179,567 matches
-
Secuiască" prima dată s-au luat principalele hotărâri privind autonomia și autoguvernarea secuimii. Cu 40 de ani înainte de acest eveniment, în ianuarie 1466, delegații secui s-au adunat la Zăbala, pentru a reedifica libertățile știrbite în deceniile trecute. Hotărârile adoptate aici au fost ridicate la rang de lege de către regele Matei Corvin, care avea cu adevărat nevoie de sabia secuiască. Nobilimea maghiară și elita socială a secuimii, care se îmbogățeau continuu, nu au vrut însă să respecte garanțiile autonomiei specifice secuilor
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
elita socială a secuimii, care se îmbogățeau continuu, nu au vrut însă să respecte garanțiile autonomiei specifice secuilor, depuse încă în momentul descălecării maghiarilor, motiv pentru care în noiembrie 1505, a avut loc o nouă adunare generală la Odorheiu Secuiesc. Aici s-a dorit obținerea în special a "reformei justiției". In anul următor a avut loc amintita adunare națională de la Lutița, unde s-au luat hotărâri "împotriva a diferite obiceiuri ordinare". Între altele, a fost anulată pedeapsa corporală și s-a
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
secolelor următoare, vor avea loc mai multe adunări secuiești la Lutița. O mare adunare națională secuiască a avut loc în 15-16 octombrie 1848 sub conducerea guvernatorului interim, contele Imre Mikó, la care sunt prezente 30-60 de mii de persoane înarmate. Aici se adoptă următoarele acte: jurământul de credință față de guvernul ungar, respectiv față de "Comitetul maghiar de apărare a țării" (Országos Honvédelmi Bizottság) condus de Lajos Kossuth, după dizolvarea de către împărat a dietei de la Pesta; mesajul de mulțumire către Lajos Kossuth; un
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei (nord-vestul Depresiunii Sibiu) la 15 km nord de Sibiu, pe valea pârâului Vișa, într-o regiune înconjurată de păduri de stejari seculari și cu un subsol bogat în sare. Prima stațiune balneară a fost înființată aici în anul 1845 și, de atunci, Ocna Sibiului și-a atras renumele datorită lacurilor heliotermice formate pe locul unor vechi mine de sare surpate. Pe masivul de sare se află mai multe lacuri sărate (foste ocne prăbușite). Multe dintre ele
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
lac antropogen din țară. Climatul temperat, aerul bogat in aerosoli, temperatura anuală mult peste media din această parte a țării și recentele renovări ale ștrandului, au adus din nou stațiunea la faima din trecut. Ocna Sibiului prezintă și interes arheologic, aici fiind descoperite unelte din epoca bronzului (1900-800 î.C.), care sunt expuse la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Sic, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
patratic, fiecare latură având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
Apa care picura totuși în mină era captată și scoasă la suprafață. De la nivelul “fundamentului” în jos se săpa cu profil tot mai lărgit, conic, așa că după alți cca 8 m (4 stânjeni) cele 2 puțuri alăturate se uneau. De aici, mina lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
piețe potențiale și de posibilitatea de a converti prin misionarism populațiile locale, păgâne, la creștinism. Negustorii germani au înființat un avanpost comercial pentru comerțul cu balții lângă așezarea livoniană de la Riga în 1158. Călugărul augustinian Meinhard a construit o mănăstire aici prin anul 1190. Episcopul Albert a fost proclamat cardinal al Livoniei de unchiul său, arhiepiscopul de Bremen și Hamburg în 1199. El a debarcat în 1201 cu 23 de corăbii și mai mult de 1500 de cruciați înarmați, stabilindu-și
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
și Titerlești. Are o populație de locuitori. Râul Brebina străbate acest vechi târgușor mehedințean, în zonă existând o mulțime de ruine dacice, semn că regiunea a fost intens locuită de daci. Astăzi însă, natura și-a reintrat în drepturi. Altădată, aici erau mine de cupru, dar acum localitatea prezintă mai mult interes agroturistic, fiind situată în apropierea multor obiective turistice montane. La Baia de Aramă din zonă, de la Bratilov, Mircea cel Bătrân a adus meșteri sași, precum Ciop Hanoș. Roțile pe care acesta
Baia de Aramă () [Corola-website/Science/297209_a_298538]
-
