18,182 matches
-
Costin Petrescu (n. 10 mai 1872, Pitești - d. 15 octombrie 1954, București) a fost un pictor, profesor universitar, președinte al Sindicatului Artelor Frumoase și publicist român. După ce a urmat gimnaziul la „Brătianu”, în Pitești, Costin Petrescu s-a transferat la o școală din București, în urma unor neînțelegeri pe care le-a avut cu tatăl său. Costin
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
Costin Petrescu s-a transferat la o școală din București, în urma unor neînțelegeri pe care le-a avut cu tatăl său. Costin Petrescu a avut legătură cu pictura încă din copilărie, deoarece atât tatăl său, cât și bunicul, au fost pictori meșteșugari. Și-a început studiile superioare în domeniul picturii în anul 1892 la București, unde a frecventat, timp de aproape 3 ani, cursurile "Școlii de Belle Arte", sub îndrumarea directă a pictorului George Demetrescu Mirea. A urmat și cursurile "Școlii
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
atât tatăl său, cât și bunicul, au fost pictori meșteșugari. Și-a început studiile superioare în domeniul picturii în anul 1892 la București, unde a frecventat, timp de aproape 3 ani, cursurile "Școlii de Belle Arte", sub îndrumarea directă a pictorului George Demetrescu Mirea. A urmat și cursurile "Școlii de arhitectură" unde l-a avut mentor pe arhitectul George Sterian. A continuat studiile la Viena, München și Paris unde, beneficiind de o bursă, a studiat la "Academia Julian", sub îndrumarea lui
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
și mozaicurile exterioare de la Ateneul Român din București. A decedat în București, la 15 octombrie 1954, și este înmormântat în cimitirul Bellu, figura 96, locul 38. Casa din Strada Egalității, din Pitești, în care s-a născut și a trăit pictorul, a purtat multă vreme o plăcuță din marmură pe care scria: "În această casă s-a născut pictorul Costin Petrescu, 1872-1954, autorul lucrării „Marea Frescă a Neamului” de la Ateneul Român". Astăzi, plăcuța a dispărut. Deoarece casa nu a fost declarată
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
înmormântat în cimitirul Bellu, figura 96, locul 38. Casa din Strada Egalității, din Pitești, în care s-a născut și a trăit pictorul, a purtat multă vreme o plăcuță din marmură pe care scria: "În această casă s-a născut pictorul Costin Petrescu, 1872-1954, autorul lucrării „Marea Frescă a Neamului” de la Ateneul Român". Astăzi, plăcuța a dispărut. Deoarece casa nu a fost declarată monument istoric, Marian Anghelescu, noul proprietar, a obținut toate avizele pentru a demola parțial fațada și a supraetaja
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
ce a funcționat 5 ani, grație entuziasmului și dedicării acestor personalități ale culturii românești, printre care s-au numărat , Ion Socolescu, George Mandrea, Ion Mincu, și mulți alții. Printre elevii lui George Sterian, din această școală, s-a numărat și pictorul Costin Petrescu. În 1893, George Sterian a fost ales deputat de Bacău, primind ca sarcină principală studierea în străinătate a stabilimentelor de instrucțiune publică, muzeelor, teatrelor și școlilor de arte decorative. După cinci ani, în 1898, a fost numit membru
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
preferat să se ocupe cu pictură. Părinții i-au creat în acest scop un studio într-una din odăile locuinței. El a rămas în casa părinteasca încă patru ani, vreme în care s-a străduit să -și cizeleze meșteșugul de pictor, imitând mai ales picturi și desene din secolul al XIX-lea, si s-a întreținut din picturi comerciale și din ilustrații tehnice pentru mai multe companii din Manhattan. A devenit curând și un mare admirator al artei contemporane de avangardă
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
liceul în diverse orașe prin care meseria tatălui său l-a purtat: Galați (unde îl are ca profesor pe Anton Holban), Oradea (aici publică primele sale epigrame în revista "Flori de crâng"), Focșani și Timișoara. Ia lecții de desen de la pictorul Stavru Tarasov și mai apoi de la Nicolae Tonitza. La Focșani colaborează la editarea revistei locale de avangardă "13" și sonetul "Nevroză" obține premiul întâi în anul 1934 la concursul organizat de redacția revistei. Liceul reușește să-l termine în orașul
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
(n. 1915, Lehliu Gară, județul Călărași - m. 1978, Târgu Neamț),nepot dupa mamă al pictorului Nicolae Grigorescu, cel mai mic dintre cei trei copii ai lui Tudor Ghițescu și ai Luciei Grigorescu. Absolvent al Academiei de Arte Frumoase și al Facultății de Filosofie, Doctor în medicină. Profesor de Anatomie Artistică la Institutul de Arte Plastice
