19,617 matches
-
ml/ min . Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al irbesartanului este de 11- 15 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru se ating în primele 3 zile după inițierea unui tratament cu administrare în priză unică zilnică . Se observă o acumulare limitată a irbesartanului în plasmă ( < 20 % ) după administrări repetate de doze unice zilnice . Într- un studiu la femeile hipertensive , s- au observat concentrații plasmatice de irbesartan puțin mai mari . Cu toate acestea , nu au fost diferențe în ceea ce privește timpul de
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
irbesartanului în plasmă ( < 20 % ) după administrări repetate de doze unice zilnice . Într- un studiu la femeile hipertensive , s- au observat concentrații plasmatice de irbesartan puțin mai mari . Cu toate acestea , nu au fost diferențe în ceea ce privește timpul de înjumătățire plasmaticăși acumularea irbesartanului . Nu este necesară ajustarea dozelor la femei . Valorile ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp ( ASC ) și ale concentrației plasmatice maxime ( Cmax ) pentru irbesartan au fost puțin mai mari la pacienții vârstnici ( ≥ 65 ani ) comparativ cu subiecții tineri ( 18-
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
12 ani , nouă copii cu vârsta între 6 și 12 ani ) . Rezultatele au evidențiat că Cmax , ASC și vitezele clearence- ului au fost comparabile cu cele observate la pacienții adulți la care s- a administrat 150 mg irbesartan zilnic . O acumulare limitată de irbesartan ( 18 % ) în plasmă s- a observat în urma administrării repetate în doze unice zilnice . 21 Insuficiență renală : parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt modificați semnificativ la pacienții cu insuficiență renală sau la cei hemodializați . Irbesartanul nu se elimină
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
ml/ min . Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al irbesartanului este de 11- 15 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru se ating în primele 3 zile după inițierea unui tratament cu administrare în priză unică zilnică . Se observă o acumulare limitată a irbesartanului în plasmă ( < 20 % ) după administrări repetate de doze unice zilnice . Într- un studiu la femeile hipertensive , s- au observat concentrații plasmatice de irbesartan puțin mai mari . Cu toate acestea , nu au fost diferențe în ceea ce privește timpul de
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
irbesartanului în plasmă ( < 20 % ) după administrări repetate de doze unice zilnice . Într- un studiu la femeile hipertensive , s- au observat concentrații plasmatice de irbesartan puțin mai mari . Cu toate acestea , nu au fost diferențe în ceea ce privește timpul de înjumătățire plasmaticăși acumularea irbesartanului . Nu este necesară ajustarea dozelor la femei . Valorile ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp ( ASC ) și ale concentrației plasmatice maxime ( Cmax ) pentru irbesartan au fost puțin mai mari la pacienții vârstnici ( ≥ 65 ani ) comparativ cu subiecții tineri ( 18-
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
12 ani , nouă copii cu vârsta între 6 și 12 ani ) . Rezultatele au evidențiat că Cmax , ASC și vitezele clearence- ului au fost comparabile cu cele observate la pacienții adulți la care s- a administrat 150 mg irbesartan zilnic . O acumulare limitată de irbesartan ( 18 % ) în plasmă s- a observat în urma administrării repetate în doze unice zilnice . 32 Insuficiență renală : parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt modificați semnificativ la pacienții cu insuficiență renală sau la cei hemodializați . Irbesartanul nu se elimină
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
