18,784 matches
-
numai Dumnezeu era abilitat să o exercite, dictatorul este perceput ca un „dement al supravegherii”. El își arogă un rol care nu este al său și face tot ce-i stă în putință ca nimeni să nu i-l conteste. Mărturii, cărți de spionaj, studii: sunt nenumărate documentele care vorbesc despre supravegherea politică. În schimb, operele teatrale ce tratează acest subiect în mod direct sunt mai rare; ne vom referi la ele fără să zăbovim prea mult, căci, în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o trăsătură proprie oricărei puteri, a fortiori dacă e vorba de o putere totalitară, despotică. Monstrul vă vede... Supravegherea nu își limitează funcțiile la testarea fidelității supușilor; stăpânul se servește de ea și pentru a-și destabiliza adversarii, manipulând abil mărturiile. Efect pervers, ilustrat exemplar de o scenă din Britannicus, al cărei interes se explică prin depășirea diviziunii antinomice supraveghetor/supravegheat. Când supravegherea nu se mai joacă în doi, ci devine tripartită, cruzimea ei sporește. Nero, stăpân autoritar, o obligă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
experiența socială care favorizează redescoperirea ființei, a personalității și a experiențelor de grup. Versurile devin fluide, susținute de o retorică impresionantă prin simplitate; meditația lirică se angajează în jurul unor străvechi motive folclorice restituite în expresie nouă. Această împrejurare este o mărturie de credință în puterea creației și nu este lipsită de consecințe asupra autorilor din ultimul deceniu care își vor orienta pașii spre procedee care țin de tehnica gigantizării viziunilor. Direcțiile pe care se dezvoltă poeții acestei perioade sunt paralele; atât
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este de fum, păsările se umflă noaptea în cuiburi ("Ținut"). Poetul cântă nașterea, zbaterea între viață și moarte. Nașterea semnifică permanența vieții, aceasta este minunea: "Nașterea a putut avea loc, minunea putea să se înfăptuiască/ În afară de dobitoace erau ochii cunoașterii" ("Mărturie"). Se invocă zonele aflate în stare de proliferare, în stare de neliniște, de agitație, în care sângeră sămânța în asfalt zădărnicită de forțele obscure: În pași se adună fuiaguri sure împleticindu-mă/ ugere virile în căutarea cuplului femel/ deschis interior
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și în "Lirice" (1973), reproduce același univers, în care intuim ca motive: ștergarul, ia, ulciorul, precum și un coșbucian sentiment al întoarcerii primăverii cântată jovial și solar: "Așa cum e venită din vecie,/ Nemuritoare în statul ei domnesc/ Oala de lut, aduce mărturie/ A tot ce-a fost din veacul românesc." 8 D. Vrânceanu se-ndreaptă spre baladă și va cânta patetic spațiul dintre Argeș, Siret și Olt. Creația sa este dominată de viziuni de legendă. Poetul este modern în expresie și tradiționalist
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ceva (o carte, spre exemplu) permite ca acesta să capete o tușă personală; ideile sunt nuanțate de contextul creat de existența cotidiană. Să ne întrebăm parfumul căror iubiri, ori acreala căror uri, stau în spatele unor rânduri ce frapează. * Să depui mărturie pentru propria existență! La asta se reduce rostul unui jurnal. Doar că aici contează mai puțin contextele umano-spațio-temporale (acesta este contextul oricărei existențe; cu puțin curaj aș fi adăugat și "divino-") cât cele de gândire. Altfel spus, o încercare de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mai curând nerăbdarea pe care curgerea timpului o poartă cu sine. Nu este vorba în mod obligatoriu de căderea în desuetudine, ci intervine și plictisul de care dăm dovadă în fața acelei dorințe de nou ce ne mână către altceva. Stau mărturie chipurile pe care Divinitatea le capătă în timp. * O insignă instituie legături dorite, lipind pe cel care-o poartă la o clasă de apartenență. Ea stă mai curând sub semnul dorinței decât al realității consacrate. Zăresc la purtătorul ei nostalgia
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
predominant emoțională (de unde-mi vine orientarea către credință) cu cea pretins rațională, aflată în căutare de teorii explicative. (Cu mențiunea că mă atrage la această teorie sensul ei de împăcare a "două fundamentalisme": cel teologic și cel științific). Dansul stă mărturie a faptului că putem vorbi despre o rezonanță corporală a muzicii pe care o ascultăm; semn al unei armonii create între două genuri de tipare: unul auditiv și celălalt motric. În artă omul regăsește forme ideale ale propriei existențe. Arta
