17,991 matches
-
valoarea lucrului pe care ai fi dorit să-l obții.) „De regulă, este mai bine să meriți cinstea fără să o capeți, decât să te bucuri de ea fără să o meriți.” (M. Twain) Cine fură azi un ou mâine fură și un bou. (Obiceiul o dată format, ca și pofta o dată stârnită, nu mai poate fi ținut În frâu: „Cine fură azi un ac mâine fură un gânsac”; „Azi o ceapă, mâine o iapă, poimâne herghelia toată”; „De când s-a Învățat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o capeți, decât să te bucuri de ea fără să o meriți.” (M. Twain) Cine fură azi un ou mâine fură și un bou. (Obiceiul o dată format, ca și pofta o dată stârnită, nu mai poate fi ținut În frâu: „Cine fură azi un ac mâine fură un gânsac”; „Azi o ceapă, mâine o iapă, poimâne herghelia toată”; „De când s-a Învățat a fura, i-i rușine a cumpăra”; „Pentru hoțul cel mare și ziua și noaptea-s lucrătoare” etc.) Hoțul crede
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
bucuri de ea fără să o meriți.” (M. Twain) Cine fură azi un ou mâine fură și un bou. (Obiceiul o dată format, ca și pofta o dată stârnită, nu mai poate fi ținut În frâu: „Cine fură azi un ac mâine fură un gânsac”; „Azi o ceapă, mâine o iapă, poimâne herghelia toată”; „De când s-a Învățat a fura, i-i rușine a cumpăra”; „Pentru hoțul cel mare și ziua și noaptea-s lucrătoare” etc.) Hoțul crede că hoția e o mare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un bou. (Obiceiul o dată format, ca și pofta o dată stârnită, nu mai poate fi ținut În frâu: „Cine fură azi un ac mâine fură un gânsac”; „Azi o ceapă, mâine o iapă, poimâne herghelia toată”; „De când s-a Învățat a fura, i-i rușine a cumpăra”; „Pentru hoțul cel mare și ziua și noaptea-s lucrătoare” etc.) Hoțul crede că hoția e o mare artă, cât timp nu e prins. (Orice autoiluzionare e sortită să cedeze În fața probelor realității.) „O mare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
realități ce nu pot fi compromise, oricâte calomnii ar fi Îndreptate asupra lor.) De hoții din casă nu te poți feri. Pentru că niciodată nu te ferești de cei de la care te aștepți mai puțin să-ți facă un rău.) Ori fură, ori ține sacul, e tot lotru. (Acceptarea complicității, pentru a face un rău repetat, este dovada unor disponibilități psihice asemănătoare. De aceea legiuitorul apreciază că: „Tăinuitorul este tot atât de vinovat ca și hoțul”.) Hoț pe hoț anevoie Înșală. (Îți trebuie, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
rău repetat, este dovada unor disponibilități psihice asemănătoare. De aceea legiuitorul apreciază că: „Tăinuitorul este tot atât de vinovat ca și hoțul”.) Hoț pe hoț anevoie Înșală. (Îți trebuie, Într-adevăr, talent ca să poți Întrece un veritabil profesionist: „E mare hoț cine fură de la alt hoț”.) Hoțul nedovedit e negustor cinstit. (Unii răufăcători abuzează de prezumția de nevinovăție, care este acordată până la dovedirea faptei lor, astfel că suspiciunea care planează asupra lor nu numai că nu-i afectează, dar pretind chiar, cu nerușinare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care planează asupra lor nu numai că nu-i afectează, dar pretind chiar, cu nerușinare, să fie tratați ca niște oameni cinstiți.) „Cea mai mare nedreptate e a părea drept, fără a fi.” (Platon) Numește-l hoț, și el va fura. (Cuvintele stigmatizatoare pot structura personalitatea unui om mai slab, mai influențabil, În direcția aprecierii negative făcute la adresa sa. și alte proverbe avertizează: „Cel care bănuiește o soție credincioasă o face să devină falsă”.) Dacă cineva mă Înșală o dată, să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că ușurează munca, dar creează și capacitățile pentru ea.” (Democrit) Obișnuința este a doua natură. (Iată câteva exemple care ilustrează faptul că obișnuința stabilizată poate crea un nou mod de viață: „S-a Învățat dezbrăcat și i-e rușine-mbrăcat”; Cine fură, aceia mai tare jură”; „La o treabă când se scoală, parcă are ouă-n poală”; „Pe-afară pereți-s noi, În casă nu poți intra de gunoi” etc.) Om, omenie, noblețe - josnicietc " Om, omenie, noblețe - josnicie" Omul este măsura tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Vauvenargues.) Mânia e dovada neputinței. (Mai ales a neputinței de a găsi, la momentul oportun, argumente raționale, dar este și o incapacitate de a-ți Înfrâna o pornire. Această ultimă incapacitate este redată În următoarele proverbe: „Hoțul jură și iar fură”; „Decât să rămâie brânza, mai bine să crape rânza”; „Cu ochii pe la icoane și cu gândul la cucoane”; „Omul care e flecar hodorogește ca un car”.) Răbdarea este cheia reușitei. („Nu se obține lucrul dorit - ne spune un alt proverb