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]
-
menționează cu venerație, ocupă un loc special în parcursul devenirii sale spirituale. Ulterior, Gheorghe Ghițescu a absolvit Facultatea de Medicină, obținând titlul de doctor în cardiologie. A parcurs această instituție împreună cu viitoarea sa soție, dr. Iulia Aurora Ghițescu - Istrati, sora pictorului Alexandru Istrati, colegul și prietenul său nedespărțit din anii studenției la Academia de Arte Frumoase. Printre profesorii iluștri ai Facultații de Medicină, care l-au ajutat să descifreze tainele anatomiei umane, îi menționează pe George Emil Palade, Ernest Juvara și
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]
-
data aceasta, destinul îi rezervă locul pe care și-l dorise și care avea să-i asocieze numele cu cea mai valoroasă operă a sa, Anatomia Artistică. În 1943, a câștigat concursul pentru Catredra de Anatomie Artistică, cu felicitări din partea pictorului Eustațiu Stoenescu, rectorul de atunci al Academiei de Arte Frumoase, post pe care avea să-l ocupe doi ani mai târziu. În 1952, după aproape 10 ani de studiu și cercetare în noul domeniu pe care îl fundamentase, cel al
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]
-
reciproc în proiectele individuale. În timpul unei experiențe de laborator, Andrei și Petre sesizează prezența unui "aer" misterios în aerul din încăpere. Ajunși acasă, cei doi se retrag în sera pe care au construit-o în bloc cu ajutorul unui vecin, un pictor renumit, și în care studiază biocâmpul plantelor prin intermediul fotografiilor Kirlian. Ei încep să studieze una dintre plante, dar un accident îi face pe amândoi să-și piardă cunoștința. Accidentul nu lasă niciun fel de urme, dar cei doi prieteni constată
O experiență neobișnuită () [Corola-website/Science/328377_a_329706]
-
om - Grigore Bradea"", dedicat împlinirii a 15 ani de la mutarea la cele veșnice a sculptorului Grigore Bradea, deosebit de activ în conturarea grupării plastice din municipiu. În galerie au fost expuse peste 30 de portrete ale sculptorului Grigore Bradea semnate de pictori și sculptori care l-au cunoscut. Între aceștia se numără Vasile Mureșan Murivale, Radu Hangan, Marius Șușcă, Elena Nacu, Georgiana Vrânceanu Cotuțiu, Alexandru Șerban, George Mircea, Arpad Racz, Pavel Bucur, Elena Gheorghe, Aurel Marian, Vioara Dinu, Mihai Istudor, Mihai Buculei
Grigore Bradea () [Corola-website/Science/328404_a_329733]
-
(n. 19 ianuarie 1901 - d. 11 aprilie 1985) a fost un pictor, avocat și scriitor german de limbă engleză. S-a născut la Stuttgart într-o familie înstărită de evrei, membrii ai clasei mijlocii șvabe. Absolvă în 1923 studii de drept la Universitatea din Tuebingen. Este printre evreii care părăsește Germania imediat
Fred Uhlman () [Corola-website/Science/327518_a_328847]
-
le va rezervă, alegerea a fost una potrivită, căci întreaga lui familie va fi decimata de politicile rasiale ale noului regim nazist. Prima lui destinație este Franța, unde la Paris amicii (Paul Elsas și Paul Westheim) îi descoperă talentul de pictor. Înaintea declanșării războiului civil spaniol, va trăi o scurtă perioadă în Tossa del Măr, unde se concentrase o colonie de pictori străini, timp suficient pentru a face cunoștință cu aceea care mai tarziu îi va deveni soție, anume Diana Croft
Fred Uhlman () [Corola-website/Science/327518_a_328847]
-
nazist. Prima lui destinație este Franța, unde la Paris amicii (Paul Elsas și Paul Westheim) îi descoperă talentul de pictor. Înaintea declanșării războiului civil spaniol, va trăi o scurtă perioadă în Tossa del Măr, unde se concentrase o colonie de pictori străini, timp suficient pentru a face cunoștință cu aceea care mai tarziu îi va deveni soție, anume Diana Croft (fiica parlamentarului britanic Șir Henry P. Croft). După un scurt retour la Paris, decide să se stabilească în Marea Britanie. Se va
Fred Uhlman () [Corola-website/Science/327518_a_328847]
-
Hitler. La câteva luni după implicarea Mării Britanii în conflictul generalizat Uhlman va fi arestat că „cetățean al unui stat inamic” și internat într-un lagăr de izolare, pe insula Mân, unde stă doar câteva luni. Va face carieră că pictor și în 1960 își va publica memoriile. În 1977 va publica o nuvelă de autoficțiune ("Reunion"), tradusă de atunci în numeroase limbi, devenind astfel totodată dacă nu și cel care a definit genul, cel putin pionier, alături de Serge Doubrovsky (care
Fred Uhlman () [Corola-website/Science/327518_a_328847]
-
