17,300 matches
-
a genialității. În centru se află două personaje. Primul este un tânăr de 22 de ani, Puiu Dinescu, boem și cam libertin, care nu izbutește să-și treacă examenul de admitere la facultate, ceea ce nici nu dorește cu adevărat, întrucât pasiunea lui este arta, poezia. Îndrăgostit de doctorița din sat, vrea s-o cucerească, dar în final femeia îl părăsește pentru altul. Celălalt e un profesor de matematică la Craiova, captivat și el de literatură. Acest Tretie Răbdare are un destin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
elemente specifice, constituind temelia a două legende în proză. Legendele sale, cea mai reușită dintre ele fiind Vidra și Simion, au îmbogățit galeria personajelor feminine voluntare din literatura noastră, prin portrete sugestive și pline de savoare folclorică (Vidra, Laura). O pasiune constantă a arătat B. pentru teatru, considerând că aici se află adevărata lui vocație. Proiectele dramatice îi erau vaste. Încă din liceu plănuia o dramă în cinci acte, Puterea și inima sau Roman și Viorica, pe care a abandonat-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
dăruiesc eu cu mâna blândă / cerșetor la marginea lumii // vine din instinctul meu paradisiac / al iubirii / acest instinct / nu mai are nevoie de vorbe”. Natură duală, încercând să împace uscăciunea și răceala din zonele înalte ale spiritului cu impulsivitatea și pasiunea rostirii tipic romantice, L. dezvăluie parcursul aventurii lirice într-o ecuație programatică: ars amandi = ars scribendi = ars moriendi. Esența poeziei lui Dan Laurențiu - ca și aceea a poeziei lui Emil Botta - o constituie un romantism livresc și sumbru, teoretic demodat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
orator bisericesc la noi, a dat prin suita de didahii străluciri literare elocvenței sacre. Spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, reintrările familiare în chestiune, indignările, întristările, mustrările, interogațiile retorice, curmate la timp înainte de a deveni bombastice, pasiunea ce echilibrează toată exacta mașinărie a cazaniei destăinuie un orator excelent și un stilist desăvârșit. Didahiile rămân și azi vii. G. CĂLINESCU SCRIERI: Predice făcute pe la praznice mari, îngr. și pref. I. Bianu, București, 1886; Didahiile ținute în Mitropolia din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
prude preferă pe 3a lui 1a , pe 1a lui 2a , și pe 3a lui 2a . Presupunem, mai departe, că lewd preferă în primul rând ca prude să se bucure de beneficiile pe care lecturarea unei cărți atât de plină de pasiune le poate aduce. Abia apoi lewd preferă ca el însuși să citească cartea. Situația în care nimeni nu citește cartea este pe ultimul loc în ierarhia lui lewd. Prin condiția domeniului nerestricționat, aceste profile de preferință sunt admisibile. Prin condiția
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Despre limită. Cu excepția Anexelor, care reprezintă formele pe rând abandonate ale discursului despre limită (istorică, hermeneutică și exegetică), paginile acestea alcătuiesc o carte fără bibliografie (nici un nume propriu și nici un citat nu există în ele), o carte inventată din gândurile, pasiunile și lecturile uitate ale autorului; și uneori chiar din mizeria vieților noastre și a istoriei petrecute în această parte a lumii. Acest discurs despre limită năzuiește de asemenea să fie o construcție și, în acest sens, el este o carte
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
decât rodul unui hazard („s-ar fi putut și altfel“). Sursa fanatismului poate fi deopotrivă recentrarea: de vreme ce am intervenit acolo unde se alesese pentru mine și am rectificat, prin realegerea mea, conturul inaugural al eului meu, eu iubesc cu o pasiune sporită rezultatul acestui gest categoric ca dovadă tardivă a libertății mele. Recentrarea este fapta orgolioasă a eului care a realizat un transplant de libertate în spațiul predeterminării: ceea ce provine de dinaintea alegerii proprii suferă o redefinire în spațiul deciziei mele. Recentrarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
înfundă mai adânc în spațiul purei ei interogativități. Căci răspunsul la această întrebare nu e un simplu răspuns înlăuntrul unui sistem de concepte; nu e un răspuns instalat confortabil în perimetrul lipsit de primejdie al curiozității goale, satisfacere nevinovată a pasiunii cunoașterii. „Ce e de făcut?“ este o întrebare pândită de spectrul realului: acesta o urmărește, o amenință, o hărțuiește. Dar în fața somației de a produce gestul, nehotărârea nu poate răspunde decât cu gesticulația gândirii. În primă instanță se pare că
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mîngîietor, alteori secretos (ca și cum niscai spioni ar fi tras cu urechea la spusele lui); putea deveni prietenos sau mușcător, trecînd apoi brusc la un ton calm și sec. Concluziile lui erau memorabile: Părea să pronunțe fraze biblice care treceau dincolo de pasiunile mărunte"; își formula conferința ca și cum ar fi fost învăluită de fum negru, ca Moise, care, după ce le adusese oamenilor de rînd Cele zece porunci, sfărîmă tablele și rostește profeții tunătoare cu o mînie justificată care umpleau sala, plecînd în mijlocul tunetelor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
