18,317 matches
-
le ("Colubridae") sunt o familie de șerpi, care cuprinde ca. 2000 de specii, aproximativ două treimi din numărul total de specii de șerpi din lume. Ele au un areal foarte larg de răspândire, iar cu excepția mediului marin trăiesc aproape peste tot în regiunile cu climă tropicală subtropicală și temperată, începând cu Eurasia, Africa și cele două Americi. Unele din ele duc o viață terestră, iar altele (Chrysopelea) o viață arboricolă. Sunt animale ovipare (se reproduc prin ouă
Colubride () [Corola-website/Science/314376_a_315705]
-
a plantelor, se întâlnește o vegetație tipică de luncă. În ceea ce privește mamiferele terestre, în Parcul Național Quttinirpaaq, reprezentativ pentru condițiile insulei Ellesmere, se găsesc urși polari, lupi arctici, vulpi polare, hermeline, boi moscați, reni Peary, iepuri polari și lemingi gulerați. Mamiferele marine de pe coaste și din vecinătatea lor includ foci cu barbă, foci de Groenlanda (rare), viței de mare (rari), foci cu creastă (rare), morse (rare), narvali, beluga (rari), balene de Groenlanda (rare) și orca (rari). Pe insulă, și mai ales în
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
în perioada luptelor pentru apărarea acestora; 4) cei, care în perioada celui de-al doilea război mondial au fost localizați în componența unităților militare, comandamentelor de stat major și altor unități, care au făcut parte din componența armatei și a marinei combatante în perioada celui de-al doilea război mondial, ca recruți și copii de trupă; 5) angajați ai unităților de recunoaștere, contraspionaj și altor unități, care și-au îndeplinit sarcinile în unități ale armatei combatante, pe teritoriul ocupat de inamic
Medalia „60 ani de la victoria în cel de-al Doilea Război Mondial din 1941-1945” () [Corola-website/Science/313385_a_314714]
-
adjunctul comandantului submarinului „Livyatan”. În decembrie 1967 l-a înlocuit pe maiorul Zeev Almog la comanda acestui din urmă submarin. A făcut aceasta până în august 1968, aplicând pe acest submarin metode noi de luptă și cooperând cu luptătorii faimosului comando marin 13. Când la 25 ianuarie 1968 Barkai a primit știrea pierderii legăturii cu submarinul Dakar, submarinul Livyatan pe care îl comanda și care făcea parte din aceeași serie de producție (britanică) ca și „Dakar” executa antrenamente în largul mării. Barkaí
Michael Barkai () [Corola-website/Science/313390_a_314719]
-
Trecut în rezervă la data de 25.02.1972. A activat ca militar în termen la Regimentul 4 Roșiori (12.04.1935.-.14.04.1938); instrumentist la Regimetul Pionieri Gardă (14.04.1938 - 04.11.1947), la Regimetul 2 Infanterie Marină (04.11.1947 - 09.12.1947) și la Grupul 2 Special Moto (09.12.1947 - 04.03.1948). La Institutul Muzical Militar (Școala Militară de Muzică de mai târziu) a activat ca ajutor șef de birou (04.03.1948 - 30
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
crească spre Vama Veche. În dreptul golfurilor dimpotrivă, marea este cea care s-a retras, prin transformarea lor în limane. În zona Agigea se afla, până la amenajările legate de mărirea portului Constanța și de Canalul Dunăre-Marea Neagră, unica rezervație de dune marine din România, la 50 m de mare, întemeiată de Ioan Borcea, în vecinătatea sanatoriului TBC Osteoarticular „Dr. V. Climescu”: ea ocupa o suprafață de 5 ha pe un podiș mai înalt. Între localitățile Doi Mai și Vama Veche, există teoretic
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
românesc, Podișul Litoralului situat în dreptul limanelor Razelm-Sinoe-Corbu-Tașaul (cu altitudine de 85-175 m) prezintă o terasă de abraziune maritimă de 55-85 m. Relieful caracteristic pentru banda mai joasă situată între această terasă și mare, este format din forme de eroziune fie marină (faleze marine preistorice, insule tectono-abrazive, faleze marine actuale), fie lacustră (falezele actuale, sculptate in depozite loessice, calcare și șisturi verzi), și din forme de acumulare marină și lacustră (cordoane litorale zise grinduri sau perisipuri și trepte joase inundabile). Relieful treptei
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Litoralului situat în dreptul limanelor Razelm-Sinoe-Corbu-Tașaul (cu altitudine de 85-175 m) prezintă o terasă de abraziune maritimă de 55-85 m. Relieful caracteristic pentru banda mai joasă situată între această terasă și mare, este format din forme de eroziune fie marină (faleze marine preistorice, insule tectono-abrazive, faleze marine actuale), fie lacustră (falezele actuale, sculptate in depozite loessice, calcare și șisturi verzi), și din forme de acumulare marină și lacustră (cordoane litorale zise grinduri sau perisipuri și trepte joase inundabile). Relieful treptei înalte, la