Sigismund). Constance vorbea spaniola, latina și italiana. Ea a învățat poloneza după nuntă, dar nu-i plăcea să o vorbească. A fost o femeie foarte religioasă, mergând la slujbă de două ori pe zi. A fost, de asemenea, protectorul clericilor, pictorilor și arhitecților. În 1623, Constance a cumpărat Żywiec din Mikołaj Komorowski, care era interzis de lege pentru membrii Familiei Regale și a cauzat neînțelegeri cu Parlamentul. Mai târziu, aceasta le-a interzis evreilor să se stabilească în oraș. Constance și-
Constance de Austria () [Corola-website/Science/327543_a_328872]
-
scopul profesiei sale, Ileana Oroveanu a afirmat următoarele: "„Deseori actorul a fost ales de regizor după ce văzuse schița de costum, iar alteori un actor dorit inițial a fost schimbat. Oricine știe să se îmbrace, mai bine sau mai rău, dar pictorul de costum are menirea să creeze prin veșminte personaje. El este cel ce definește prin haină nu numai particularități psihice și de caracter în evoluția lor ci și amprenta pe care o pune mediul social, ambianța epocii asupra personajelor”". Pictorița
Ileana Oroveanu () [Corola-website/Science/327556_a_328885]
-
Matz Birthalm și este datată din anul 1805. Orga din Cincșor este una dintre cele mai renumite orgi bisericești din Transilvania. În clopotniță există două clopote, unul mare datat din anul 1937 și unul mediu, datat din anul 1644. Celebrul pictor transilvănean Carl Dorschlag a pictat actualul altar în anul 1868. Vechiul altar triptic se află la Muzeul Țării Făgărașuluidin anul 1951 și a fost restaurat în perioada 2004 - 2006 de către Laboratorul zonal de restaurare al Complexului muzeal ASTRA. Încercarea de
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
produs primele autoturisme construite sub licența firmei "Westinghouse", cu diferite caroserii, între care și "dublu-faeton". Primul automobil înmatriculat în București a fost produs în anul 1900 de firma "FN Herstal" și avea o caroserie de tip "faeton" cu două locuri. Pictorul George Stubbs a ceat în 1787 pictura "Lady and Gentleman in a Carriage" (Doamnă și domn în trăsură). Bărbatul și femeia fac probabil parte din familia Hope, de bancheri din Liverpool, una din numeroasele familii cărora le făcea plăcere să
Faeton (vehicul) () [Corola-website/Science/327740_a_329069]
-
ridicată inițial. Se pot vedea, de asemenea, bazoreliefuri decorative, numite "Bestiarii", în stil cistercian, ordin monahal de care a aparținut biserica după anul 1240. Altarul prezintă scena vindecării leprosului de către Isus, el fiind realizat în secolul al XIX-lea de către pictorul brașovean Friedrich Mieß. În biserică se mai păstrează o orgă datată în secolul al XIX-lea. De asemenea, aici s-a păstrat biblia lui Luther, scrisă în ediția Princeps. Biblia a fost adusă în Feldioara de către Honterus, reformatorul sașilor din
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
din cupru ). Altarele baroce au fost înlocuite în secolul al XIX-lea cu altele în stil neogotic. Numai "capela barocă Sf. Ioan Nepomuk" construită de Josef Hueber și fostul altar principal cu hramul Adormirea Sfintei Fecioare Maria, care este atribuit pictorului venețian Tintoretto, s-au mai păstrat. În timpul celui de-al doilea război mondial, ferestrele gotice cu vitralii au fost distruse. Realizarea noilor vitralii a fost comandată lui Albert Birkle, un artist din Salzburg a cărui operă a fost considerată în
Biserica Sângele Domnului din Graz () [Corola-website/Science/327986_a_329315]
-
Pe la 1770, s-a instalat la Paris, unde și-a gravat primele medalii. Revoluția Franceză i-a dat ocazia să-și dezvolte arta. Schimbarea de regim și reforma monetară cereau o schimbare completă a tipurilor monetare. Un concurs, provocat de pictorul Louis David, a fost deschis în aprilie 1791 de Convenție, iar proiectul lui Dupré a fost reținut pentru moneda cunoscută sub denumirea de Louis conventionnel (în sau "Ludovic al Convenției"). În urma acestei promovări, Dupré a fost numit "Gravor general al
Augustin Dupré () [Corola-website/Science/327069_a_328398]
-
una dintre cele mai semnificative monumente istorice din Austria. Dimensiunile clădirii sunt următoarele: 70 m lungime, 34 m lățime și 22 m înălțime. Biserica este legată pe partea de nord cu fosta mănăstire. Magnifice, componentele baroce au fost confecționate de pictorul și sculptorul Meinrad Guggenbichler. În 1497 starețul Benedikt Eck de la Piburg a comandat unor meșteri necunoscuți confecționarea unui nou altar. Fosta trezorerie (azi sacristie) a mănăstirii, corul călugărilor și biblioteca gotică cu o lungime de 36 m, care a fost
Abația Mondsee () [Corola-website/Science/327190_a_328519]