [Corola-website/Science/324621_a_325950]
-
ajutorul lui Gisulf și îl va reinstaura la conducerea Salerno după ce fusese alungat temporar în 974 de către o insurecție care fusese pusă la cale de propriul său frate și de orașele bizantine din vecinătate. La moartea sa, Gisulf nu avea urmași direcți, astfel încât Salerno a trecut sub domnia aliatului său, Pandulf Cap de Fier, care apoi l-a încredințat fiului său, Pandulf al II-lea. De la 978, anul morții principelui Gisulf I, până la 983, anul în care salernitanii au reinstalat la
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
pilaștrii de susținere a bolților, ridicați în secolul al XIX-lea, au acoperit nu doar o însemnată parte a picturilor navei, ci, parțial, și vechea pisanie. Într-un articol publicat într-o revistă maghiară, în anul 1868, Ödön Nemes, un urmaș al cnejilor ribițeni de odinioară, venea cu o întregire a textului pisaniei, publicând două inscripții slavone, astăzi dispărute. „Drept mulțumire lui Dumnezeu am ridicat această biserică pentru regele Sigismund care a restituit bunurile pierdute de tatăl nostru Vratislav. Matia, Vratislav
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
Așa-numitele modele “Mercedes Ponton Mare”, 220a,219,220 S și 220SE, cu motoare de 6 cilindri, reprezentau, între anii 1954 și 1960, modelele de top din clasa mijlocie a companiei Mercedes-Benz. Acestea erau, prin cilindree și dimensiuni, urmașii modelului Mercedes 220 (W187). Modelele Ponton Mare s-au fabricat în paralel cu modelele Ponton Mic W 120/W 121, cu motoare în 4 cilindri. Denumirile interne erau W180 I (220a), W105 (219), W180 ÎI (220 S) și W128 (220
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
fi montat pe modelele cu 4 cilindri. Între 1956 și 1959 au fost produse 27.845 mașini, din care 16.000 pentru export. Prețul modelului 219 a fost de 10.500 DM, pe tot parcursul producției. Modelul 220S era, ca urmaș al modelului 220, varianta “standard”, cu 6 cilindri, a seriei Ponton. A fost construit că limuzină, între anii 1956 și 1959. Pentru a putea fi diferențiate mai tarziu, noile modele Ponton erau denumite, neoficial, 220 Să iar modelul următor, din
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
acest context, Guaifer s-a căsătorit cu Landelaica, fiica lui Lando I de Capua, cu care a avut un fiu, viitorul Guaimar I, care i-a și succedat. În 865, Guaifer a întemeiat mănăstirea de la San Massimo, unde el și urmașii săi au fost înmormântați, iar în 868 a oferit acesteia numeroase proprietăți și subsidii. În pofida statutului său de principe creștin, el nu s-a aflat mereu în război cu musulmanii și, potrivit cronicarului Erchempert, chiar le-a acordat acestora "foedus
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
Marian din Sherwood (Kate Moss). Corespondentul BBC Jennie Bond vorbește despre cota de popularitate a regelui de 98%, succesul cabinetului Baldrick și dizolvarea Parlamentului britanic în urmă cu doi ani. Filmul se încheie cu Blackadderii triumfând în cele din urmă, urmașul lor devenind conducătorul Marii Britanii. În film, după întâlnirea cu regina Elisabeta I, Blackadder iese în grabă din sala tronului și se ciocnește cu William Shakespeare, care aduce manuscrisul piesei "Macbeth" pentru a-l prezenta Majestății Sale. Din punct de vedere
Blackadder: Back amp; Forth () [Corola-website/Science/324752_a_326081]
-
VIII-lea. De asemenea, Arechis a direcționat numeroase resurse către lucrări de construcție desfășurate în Salerno, inclusiv un nou palat și castel. Salerno a devenit un port și un oraș a cărui importanță a fost în continuă creștere și sub urmașii lui Arechis al II-lea. De asemenea, mănăstiri din sudul Italiei, precum Montecassino sau San Vincenzo din Volturno, au primit substanțiale donații din partea principelui de Benevento. După episodul din 774, cu toate că Arechis a refuzat să se supună lui Carol cel
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
șterse, am lăsat loc nescris.> Semnează:A Lupi Dascălu Slvonescu i Pisac. Vom cita un fragment din el: < Cu mila lui Dumnezeu, Io, Vladislav-Voievod și Domn a toată țara Românească, feciorul Marelui și Prea Bunului Vladislav-Voievod ( să fie vorba de un urmaș al lui Vlad țepeș?)- Dat-am Domnia mea această poruncă a Domnii mele Jupânului Vișan, Logofătul, și Popii Drăgoi cu frații lui și lui Drăgoi cu cu feciorii lui și lui Voicu cu frații lui și lui Șerban cu frații
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
în subordine un schit de călugări, să lase biserica în pace și pe călugări să ia venitul moșiilor. Acest schit de călugări era închinat Mânăstirii Aninoasa din Muscel de către Monahul Macarie, fiul lui Bogoslav. În anul 1680, uncheșul Dragomir, un urmaș al celor ce primiseră o parte din moșie de la Vladislav-Voievod, neavând moștenitori, face danie partea lui Mânăstirii Aninoasa. Iar în anul 1684 și Tudor, sau Tudorache, urmează exemplul fratelui său, Dragomir, făcând danie aceleiași Mânăstiri Aninoasa satele Râca și Strâmba
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
de Amalfi. Însă vecinul său, Pandulf "Cap de Fier", concomitent principe de Benevento și de Capua, l-a restaurat pe Gisulf, cu condiția de a-i deveni vasal. Deși a fost căsătorit cu Gemma, Gisulf a murit fără a avea urmași la sfârșitul anului 977 (sau poate în 978), Salerno fiind moștenit de către Pandulf "Cap de Fier".
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
și după Luca oferă informații despre familia și strămoșii lui Isus. Cu toate acestea, datele din cele două evanghelii diferă în unele părți și au fost elaborate mai multe teorii pentru a explica discrepanțele. Ambele evanghelii spun că Iisus este urmașul regelui David; mergând mai departe, și al lui Avraam. Lista strămoșilor dintre David și Avraam este aceeași în ambele evanghelii, dar lista strămoșilor dintre David și Iosif este diferită. Mai precis, Matei începe cu Solomon, continuă cu regii care au
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
lui Iacob, deși din punct de vedere legal era al lui Eli, care era fratele după mamă al lui Iacob. Cea mai veche tradiție care explică divergențele se referă la legea căsătoriei leviratice. O femeie al cărei soț murea fără urmași era obligată de lege să se căsătorească cu fratele soțului ei, iar primul născut din această căsătorie era socotit (conta) drept fiul fratelui decedat. Sextus Julius Africanus, în secolul al III-lea, în a sa "Epistolă către Aristide", da seama
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
trei fii ai săi, Ludovic (al III-lea), Otto (al V-lea) și Ștefan (I). Descendenții acestor trei principi au guvernat Bavaria Inferioară până în 1340, când unicul fiu al lui Henric al XIV-lea "cel Bătrân", Ioan a murit fără urmași. Ca urmare, ducele Ludovic al IV-lea din Bavaria Superioară, devenit și rege german, a preluat și Bavaria Inferioară, restabilind unitatea ducatului. În lunga sa domnie, ducele Ludovic al II-lea "cel Sever" din Bavaria Superioară a devenit cel mai
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]