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
cu altitudine de 85-175 m) prezintă o terasă de abraziune maritimă de 55-85 m. Relieful caracteristic pentru banda mai joasă situată între această terasă și mare, este format din forme de eroziune fie marină (faleze marine preistorice, insule tectono-abrazive, faleze marine actuale), fie lacustră (falezele actuale, sculptate in depozite loessice, calcare și șisturi verzi), și din forme de acumulare marină și lacustră (cordoane litorale zise grinduri sau perisipuri și trepte joase inundabile). Relieful treptei înalte, la apus de terasă, este constituit
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
joasă situată între această terasă și mare, este format din forme de eroziune fie marină (faleze marine preistorice, insule tectono-abrazive, faleze marine actuale), fie lacustră (falezele actuale, sculptate in depozite loessice, calcare și șisturi verzi), și din forme de acumulare marină și lacustră (cordoane litorale zise grinduri sau perisipuri și trepte joase inundabile). Relieful treptei înalte, la apus de terasă, este constituit în două terase de abraziune marină cu altitudinea de 35-55 m si 55-85 m, cu aspect de poduri ușor
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
sculptate in depozite loessice, calcare și șisturi verzi), și din forme de acumulare marină și lacustră (cordoane litorale zise grinduri sau perisipuri și trepte joase inundabile). Relieful treptei înalte, la apus de terasă, este constituit în două terase de abraziune marină cu altitudinea de 35-55 m si 55-85 m, cu aspect de poduri ușor ondulate, presărate cu martori de eroziune. Aceste terase, acoperite de o cuvertură de depozite de loess, sunt martorele unor perioade mai vechi, interglaciare, din ultimele două milioane de
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
cu martori de eroziune. Aceste terase, acoperite de o cuvertură de depozite de loess, sunt martorele unor perioade mai vechi, interglaciare, din ultimele două milioane de ani, când nivelul mării era mai ridicat decât astăzi cu înălțimile respective. Formele de acumulare marină și lacustră sunt recente (cel mult 2200 de ani), fiind situate între litoralul antic și cel actual al mării Negre. În partea sudică a litoralului românesc, Podișul Litoralului dintre Tașaul și granița cu Bulgaria (cu altitudine de 85-100m, de fapt
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
cât și de pasageri. Este situată pe șoseaua Constanța - Mangalia, la 10 km de centrul Constanței, până la țărmul mării fiind 3 km. Cunoscută prin Sanatoriul TBC Osteoarticular „Dr. V. Climescu”, funcționând din anii interbelici, și prin unica rezervație de dune marine din România. Intră în circuitul turistic fluvio-marin din 1984, aici fiind poarta spre Mare a Canalului Dunăre-Marea Neagră. În zona Agigea, a debușeului Canalului, se află și noul Port Constanța-Sud, de 2.460 ha, cu 10.450 m de diguri
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
1936. Techirghiol este o stațiune așezată pe malul nord-vestic al lacului cu același nume (11,6 km), într-o vâlcea înconjurată de un climat mai continental, în care se simt mai mult efectele brizei de lac, decît cele ale brizei marine. Zona în care s-a dezvoltat așezarea este deținătoarea unor urme de viață neîntrerupte din neolitic. Prima mențiune documentară datează din 1560, cînd așezarea este amintită într-un firman al Sultanului. Numele localității vine din limba turcă și are ca
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
cu o înălțime de 780 m deasupra nivelului mării. Pe coasta vestică a insulei a apărut cândva între 1955 și 1958, în urma unei alunecări de teren, o platformă vulcanică nouă, botezată Nyrøysa, pe care au început să cuibărească diverse păsări marine, cum ar fi petrelii giganți, "Macronectes Halli". Datorită climatului aspru și terenului acoperit în cea mai mare parte de gheață, vegetația este limitată la licheni și mușchi, lipsind plantele superioare, astfel că insula Bouvet poate fi considerată ca aparținând zonei
Insula Bouvet () [Corola-website/Science/313422_a_314751]
-
Plajei Omaha era responsabilitatea trupelor Armatei Statelor Unite, cu ajutorul transportului maritim asigurat de Marina Statelor Unite și cu ajutorul unor elemente ale Marinei Regale a Marii Britanii. În D-Day, neexperimentata Divizie 29 a Infanteriei, cărei i s-au alăturat de noua companii ai Pușcașilor Marini SUA redirecționate de la Pointe du Hoc, au avut scopul de a lua cu asalt jumătatea de vest a plajei. Luptă crâncenă a fost dată de 1 Divizia de Infanterie în jumătatea de est. Valurile inițiale de asalt, formate din tancuri
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