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în ochi, de existențe țipătoare, de strident. * Critica românilor și a românismului este în bună măsură autocritică; îmi contemplu cu tristețe reflexele barbare, de care am chiar neghiobia să mă bucur un pic în timp ce le dau frâu liber, ce stau mărturie a faptului că sunt un adevărat român. * Dintre comunitățile cu care istoria ne-a făcut să locuim în granițele aceleiași țări am ajuns să preluăm mai multe de la cei pe care-i detestăm cel mai tare. Semn că existența lor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
dă seama de o modalitate de a-ți alege contemporanii, de a-ți selecta jaloanele momentului care ești. Raportarea noastră la timp este una preponderent afectivă; ne situăm în timp în funcție de anumite simboluri modelate afectiv, ele constituind indicatoarele care dau mărturie de existența noastră. Intervenția contemporaneității în organizarea propriilor alegeri, redată spre exemplu de ideea că putem opta pentru evenimentele cu care ne considerăm contemporani, adică alegem simbolurile timpului nostru, arată că raportarea noastră la timp este una predominant afectivă. * Preluând
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
izolării într-o "lume proprie". A dori gloria de scriitor e o aspirație la una din iluziile nemuririi pe care modernitatea a plăsmuit-o, în efortul ei de a reclădi o lume fără Dumnezeu. De aceea, orice carte e o mărturie a păcatului orgoliului autorului ei, dezvăluindu-i secreta aspirație de a-și fi propriul fundament. * Modestia înseamnă a-ți fi suficientă propria "piele" pentru întreaga existență, spațiul libertății tale fiind dat de limita până la care-o poți întinde. * Chipul destinului
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de existență tradițională ce mărturisește că se poate trăi și în afara progresului, după alte coordonate decât cele ale tehnologiei industriale. Țăranii noștri, cu haznaua în grădină și fără dușuri, care simt cumva că aceea este lumea lor, ne înspăimântă prin mărturia pe care o aduc asupra posibilității unui alt mod de-a fi. Fără muzică sufletul n-ar avea nici un contur. * A murit prematur un admirabil coleg, ce și-a dedicat viața cercetării istoriei și întemeierii unei școli de Bizantinologie. Îi
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mai frumoasă epopee pastorală din lume, o adevărată minunăție poetică” (Alecu Russo), „acea inspirațiune fără seamăn, acel suspin al brazilor și al izvoarelor din Carpați” (Mihai Eminescu). Fiind „cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru” (Mihail Sadoveanu), ea o mărturie în timp a geniului creator al poporului român deoarece fascinează prin bogăția de idei și sentimente, ca și prin gama, la fel de bogată, de procedee artistice. Această capodoperă a literaturii populare românești a fost descoperită și notată de Alecu Russo în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
suferind de la început pînă la sfîrșit, oprit la o singură atitudine. Din această cauză rămîn în umbră, necomentate, anumite gesturi semnificative de ale sale. Unul se referă la „cultul” pentru Ștefan Petică. în Dosarul Bacovia, I(p. 112-113), am reținut mărturia lui Grigore Tabacaru despre lecturile comune din el („Prin 1903 am citit împreună «Fecioara în alb» de Petică”) și despre muzica pe care a adaptat o pentru „Era odată un prinț vestit” și cea compusă pentru „O ceasul trist al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că a avut și astfel de perioade: „e mult, e un timp de cînd n-am mai scris nici cîteva sute de pagini”7). Asta-i, desigur, curată ficțiune: „cîteva sute” are întreaga sa operă. De fapt, cum scrie Bacovia? Mărturiile sale sînt puține și nu întotdeauna clare. Cert, scrie numai într-o „concentrare de cugetare”, care-l consumă și-l obosește, și, în majoritatea cazurilor, numai „prin prisma celor învinși”, supărați, triști 8). în cea mai mare parte, munca lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nr.7, iul., 1912, p. 39. 7. Mircea Dem. Rădulescu, „Noapte de vară”, în Viața Romînească, 2, vol.24, nr.2, febr.1912, p. 202. 8. Punct de vedere auzit, cu ani în urmă, la profesorul Ion Rotaru. 9. O mărturie în acest sens e poemul „Un credincios barbar”, de Mihail Săulescu: „Un credincios barbar s-a sinucis în mine!/ Desperat de golul credinții-ntîrziate,/ în nu știu care templu de piatră în ruine,/ Un credincios barbar s-a sinucis în mine;/ Și mi-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dezgustat că mercantilismul s-a extins și asupra sentimentelor, că „orice se vinde”, că „orice e marfă”. („Legendă”, - p. 177) 2. Opere, 3, ediție citată, p. 73. 3. File de jurnal, Selecție de texte de Mihai Neagu Basarab, Ed. Eminescu, „Mărturii”, 1982, p. 46. 