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o stare de Îndoială sau de neîncredere permanentă În sine.) „Dacă vei fi stăpân pe ziua de azi, vei depinde mai puțin de ziua de mâine.” (Seneca) A-ți ascunde arta este, Într-adevăr, o artă. (Dar unii se lasă furați În așa măsură de această artă a simulării și a disimulării, Încât ajung să se Înșele chiar pe ei Înșiși.) „Există două tipuri de nebuni. Primul e cel care se crede a fi Napoleon Bonaparte și strigă peste tot, În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că alții ne folosesc drept mijloace pentru realizarea scopurilor lor? Μ Teroarea amintirilor: sancțiunea binemeritată pentru greșeli grave nemărturisite sau neispășite. Μ Omul poate avea o biografie, dar nu și un trecut (ca, de exemplu, acela căruia i s-a furat copilăria.) Μ Atât vom fi mâine, cât am reușit să fim azi și cât a făcut trecutul din ceea ce suntem azi. Μ Fără bunătate, energiile din noi vor fi doar sclavii credincioși ai unor scopuri egoiste. Μ Metaforic vorbind, ideile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu atât un defect de caracter, cât o incapacitate psihică (de exemplu, neputința orgoliosului de a admite că, la un moment dat, cineva i-ar putea acorda un ajutor dezinteresat). Μ Viața omului este, din fericire, prea scurtă pentru ca acesta, furat de tot felul de tentații și plăceri, să aibă timp să devină Întru totul ateu: este Încă prea puternică În el teama de necunoscut sau de neprevăzut, pentru a Îndrăzni să se comporte ca și cum totul ar depinde numai de el
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
spune unui cunoscut de-al său că, dacă ar vrea cu adevărat, ar putea să prade cu ușurință casa persoanei X, care se dovedește a fi prea Încrezătoare În semeni. După un timp, află că bunurile acelei persoane au fost furate de către un bărbat ale cărui semnalmente corespund celor ale cunoștinței căreia i s-a confesat. Probabil că nu va divulga numele făptașului, dar nu va scăpa de ideea că a fost părtaș, fără să vrea, la o faptă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o conversație, ca rezultat al spiritului pus de interlocutori În conversație, și nu să reprezinte Însuși scopul acesteia. Când hazul se caută pe el Însuși, Își pierde din naturalețe, devenind ridicol: hazul Își râde de haz! Μ Totul poate fi furat, imitat, falsificat, În afară de libertatea interioară de a gândi și de a simți Într-un fel propriu. Μ Elefantul, mai mult decât oricare altă ființă, trebuie să fie foarte atent la fiecare pas pe care Îl face. Așa și cel aflat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ascunde, de obicei, o vocație: cel care a trădat pe altul În folosul tău va fi gata să te trădeze oricând În avantajul altuia. Un mecanism psihologic asemănător explică și comportamentul hoțului de profesie: când, pe moment, nu are ce fura, „Își fură propria căciulă”, ca să nu-și piardă deprinderea de a fura sau pentru a-și menține mereu proaspătă satisfacția/plăcerea de a Înșela sau de a fura. Μ Răsplata firii discrete a cuiva este, În realitate, una amară: cel
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
obicei, o vocație: cel care a trădat pe altul În folosul tău va fi gata să te trădeze oricând În avantajul altuia. Un mecanism psihologic asemănător explică și comportamentul hoțului de profesie: când, pe moment, nu are ce fura, „Își fură propria căciulă”, ca să nu-și piardă deprinderea de a fura sau pentru a-și menține mereu proaspătă satisfacția/plăcerea de a Înșela sau de a fura. Μ Răsplata firii discrete a cuiva este, În realitate, una amară: cel În cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
folosul tău va fi gata să te trădeze oricând În avantajul altuia. Un mecanism psihologic asemănător explică și comportamentul hoțului de profesie: când, pe moment, nu are ce fura, „Își fură propria căciulă”, ca să nu-și piardă deprinderea de a fura sau pentru a-și menține mereu proaspătă satisfacția/plăcerea de a Înșela sau de a fura. Μ Răsplata firii discrete a cuiva este, În realitate, una amară: cel În cauză ajunge să știe mai multe lucruri decât și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