de cupru, dar acum localitatea prezintă mai mult interes agroturistic, fiind situată în apropierea multor obiective turistice montane. La Baia de Aramă din zonă, de la Bratilov, Mircea cel Bătrân a adus meșteri sași, precum Ciop Hanoș. Roțile pe care acesta le amenajase aici, înainte de 1392, sunt pomenite în mai multe acte. Baia de Aramă a fost sat și nu a devenit târg decât din secolul al XVII-lea. Așezarea se afla pe marele drum de sub munte ce traversa Țara Românească. De la Râmnic și Ocna Mare
Baia de Aramă () [Corola-website/Science/297209_a_298538]
-
izvoarelor care îl alimentează, dintre care cel mai cunoscut este Bolborosul, care țâșnește la poala Cornetului de la baza unei stânci. Denumirea sugerează forța cu care izvorul țășnește bolborosind într-o limbă rece și cristalină a frumuseții nealterate de trecerea timpului. Aici, la Bolboros, se organizau mai ales în zilele călduroase de vară ieșiri la iarbă verde și petreceri cu lăutari până noaptea târziu. Cu toate că asemenea petreceri sunt tot mai rare în ultimul timp, Bolborosul rămâne un loc fermecător care îi așteaptă
Baia de Aramă () [Corola-website/Science/297209_a_298538]
-
Într-un experiment, el a aflat că dacă plasa ori un șoarece sau o lumânare aprinsă într-un recipient închis peste apă, se ridica apa și înlocuia o paisprezecime din volumul aerului înainte ca aceasta să se stingă. Plecând de aici, el a presupus că nitroaereus este consumat atât în respirație, cât și în ardere. Mayow a observat că stibiul crește în greutate dacă este încălzit, și a dedus că nitroaereus s-ar fi combinat cu metalul. El de asemenea s-
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
de la plata tributului și de impunerea legii romane, și a intrat sub jurisdicția provinciei Sicilia. Influența punică a rămas însă vibrantă în insule, celebrele , artefacte cu rol esențial în descifrarea , fiind realizate în secolul al II-lea î.e.n. Monedele bătute aici în perioada romană, care au dispărut abia în secolul I î.e.n., indică ritmul lent al romanizării insulei, întrucât ultimele monezi bătute aici încă mai purtau pe avers inscripții în greaca veche (cum ar fi „MEΛΙΤΑΙΩ”, adică „al maltezilor”) și motive
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
insule, celebrele , artefacte cu rol esențial în descifrarea , fiind realizate în secolul al II-lea î.e.n. Monedele bătute aici în perioada romană, care au dispărut abia în secolul I î.e.n., indică ritmul lent al romanizării insulei, întrucât ultimele monezi bătute aici încă mai purtau pe avers inscripții în greaca veche (cum ar fi „MEΛΙΤΑΙΩ”, adică „al maltezilor”) și motive punice, ceea ce demonsrează rezistența culturilor greacă și punică. În secolul 1 î.e.n., senatorul și oratorul roman Cicero a comentat cu privire la importanța , și
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
(în , în traducere „Poarta Mică”, în dialectul săsesc "Klîkôpeš, Kopeš, Kli-Kopesch", în ) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România. Aici au conviețuit de-a lungul secolelor maghiari, sași și români. În perioada comunistă au fost construite anumite fabrici care au adus o faimă negativă în întreaga lume, localitatea devenind cunoscută mai ales pentru poluare cu negru de fum. La recensământul
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
s-a construit un turn de pază în jurul căruia a luat ființă localitatea care azi constituie vatra veche a orașului. Bătrânii povestesc că acest turn era un mic punct de vamă pentru comercianții care circulau spre Mediaș și Blaj. De aici traducerea din limba maghiară „Poarta Mică”. Amenajarea căilor de comunicație atât șosele cât și căi ferate determină o dezvoltare mai pronunțată a localității. Între 1850-1867 se construiește drumul național Sibiu-Sighișoara-Brașov, iar în 1872 calea ferată Sibiu-Copșa Mică, la care în
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
XV s-a construit un turn de pază în jurul căruia a luat ființă localitatea care azi constituie vatra veche a orașului. Bătrânii povestesc că acest turn era mic punct de vamă pentru comercianții care circulau spre Mediaș și Blaj. De aici traducerea din limba maghiară Poarta Mică. Amenajarea căilor de comunicație - atât șosele cât și căi ferate - determină o dezvoltare mai pronunțată a localității. Între 1850-1867 se construiește drumul național Sibiu-Sighișoara-Brașov-Blaj-Copșa, iar în 1872 calea ferată Sibiu-Copșa, la care în 1873
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