4. Ibidem, p. 55. Socotelile lui Felix din Enigma Otiliei sînt apropiate de acestea, ceea ce arată, o dată în plus, seriozitatea documentării lui G. Călinescu: „Nu credea să cheltuiască în casă, pentru coșniță, mai mult de doi lei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iată aici Eminescu se înșela”. Părintele se făcea purtător al intereselor științei „care cercetează, analizează și discută totul, chiar și pe Dumnezeu”. „Știința - va insista el ceva mai încolo - e în toate drepturile ei să te adune - din scrisori, din mărturii, din carnetul în care ți-ai notat cheltuielile! - și să te răstignească pe masa ei de studii”. (Opere, 6, p. 115-116) Stimulatoare, afirmațiile acestea nu se potriveau, însă, prin ton, cu moderația, ca să nu zic cu rezerva mea. Eu cred
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la idei pe care, într-un climat normal, ar fi trebuit să le dezavueze. Că Bacovia a fost un ins dezinteresat de evenimente nu e o noutate. într-o notă din primul volum al Dosarului, am citat, ca ilustrare, următoarea mărturie (trasă nițel spre anecdotă) a lui Pan M.Vizirescu: „în vara anului 1930, l-am întîlnit pe Bacovia ca din senin pe o stradă mai dosnică. Era în ziua cînd venise în țară aventurierul Carol al II-lea și, firește
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Diversiunea produsă de N. D. Giurescu continuă Torouțiu nu se poate menține, față de argumentele lui Mihai N. Popescu-Colibaș"22. Leca Morariu, fiind întru totul de acord cu Torouțiu, i-a atribuit "o valoare problematică" actului de la Uspenia și chiar și mărturiei maicii Fevronia Iurașcu, care asistase, în Botoșani, la nașterea lui Mihai. După aceea, tot Leca Morariu, neobservînd că-și contrazice părerea susținută pentru nașterea poetului la Ipotești, a mai făcut presupunerea că mama poetului, ca "femeie cu dare de mînă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a unui memoriu, făcut de Constantin Hurmuzache, din ianuarie 1850, către Tribunalul Botoșani, în problema Ipoteștiului și în care se arată, de trei ori, că Eminovici își avea "lăcuința" în Botoșani25A. În ultima vreme, pretinde și Fănică N. Gheorghe că mărturiile bătrînilor din Ipotești și unele "precizări" ale căpitanului Matei Eminovici l-au dus la o concluzie care de fapt nu-i proprie și nici nouă: "Că Mihai Eminescu s-ar fi născut la Botoșani este încă probabil. Documentele nu spun
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nouă: "Că Mihai Eminescu s-ar fi născut la Botoșani este încă probabil. Documentele nu spun totul în acest sens. Mai aproape de adevăr mi se par Ipoteștiul, ca loc al nașterii poetului"8. Ce bază se mai poate pune pe mărturiile bătrînilor din Ipotești, pe care dînsul pretinde că i-a interogat, vom vedea pe paginile următoare, iar în ceea ce privește unele "precizări" ale căpitanului Matei mai mic decît poetul cu vreo șapte ani să nu trecem cu vederea că acesta, după ce "precizase
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
iar A. C. Cuza și Miron Pompiliu, vizitîndu-l pe Eminescu la Botoșani, în 27-28 mai 1887, au văzut în jurul patului său "pe bucăți de hîrtie proastă, mototolită, versuri scrise cu creionul, care d-abia se mai puteau citi"36. Față de aceste mărturii, pe care trebuie să le considerăm corecte, cît de mult au greșit acei care au fixat vechimea poeziilor lui Eminescu, după anul cînd ele au fost date la tipar! Nu s-au gîndit că, de fapt, acest uimitor de mare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
9 lei. Pînă va fi istovită această datorie, cu tot cu dobînzile ei, vor mai trece trei ani. Raluca Eminovici încî mai avea treburi pe la Iași, în proces cu Ursoianu, dar nu s-a putut duce, fiind bolnavă. Iată și certificatul medical: "Mărturie doctoricească : Jos iscălitul adiverește că D. căminar Ralu Iminovici să găsăști în cura iscălitului, pătimind de slăbiciune, din pricina înflăturii la splină și adjunghi acolo, în care stări găsîndu-să, nu poati mergi la drum nicidecum. Pentru cari am dat această mărturie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Mărturie doctoricească : Jos iscălitul adiverește că D. căminar Ralu Iminovici să găsăști în cura iscălitului, pătimind de slăbiciune, din pricina înflăturii la splină și adjunghi acolo, în care stări găsîndu-să, nu poati mergi la drum nicidecum. Pentru cari am dat această mărturie, cu iscălitura me. Iscălit dr. Marian Hyneck, fizic orașului"56. Către sfîrșitul aceluiași an, 1852, altă hotărîre a Tribunalului: "Fiindcă pretenția D. Iordache Ursoianu, după hotărîrea dată de Domnescu Divan s-au lămurit a fi numai de 572 galbini 33
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]