116 au separati in mai multe grupuri si astfel majoritatea au murit. Printre victime se aflau liderii si 120 de victime, iar supraviețuitorii au fost obligati sa se retraga la marginea apei sau în spatele obstacolelor. Compani mai mici de puscasi marini au avut parte de o soarta mai bună, facandu-si adăposturi in rapa dar si acestia au fost redusi la jumatate din putere. L/16 a aterizat în cele din urmă dupa o întarziere de 30 de minute, la stânga de
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
116th RCT de până acum. Deși primul batalion a fost dezarmat eficient de artileria lor când D/116 a suferit o acostare dezastruoasă, construirea de la Dog White a continuat. C/116 s-a regrupat cu al 5-elea batalion de pușcași marini aproape în întregime. Comandantul pușcașilor marini, și-a dat seama de situația de la Dog Green la sosire și a ordonat regruparea tuturor trupelor la Dog White. La fel ca pentru C/116, fumul le-a acoperit avansarea, deși 2nd Rangers
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
primul batalion a fost dezarmat eficient de artileria lor când D/116 a suferit o acostare dezastruoasă, construirea de la Dog White a continuat. C/116 s-a regrupat cu al 5-elea batalion de pușcași marini aproape în întregime. Comandantul pușcașilor marini, și-a dat seama de situația de la Dog Green la sosire și a ordonat regruparea tuturor trupelor la Dog White. La fel ca pentru C/116, fumul le-a acoperit avansarea, deși 2nd Rangers au nimerit în flancul drept. Acesta
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
unele cazuri chiar din divizii diferite, au fost "... inspirați, încurajați sau terorizați ..."[ 44] din siguranța relativă care o dădea bancul cu pietriș, începând sarcina grea de reducere a apărării vârfului dealurilor. Supraviețuitorii companiei C din a doua divizie a Pușcașilor marini, a acostat în primul val la Dog Green în jur de 06:45; la 07:30 s-au urcat pe stânca de lângă Dog White și trecătoarea spre Vierville. Mai târziu li s-au alăturat o parte din B/116 care
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
La 07:50, C-116 au condus atacul la Dog White, între punctele WN-68 și WN-70, forțând trecerea prin gardul de sârmă cu o torpilă Bagalore și tăietori de sârmă. 20 de minute mai târyiu, a cincea companie de Pușcași marini s-au alăturat atacului, și a deschis mai multe treceri. Echipa de comandă s-au stability pe culmea dealurilor, și părți din G/116 și H/116 li s-au alăturat, deoarece s-au mișcat mai devreme lateral de-a
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
împreună cu frontul îngust. Înainte de 09:00, părți mici ale F/116 și B/116 au ajuns pe creasta de la est de Dog White. Flancul drept al acestei penetrări a fost asigurat de supraviețuitori celei de a doua unitate de Pușcași marini, companiile A și B, care și-au croit de uni singuri drum spre vârf între 08:00 și 08:30. Au cucerit WN-70(care era déjà avariat de focul navelor), și li s-au alăturat unități a cincea de Pușcași
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
companiile A și B, care și-au croit de uni singuri drum spre vârf între 08:00 și 08:30. Au cucerit WN-70(care era déjà avariat de focul navelor), și li s-au alăturat unități a cincea de Pușcași marini pentru pătrunderea pe uscat. Pe la 09:00 mai mult de 600 de trupe americane, în grupulețe de doar câțiva oameni, au ajuns la vârful dealurilor opuse la Dog White și avansau pe uscat. Al treilea battalion 116th RCT și-a
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
Scufundarea în saturație reală este folosită în mediu acvatic, la adâncime de peste 90...100 m prin care scafandrii sunt transportați la adâncimea de lucru prin mai multe metode: Sistemul de scufundare este o instalație complexă montată pe navă sau platformă marină utilizată pentru efectuarea de scufundări la mare adâncime și de regulă are următoarele părți componente: Barocamera, cheson sau cameră hiperbară este o incintă presurizabilă rezistentă la presiune utilizată pentru efectuarea tratamentelor diferitelor accidente de decompresie, pentru efectuarea decompresiei la suprafață
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
1970: este lansat în România laboratorul submers LS-1 în lacul Bicaz. O echipă de scafandri ai Stațiunii de cercetare de la Pângărați, Neamț, au reușit o ședere de 30 zile la adâncimea de 10 m 1972: se înființează Laboratorul de tehnologie marină în cadrul Institutului Român de Cercetări Marine din Constanța în cadrul unor programe de cercetare legate de valorificarea resurselor petroliere ale platformei continentale din Marea Neagră. Activitatea s-a desfășurat pe două planuri, de fiziologie hiperbară și de tehnologie a scufundării. 1974: în
Scufundare profesională () [Corola-website/Science/313843_a_315172]