între unele evenimente, unele revoluții, unele cuceriri. Astfel că nimeni nu poate explica mai bine sau avertiza asupra evenimentelor ce urmau să se producă decît istoricul. Acesta coboară din trecut în prezent. Spre deosebire de politicieni, istoricul veritabil nu este animat de pasiuni și interese meschine și sordide. În ceea ce privește literatura, el trebuie să-și folosească glasul împotriva "modelelor" lansate de imitarea dezastruoasă a modei scriitorilor care urmează exemple ce nu-și au rădăcina în mediul natal. Istoricul trebuie să le amintească permanent tuturor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu Maniu și, mai ales, dezaprobarea vădită a Palatului l-au influențat. A scris un editorial intitulat Politica și Masele, în care explica limpede că o națiune are un suflet, o conștiință care acționează în consecință. Masele au instincte și pasiuni; acestea sînt instincte primitive și sălbatice și pasiuni menite să satisfacă poftele și interesele. "Trebuie oare să permitem ca astfel de "adunări" să-și impună voința asupra elitei națiunii, formată de-a lungul timpurilor? Nu, un stat nu poate fi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Palatului l-au influențat. A scris un editorial intitulat Politica și Masele, în care explica limpede că o națiune are un suflet, o conștiință care acționează în consecință. Masele au instincte și pasiuni; acestea sînt instincte primitive și sălbatice și pasiuni menite să satisfacă poftele și interesele. "Trebuie oare să permitem ca astfel de "adunări" să-și impună voința asupra elitei națiunii, formată de-a lungul timpurilor? Nu, un stat nu poate fi cîrmuit în acest fel!"210 Aversiunea lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Naționalismul lui Iorga era bazat pe sămănătorism. Dar pentru Nae Ionescu sau Nichifor Crainic, sămănătorismul "nu era suficient de ortodox". Legiunea era pătrunsă de misticism ortodox, nu de "mistica" naționalistă a lui Iorga. Imaginea istoriei românilor constituia pentru Legiune o pasiune constantă și perpetuă. Ei vedeau în ea doar două culori: negru și alb. Aceasta era viziunea lor și asupra lumii. Sacrificiul constituia un element primordial. Așa se explică puternicul cult al morților din cadrul mișcării. Unii aveau repulsie față de acest lucru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
importante pentru Iorga. Picasso la Paris, Kandinsky la Weimar, Stravinski la Paris și Schoenberg la Viena. Începeau să fie înălțate clădirile funcționale ale lui Gropius și Le Corbusier. Lui Iorga nici măcar Enescu sau Brâncuși nu-i puteau trezi interesul și pasiunea pe care le avea el pentru literatură. Iorga continua să se opună oricărui curent literar modern (ca simbolismul, futurismul sau suprarealismul). Se opunea pînă și realismului cu aceeași vigoare "realist naționalistă" cu care sovieticii se opuneau adevăratei literaturi realiste (în ciuda
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dezbatere cu Vlad Georgescu. "Românul liber", Londra, martie 1986 8 Dimitrie Munteanu-Râmnic îi amintea mereu lui Iorga că ofițerii tineri îl sprijineau pe Carol. Memorii, vol. V, p. 241 9 Ulterior, Iorga s-a referit ironic la aceasta ca la "pasiunea prințului moștenitor". O viață de om..., vol. III, p. 105 10 Enciclopedia română, vol. I, p. 937, București, 1939 11 O viață de om..., vol. III, p. 226 12 "Neamul românesc, 18 februarie 1938 13 Coposu îi atribuia lui Ioga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost făcut la 10 noiembrie 1958, când Hrușciov a declarat public, la Moscova, adresându-se puterilor occidentale: Imperialiștii au transformat chestiunea germană Într-o sursă permanentă de tensiune internațională. Elitele conducătoare ale Germaniei Occidentale fac tot posibilul să stârnească pasiuni militare Împotriva RDG... Cuvântările cancelarului Adenauer și ministrului Apărării Strauss, dotarea nucleară a armatei federale și diferitele exerciții militare sunt, toate, semnele unei tendințe clare În strategia elitelor vest-germane... A sosit vremea ca semnatarii Acordului de la Potsdam să renunțe la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tuturor armelor nucleare. Francezii erau mai puțin unanimi, iar nemții și englezii aveau păreri Împărțite, deși peste tot exista o majoritate net antinucleară. Dar, spre deosebire de dezbaterile animate despre dezarmare din anii ’20 și Începutul anilor ’30, problema nucleară nu stârnea pasiuni În Europa. Era prea abstractă. Numai britanicii și (În mod oficial) francezii aveau arme nucleare, iar dintre ceilalți nimeni nu Încerca să se Înarmeze, cu excepția unei minorități din clasa politică vest-germană. Italienii, danezii