explică și comportamentul hoțului de profesie: când, pe moment, nu are ce fura, „Își fură propria căciulă”, ca să nu-și piardă deprinderea de a fura sau pentru a-și menține mereu proaspătă satisfacția/plăcerea de a Înșela sau de a fura. Μ Răsplata firii discrete a cuiva este, În realitate, una amară: cel În cauză ajunge să știe mai multe lucruri decât și-ar fi dorit vreodată. Dar secretele reprezintă, se știe, o povară și chiar un pericol, deoarece ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vizir a știut să o facă), omul Își poate păstra o condiție demnă, chiar și atunci când interiorul său sufletesc este marcat de impulsivități distructive. Μ Cea mai mare impietate care se poate face față de un om este să i se fure sau să i se zdrobească Încrederea (În sine sau În viață). Μ Strategia de viață a unora este de-a dreptul nerușinată: dau exteriorului lor o atractivitate În vestimentație, exprimare sau gest, pentru a ne face să ne abatem interesul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
logică a vieții care trebuie respectată, altfel s-ar putea crede că totul nu se rezumă decât la o convenție iscusită a oamenilor și că ordinea socială nu este decât o fațadă. Dar dacă În locul cerințelor de a nu ucide, fura, Înșela etc. le-am consacra pe acestea: poți să ucizi, să furi, să minți cât vrei etc., ar Însemna că oamenii de bine ar trebui să fie criminalii, hoții, desfrânații! Cum s-ar mai putea, În aceste condiții, ca viața
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
totul nu se rezumă decât la o convenție iscusită a oamenilor și că ordinea socială nu este decât o fațadă. Dar dacă În locul cerințelor de a nu ucide, fura, Înșela etc. le-am consacra pe acestea: poți să ucizi, să furi, să minți cât vrei etc., ar Însemna că oamenii de bine ar trebui să fie criminalii, hoții, desfrânații! Cum s-ar mai putea, În aceste condiții, ca viața să se perpetueze și să se Îmbogățească În valori, desigur, spirituale? Sănătatea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
complet, pentru că Însăși moartea a Încetat să mai fie o eliberare. Decis, În urma a numeroase zile identice, să-și ia zilele, după ce consultă un medic și un psihanalist incapabili să-i vină În ajutor acestui caz clinic neînregistrat, Phil Îl fură pe Phil - celălalt, cârtița - ca să se răzbune, fură o mașină și, urmărit de poliție, se aruncă Împreună cu animalul Într-o prăpastie, după care, În dimineața următoare, se pomenește teafăr, În zorii aceleiași zile, În patul său, ascultând aceeași emisiune radio
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fie o eliberare. Decis, În urma a numeroase zile identice, să-și ia zilele, după ce consultă un medic și un psihanalist incapabili să-i vină În ajutor acestui caz clinic neînregistrat, Phil Îl fură pe Phil - celălalt, cârtița - ca să se răzbune, fură o mașină și, urmărit de poliție, se aruncă Împreună cu animalul Într-o prăpastie, după care, În dimineața următoare, se pomenește teafăr, În zorii aceleiași zile, În patul său, ascultând aceeași emisiune radio. Această dereglare temporală este sursa unei Întregi serii
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
începutul rupturii sale de origini, fericirea fiind în descreștere, pe măsura înaintării sale biografice, într-o realitate diferită de cea esențială, marcată de lipsa unor valori comune, care pendulează între material și spiritual, între contingent și transcendent: "Vântul tânăr a furat hainele copacilor/ Și aleargă cu ele hohotindu-le peste câmp,/ Copacii au rămas cu trupurile goale în ploaie,/ Să schelălăie tragic și tâmp...// Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ Satiri vegetali, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe mine la vale, că eu aș avea și altele de făcut azi decît să-ți bag ție în cap că ceea ce faci și cum trăiești e o rușine întreagă. Ilie: Da' de ce e o rușine întreagă, că doar nu fur, nu ucid, nu înșel, nu trădez! De ce? Ștefan: Tu faci ceva mai grav decît toate astea la un loc. Tu nu trăiești, pur și simplu. Ilie: Fii, dom'le serios! Pune mîna și te convinge. Ștefan: "Viața mea", "drumul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]