de ex . , în fiecare săptămână ) în cazul în care s- a utilizat o doză inițială mai mare . Trebuie avut în vedere faptul că ajustarea dozei nu conduce imediat la modificarea concentrației plasmatice de mitotan ( pct . 4. 4 ) . În plus , datorită acumulărilor tisulare , concentrațiile plasmatice de mitotan trebuie monitorizate în mod regulat ( de ex . , lunar ) după atingerea dozei de întreținere . Este , de asemenea , necesară monitorizarea regulată ( de ex . , la fiecare două luni ) a concentrațiilor plasmatice de mitotan chiar și după întreruperea tratamentului
Ro_611 () [Corola-website/Science/291370_a_292699]
-
în sprijinul utilizării mitotanului la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală severă . La pacienții cu insuficiență hepatică sau renală ușoară sau moderată , trebuie procedat cu precauție și se recomandă cu precădere monitorizarea concentrațiilor plasmatice de mitotan ( vezi pct . 4. 2 ) . Acumularea tisulară de mitotan : Țesutul adipos poate servi drept rezervor pentru mitotan , determinând un timp prelungit de înjumătățire și o potențială acumulare de mitotan . Prin urmare , în ciuda administrării unei doze constante , este posibilă o creștere a concentrațiilor de mitotan . Din acest
Ro_611 () [Corola-website/Science/291370_a_292699]
-
moderată , trebuie procedat cu precauție și se recomandă cu precădere monitorizarea concentrațiilor plasmatice de mitotan ( vezi pct . 4. 2 ) . Acumularea tisulară de mitotan : Țesutul adipos poate servi drept rezervor pentru mitotan , determinând un timp prelungit de înjumătățire și o potențială acumulare de mitotan . Prin urmare , în ciuda administrării unei doze constante , este posibilă o creștere a concentrațiilor de mitotan . Din acest motiv , este de asemenea necesară monitorizarea concentrațiilor plasmatice de mitotan ( de ex . , la fiecare două luni ) după întreruperea tratamentului deoarece poate
Ro_611 () [Corola-website/Science/291370_a_292699]
-
din doză este excretată în urină . După administrare subcutanată , biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 60 % , timpul de înjumătățire plasmatic terminal este ușor prelungit . Parametrii farmacocinetici ai lutropinei alfa sunt comparabili după administrări unice sau repetate de Luveris , iar rata de acumulare a lutropinei alfa este minimă . Nu există interacțiuni de ordin farmacocinetic cu folitropina alfa , dacă sunt administrate concomitent . 5. 3 Date preclinice de siguranță Datele non- clinice nu au evidențiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenționale farmacologice
Ro_607 () [Corola-website/Science/291366_a_292695]
-
severă și steatoză hepatică ( vezi pct . 4. 4 ) . Terapia antiretrovirală combinată a fost asociată la pacienții cu HIV cu redistribuția țesutului adipos ( lipodistrofie ) , incluzând dispariția țesutului adipos subcutanat periferic și facial , creșterea adipozității viscerale și intra- abdominale , hipertrofia sânilor și acumulare de grăsime dorso- cervicală ( ceafă de bizon ) . Terapia antiretrovirală combinată s- a asociat cu anomalii metabolice ca hipertrigliceridemia , hipercolesterolemia , rezistența la insulină , hiperglicemia și hiperlactatemia ( vezi pct . 4. 4 ) . 11 La pacienții infectați cu HIV cu deficiență imună severă la
Ro_569 () [Corola-website/Science/291328_a_292657]
-
redusă a acesteia ( 5 - 10 % ) . Valoarea medie a timpul de înjumătățire plasmatică al abacavirului este de aproximativ 1, 5 ore . În urma administrării pe cale orală de doze multiple de abacavir , 300 mg de două ori pe zi , nu s- au observat acumulări semnificative de abacavir . Eliminarea abacavirului se face prin metabolizare hepatică și excreția ulterioară , în principal pe cale renală , a metaboliților . Metaboliții urinari și abacavirul , eliminat ca atare pe cale renală , reprezintă aproximativ 83 % din doza de abacavir administrată . Timpul de înjumătățire pentru
Ro_569 () [Corola-website/Science/291328_a_292657]
-
risc crescut de apariție a acidozei lactice . În timpul tratamentului cu Kivexa , medicul dumneavoastră vă va monitoriza cu atenție , pentru detectarea oricărui semn de apariție a acidozei lactice . Redistribuția țesutului gras : la pacienți supuși terapiei antiretrovirale combinate poate să apară redistribuția , acumularea sau pierderea țesutului gras . Adresați- vă medicului dumneavoastră dacă observați orice modificare a țesutului adipos . Boală hepatică/ hepatită : vă rugăm discutați cu medicul dumneavoastră dacă ați avut în trecut o boală hepatică . Pacienții cu hepatită cronică B sau C tratați