ei gastronomice. Numeroase restaurante belgiene pot fi găsite în ghiduri gastronomice importante, ca de exemplu Ghidul Michelin. Gofrele, cartofii prăjiți și midiile sunt printre cele mai cunoscute specialități belgiene, dar există numeroase specialități locale. Belgia este renumită pentru ciocolata produsă aici, numeroase mărci locale devenind foarte cunoscute pe plan internațional. Belgia este cunoscută de asemenea pentru cele peste 500 specialități de bere. Berea belgiană conține una dintre cele mai mari varietăți de beri de calitate din lume, de la bere blondă și
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
descrise în două documente legale: Constituția Poloniei din 1997, și Legea Stemei, Culorilor, Imnului și Sigiliului de Stat ale Republicii Polone ("Ustawa o godle, barwach i hymnie Rzeczypospolitej Polskiej oraz o pieczęciach państwowych") din 1980 cu amendamentele ulterioare (denumită de aici înainte „Legea Stemei”). Legislația privind simbolurile naționale este departe de a fi perfectă. Legea Stemei a fost modificată de mai multe ori și face adesea referire la unele ordonanțe executive, dintre care o parte nici nu au fost emise vreodată
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
ozon atmosferic. Sub acest aspect, Solca deține primul loc în România și poziția secundă în Europa. De asemenea, orașul este cunoscut pentru izvoarele sale cu ape minerale cloruro-sodice. În trecut, orașul era renumit și pentru calitatea berii ce se producea aici, fabrica de bere deschisă în anul 1810 fiind considerată una dintre cele mai vechi din România. În Solca se află o biserică ortodoxă ctitorită între anii 1612-1622 de către domnitorul Moldovei Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) și care a
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
pe traseul montan Solca - Sucevița, în zona de unde izvorăște pârâul Solcuța, se găsește monumentul natural Pietrele Muierilor constituit din 5-6 stânci principale și câteva grupuri secundare ce se ridică spectaculos în monotonia nesfârșită a culmilor Obcinelor Mari. Legenda spune că aici era locul de refugiu al femeilor și copiilor din zona Solca, atunci când aveau loc invazii ale tătarilor. Localitatea are două parcuri, ambele dendrologice: parcul balnear al stațiunii balneoclimaterice (sau “Grădina de vară”), situat în sudul orașului, la intrarea dinspre Cacica
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
în parcul central. În mijlocul parcului este amenajat monumentul “Halba de bere”, care devine un simbol al orașului. Apariția unei fabrici de bere la Solca a însemnat un progres considerabil pentru localitate, care devene renumită pentru calitatea berii ce se producea aici. Berea Solca a reprezentat pentru o perioadă foarte îndelungată cartea de vizită a așezării. În primele decenii ale secolului al XIX-lea, în perioada apariției fabricii de bere, la Solca este înființată o școală, una dintre cele mai vechi unități
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
școlar 1923-1924. În vremea comunismului instituția se numește Liceul Teoretic Solca, și este singura unitate de învățământ liceal din zonă. În prezent, instituția poartă numele Liceul Tehnologic „Tomșa-Vodă” Solca. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. În anul 1785 a fost înființat un “Oficiu de încercare și cercetare a sării din zona Solca” și, totodată, un depozit pentru sarea adusă din
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
în 1817, și tragicul prinț de coroană Rudolf, în 10 iulie 1887, cel care avea să moară la începutul lui 1889 la Mayerling, “drumul împărătesc” (Storojineț, prin ambele Vicove, Voitinel, Horodnic, Marginea, Solca, prin Cacica, Păltinoasa, până la Dorna și, de aici, prin Poiana Stampei și Pasul Tihuța, spre Transilvania) fiind construit, între 1783-1808, sub conducerea inginerului genist Hora von Ozelowitz, pentru a pune Solca, izvoarele sale sărate și ocnele într-un circuit economic european. În sanatoriul de la Solca au poposit pentru
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
instituții guvernamentale. Arheologii au descoperit în zonă dovezi ale unor așezări preistorice, datând din neolitic. În antichitate, începând cu secolul al III-lea î.e.n., celții, Boii și ulterior în secolul I, triburile germanice ale marcomanilor și quazilor s-au stabilit aici. În Perioada Migrațiilor, în preajma secolului al V-lea, multe triburi germanice s-au deplasat către vest și sud din Europa Centrală. Slavii din zona Mării Negre și a Carpaților s-au stabilit, apoi, aici (mișcare ce a fost stimulată și de
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]