și olandezii se arătau ocazional neliniștiți de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capitaliste și efectului dezumanizant al societății industriale se potrivea perfect cu protestele contemporane Împotriva „toleranței represive” din Europa Occidentală postindustrială. Criticii Occidentului erau scoși din sărite de flexibilitatea infinită a Vestului prosper și liberal, de capacitatea sa de a absorbi pasiuni și diferențe. În societatea burgheză, pretindeau ei, represiunea este endemică. Imposibil să se fi evaporat. Represiunea care lipsea pe străzi trebuia să fie undeva: ea se mutase În sufletul oamenilor - și mai ales În trupurile lor. Herbert Marcuse, un intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei cauze unice, precum și slăbiciunea viitoare a boemilor-burghezi Înstăriți pentru „autenticul” costisitor 1. Dar această mișcare era inevitabil o curiozitate prin farmecul ei oarecum arhaic, ca să nu mai vorbim de disproporția dintre entuziasmul Înflăcărat al activiștilor și obiectul călduț al pasiunii lor. Alte rețele politice dedicate unei cauze unice nu aveau Însă nimic bizar sau capricios; cele mai multe erau - ca și CAMRA - organizate de și pentru clasa de mijloc. În Scandinavia, la mijlocul anilor ’70 au apărut o varietate de partide protestatare, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bom și multe alte fete, 1980), produs la numai trei ani după primele alegeri libere din Spania, personajele se amuză cu subînțeles pe seama „erecțiilor generale” și „războiului erotismului care ne Îneacă”. Doi ani mai târziu, În Laberinto de pasiones (Labirintul pasiunilor), teroriști și nimfomane se tachinează reciproc cu remarci scabroase, dezbătând la un moment dat dacă „micile lor nebunii” au sau nu prioritate În raport cu „viitorul unei națiuni”. Cu fiecare film, decorurile erau tot mai elegante, peisajele urbane tot mai șic. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Thatcher era pentru mulți de la sine Înțeleasă. Dar În Franța statul părea să dețină secretul revirimentului economic al țării. Conducătorii statului reprezentau elita intelectuală a nației, iar planificatorii se Înfățișau drept o clasă de tehnocrați dezinteresați, mai presus de efemere pasiuni ideologice și erupții sociale. Cine ar trebui să fie la putere - și cu ce scop social - era o chestiune care diviza profund națiunea, Însă exista un remarcabil consens practic despre cum va fi folosită puterea. Din 1958 până În 1969, statul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este „un lucru bun”. și totuși, una peste alta, Uniunea Europeană este un lucru bun. Piața unică are avantaje economice reale, cum au fost nevoiți să admită chiar și cei mai zeloși eurosceptici din Marea Britanie, mai ales după ce s-a stins pasiunea „armonizării” care a marcat mandatul lui Jacques Delors ca președinte al Comisiei Europene. Libertatea de a călători, a munci și a studia oriunde În Uniune este o binecuvântare, mai ales pentru tineri. și mai e ceva. În termeni relativi, așa-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
măsuri de securitate sporită și „război preemptiv”, Însă guvernele Europei aveau toate motivele să vadă lucrurile cu totul altfel. Mai ales În Franța, criza din Orientul Mijlociu nu mai era o chestiune de politică externă; ea devenise o problemă internă. Transmigrația pasiunilor și frustrărilor de la arabii persecutați din Palestina la frații lor furioși și demoralizați din Paris nu are de ce să surprindă - era, la urma urmei, una dintre moștenirile perioadei coloniale. XXIVtc "XXIV" Europa ca mod de viațătc "Europa ca mod de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mintea limpede un astfel de lucru - o expune la minimalizare și chiar la negare. Cu neputință de rememorat așa cum a fost, ea riscă, inevitabil, să fie reamintită așa cum n-a fost. Împotriva acestui pericol, memoria este neputincioasă: „Numai istoricul, cu pasiunea lui austeră pentru fapt, probă, dovadă, care sunt pilonii vocației lui, poate fi un gardian eficace”21. Spre deosebire de memorie, care se confirmă și consolidează pe sine, istoria contribuie la dezvrăjirea lumii. Mai tot ce are ea de oferit este incomod
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost sprijinită de elevi, iar prezentarea unor materiale interesante și, În același timp, utile, a făcut posibilă o mai bună cunoaștere a personalității domnitorului, a faptelor și proceselor istorice În care a fost implicat, dar a reliefat și curiozitate, pasiune, spontaneitate, creativitate și disponibilitate de Învățare. Metoda „ciorchinelui” Este o metodă care stimulează gândirea critică și creativitatea elevilor. Elevii sunt puși În situația de a crea structura grafică, utilizând informațiile / cunoștințele acumulate la o lecție unitate de Învățare ori să
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Surdu Janeta, Surdu Mircea () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93540]