Ro_569 () [Corola-website/Science/291328_a_292657]
-
creșterea nivelului zahărului din sânge și a concentrațiilor de acid lactic din sânge , hiperlipemie ( creșterea concentrației de grăsimi din sânge ) și rezistență la insulină . La unii pacienți care au utilizat INRT s- au raportat cazuri de acidoză lactică , constând în acumularea de acid lactic în organism ( pentru informații suplimentare , vezi ,, Aveți grijă deosebită când utilizați Kivexa ” la punctul 2 ) . Dacă vreuna dintre reacțiile adverse devine gravă sau dacă observați orice reacție adversă nemenționată în acest prospect , vă rugăm să spuneți medicului
Ro_569 () [Corola-website/Science/291328_a_292657]
-
trebuie utilizat la pacienți cu diabet zaharat de tip 1 și nu trebuie utilizat pentru tratamentul cetoacidozei diabetice . Acidoza lactică Acidoza lactică este o complicație metabolică foarte rară , dar gravă ( mortalitate mare în absența tratamentului prompt ) , care poate apărea datorită acumulării de metformin . Cazurile de acidoză lactică raportate la pacienții tratați cu metformin au apărut , în principal , la pacienții diabetici cu insuficiență renală semnificativă . Incidența acidozei lactice poate fi și trebuie redusă și prin evaluarea altor factori 3 de risc asociați
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
în limitele de dozare recomandate și modificarea tratamentului antidiabetic în cazul administrării concomitente de medicamente cationice care se elimină prin secreție tubulară renală . Administrarea intravasculară a unor substanțe de contrast iodate , în cadrul investigațiilor radiologice , poate determina insuficiență renală , care produce acumulare de metformin și un risc de acidoză lactică . De aceea , administrarea de Janumet trebuie întreruptă înainte de efectuarea analizei respective , sau la momentul efectuării analizei , și nu trebuie reluată mai devreme de 48 ore după aceea și numai după ce funcția renală
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
a fost eliminată prin materiile fecale ( 13 % ) sau urină ( 87 % ) , în interval de o săptămână de la administrarea dozei . T1/ 2 aparent prin eliminare , după administrarea orală a unei doze de 100 mg sitagliptin , a fost de aproximativ 12, 4 ore . Acumularea sitagliptinului după administrarea de doze repetate este minimă . Clearance- ul renal a fost de aproximativ 350 ml/ min . Eliminarea sitagliptinului se produce în principal prin excreție renală și implică mecanismul de secreție tubulară activă . Sitagliptinul este un substrat al transportorului
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
trebuie utilizat la pacienți cu diabet zaharat de tip 1 și nu trebuie utilizat pentru tratamentul cetoacidozei diabetice . Acidoza lactică Acidoza lactică este o complicație metabolică foarte rară , dar gravă ( mortalitate mare în absența tratamentului prompt ) , care poate apărea datorită acumulării de metformin . Cazurile de acidoză lactică raportate la pacienții tratați cu metformin au apărut , în principal , la pacienții diabetici cu insuficiență renală semnificativă . Incidența acidozei lactice poate fi și trebuie redusă și prin evaluarea altor factori 19 de risc asociați
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
în limitele de dozare recomandate și modificarea tratamentului antidiabetic în cazul administrării concomitente de medicamente cationice care se elimină prin secreție tubulară renală . Administrarea intravasculară a unor substanțe de contrast iodate , în cadrul investigațiilor radiologice , poate determina insuficiență renală , care produce acumulare de metformin și un risc de acidoză lactică . De aceea , administrarea de Janumet trebuie întreruptă înainte de efectuarea analizei respective , sau la momentul efectuării analizei , și nu trebuie reluată mai devreme de 48 ore după aceea și numai după ce funcția renală
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
a fost eliminată prin materiile fecale ( 13 % ) sau urină ( 87 % ) , în interval de o săptămână de la administrarea dozei . T1/ 2 aparent prin eliminare , după administrarea orală a unei doze de 100 mg sitagliptin , a fost de aproximativ 12, 4 ore . Acumularea sitagliptinului după administrarea de doze repetate este minimă . Clearance- ul renal a fost de aproximativ 350 ml/ min . Eliminarea sitagliptinului se produce în principal prin excreție renală și implică mecanismul de secreție tubulară activă . Sitagliptinul este un substrat al transportorului
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
senzație de frig sau disconfort , greață sau vărsături severe , dureri abdominale , scădere în greutate inexplicabilă , crampe musculare sau respirație rapidă . Clorhidratul de metformin , unul dintre componentele din Janumet , poate determina o reacție adversă rară , dar gravă , denumită acidoză lactică ( o acumulare de acid lactic în sânge ) care poate determina deces . Acidoza lactică reprezintă o urgență medicală și trebuie tratată în spital . Dacă prezentați unele dintre simptomele acidozei lactice , încetați să utilizați Janumet și adresați- vă imediat unui medic - în timpul tratamentului cu
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
senzație de frig sau disconfort , greață sau vărsături severe , dureri abdominale , scădere în greutate inexplicabilă , crampe musculare sau respirație rapidă . Clorhidratul de metformin , unul dintre componentele din Janumet , poate determina o reacție adversă rară , dar gravă , denumită acidoză lactică ( o acumulare de acid lactic în sânge ) care poate determina deces . Acidoza lactică reprezintă o urgență medicală și trebuie tratată în spital . Dacă prezentați unele dintre simptomele acidozei lactice , încetați să utilizați Janumet și adresați- vă imediat unui medic - în timpul tratamentului cu
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
alfa- glucozidază . Această enzimă , în mod normal , transformă glicogenul ( un carbohidrat ) în glucoză . Dacă această enzimă lipsește , glicogenul se acumulează în anumite țesuturi , în special la nivelul inimii și mușchilor , inclusiv la nivelul diafragmei ( principalul mușchi respirator situat sub plămâni ) . Acumularea progresivă de glicogen cauzează o varietate largă de semne și simptome , inclusiv inimă mărită , dificultăți respiratorii și slăbiciune musculară . Boala poate apărea la naștere , dar și mai târziu pe parcursul vieții . În cazul bolii cu debut tardiv , nu au fost încă
Ro_659 () [Corola-website/Science/291418_a_292747]
-
84 16 E- mail : mail@ emea . europa . eu http : // www . emea . europa . eu © European Medicines Agency , 2008 . Reproduction is authorised provided the source is acknowledged . o face capabilă să producă enzima . Enzima de substituție ajută la descompunerea glicogenului și împiedică acumularea acestuia în celule . Cum a fost studiat Myozyme ? Myozyme a fost studiat în cadrul a două studii principale , care au implicat un total de 39 de sugari și copii mici cu boala Pompe . Acești pacienți au fost comparați cu un „ grup
Ro_659 () [Corola-website/Science/291418_a_292747]
-
curbă de epurare biexponențială cu un timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare de peste 20 ore . Concentrația plasmatică maximă ( Cmax ) și în mai mică măsură aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp ( ASC ) , cresc disproporționat cu doza . Nu există dovezi privind acumularea relevantă clinic de telmisartan , în cazul utilizării dozelor recomandate . Concentrațiile plasmatice au fost mai mari la femei decât la bărbați , fără a avea o influență relevantă asupra eficacității . După administrare orală ( și intravenoasă ) , telmisartanul se excretă aproape exclusiv în materiile
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]