19,447 matches
-
două momente, 1981 și 1990, acoladele unei experiment de inginerie socială fără precedent și cu consecințe pe termen lung pe care primii ani de după Revoluția din decembrie 1989, în special 1990-1992 aveau să le revendice cu prisosință. Motto-ul filmului „Simț enorm și văz monstruos” postulează asemeni afirmației cu același rol din filmul Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei (1975) al lui Pier Paolo Pasolini o optică care aparține nu doar dramaturgului comunicat prin vocea unuia dintre perso- naje
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
opera lui Caragiale poate deveni dacă nu expresia, atunci purtătorul de cuvânt al unui univers terifiant. Cri- ticii literari, regizorii de teatru și regizorii de film apelează într-un mod care corespunde artei lor la o lectură defor- matoare unde simț enorm și văz monstruos devine acel principiu de exorbitare la care am făcut deja referire. „Într-un studiu al lui B. Elvin, Caragiale era scos din seria Labiche-Scribe spre a fi introdus în seria Max Frisch - Friedrich Dürrenmatt. În Marea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
existențiale în coșmar, traducerea ei în expresie grotescă, dilatarea acesteia până la paroxism, până la acel «insoutenable», care după Ionescu e «violent- comic, violent dramatic» și «singurul profund tragic, profund comic, esențialmente teatru» , constituie și viziunea origi- nară, fundamentală, a lui Caragiale. «Simț enorm și văz monstruos» e formula ce-i rezumă estetica.” Și în acest caz, lentila e de vină în ceea ce privește interpretarea lumii caragialești ca una coșmarescă. Alexandru Paleologu este prizonierul unui regim totalitar - la fel și Lucian Pintilie -, iar viziunea pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
exacerbat, este recuperat de către Pintilie cu un accent în plus. Însă ceea ce regizorul reușește să aducă în registrul monstruosului este propriu și spectacolului de bâlci care oferă uimirii căscate și curiozității tâmpe o teratologie de circ. Ceea ce constituie dimensiunea lui „simț enorm și văz monstruos” ține însă de transferul în același registru al enormului, al grandilocvenței elanului patriotic și a sublimului erotic aflate într-o perfectă simbioză și într-o proximitate infecțios-derizivă cu ordura. În spectacolul grotesc de commedia dell’arte
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
registrul tragic asociat contextului în care Ioan Petru Culianu îi răspunde Gabrielei Adameșteanu. Cea de-a doua afirmație esențială îi aparține autorului eseului care identifică elementul de legătură al violenței cu opera lui Caragiale și anume dispozitivul relevabil prin fraza-cheie „simț enorm și văz monstruos”. Mai mult, Horia-Roman Patapievici face legătura prin această frază între complexul identitar românesc, premisele unei stilistici identitare, violență și opera lui I.L. Caragiale. „«Una dintre virtuțile echilibrului clasic este litota. Noi nu o cunoaștem.» Întrebat de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
trebuit făcut cu atâta sânge, Ioan Petru Culianu a răspuns sec : «Nu știu. O fi specificul național.» ă5 aprilie 1991 : peste ceva mai mult de o lună avea să fie asasinată. Deși folosită de Caragiale într-un context particular, expresia simț enorm și văz monstruos ăîn Grand Hôtel «Victoria Română», 1890Ă a ajuns să desemneze, ca și atașamentul față de Miorița, resortul unei afinități profunde. Nu suntem, în definitiv, decât ceea ce ne trezește anamneza. Există neîndoielnic o dilatație spontană spre abnorm în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
destine, în viața noastră publică, dacă n-ar fi fost decât Revoluția de la „pasiopt”. (...) așa cum pe plan moral ne-a lipsit în trecut prea mult, câteodată, self-respectul, sentimentul răspun- derii imediate - chiar dacă l-am avut pe cel al răspunderii ultime -, simțul exactității în comportare, al acurateții în ceea ce producem și facem.” Filozoful român configurează un context al zeflemelei proiectând în trecut - prezentul nu mai permite astfel de identificări - ceea ce ține de reflexele mentalitare care descriu „partea blestemată” a acatholiei, culoarea ei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aflăm la nivelul discursului, termenul avenit în acest caz este cel de galimatias, care caracterizează un discurs confuz, încăr- cat retoric. Însă etimonul nu stilistic, cât literar al excesului pe care-l dezvoltă bășcălia aparține operei lui Caragiale, stă în „simț enorm și văz monstruos”. Bășcălia reprezintă o deformare cu o totul particulară, care nu ține de simpla exagerare ca în cazul hiperbolei utilizate excesiv, ci adoptă „mobilitatea sofisticii” anulând orice predicație, atât pe cea care validează cât și pe aceea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
grotescului. Avem un ochi rău : cultivăm grimasa, reinventăm expresio nis- mul. Grimasa nu este aici cea a comicului, expresionismul fiind unul al deformărilor în tușă groasă a trăsăturilor ? Nu ne aflăm cu acest comic și cu caricatura în proximitatea lui „simț enorm și văz monstruos” ? Caricatura îl presupune prin definiție, enormitatea și monstruosul fac parte din stilistica caricaturalului. La aceste deformări apela și Caragiale când îl invoca pe Jiquidi unul dintre cei mai reputați caricaturiști în epocă. Comicul însă este un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Aprilie, însă către această deformare va împinge interpretarea operei un Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică ? Tristețea revelată de Gogol în chiar substanța comicului o simțim tulbure uneori la Caragiale. Comicul caragialian este însă pus în abis cu formula „simț enorm și văz mon- struos”. Chestiunea contemporaneității, actualității lui Caragiale este și ea deplasată, de la lumea lui Caragiale la caragialescul potențial al locuitorilor ei. „De aceea pro- blema nu este dacă, astăzi, Caragiale este sau nu actual, ci, invers, dacă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ale anilor 1879-l918 în care s-au reprezentat în premieră piesele lui Caragiale, impuneau actorilor anumite calități scenice: naturalețe, „adevărul” imaginii actoricești, volubilitate. Cam ce s-ar adaugă acum? „Nu fi nici prea moale, ci lasă-te călăuzit de bunul simț pe care-l ai; potrivește-ți gestul după cuvânt, cuvântul după gest, ținând seama mai ales de un lucru: să nu întreci măsura lucrurilor firești”. (Hamlet - W. Shakespeare). Cred că pe frontispiciul oricărei instituții teatrale ar trebui scris cu litere
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Prima direcție - închisă, a doua, la fel, a treia... Nu găsim drumul. III - Momentul cu ziarul - mult mai mult. Suntem martorii unei povești. Fata cu băiatul ascultă muzică la walkman). Toate intimitățiile se întâmplă în public. Nu mai există bun simț. Nu avem, reacție pentru că suntem obișnuiți cu asta. Nu mai „plecăm”, urmărim cu atenție povestea. Mișcările să fie populate, clare. Bichir plasează de la general spre individual. El trebuie să relaxeze totul. El se confundă cu toate personajele (în special cele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
existenței sale. Ea nu știe să înșele, dar știe să persifleze, nu se lasă dominată dar domină, nu acceptă minciuna și falsitatea, taxează fără milă răutatea și perversitatea. Cu o minte ascuțită, cu o personalitate puternică și cu un accentuat simț al dreptății Dorina reușește să înfiereze bigotismul, fanatismul, lașitatea, superficialitatea și imoralitatea. Este prezentă pretutindeni, ochii și urechile o ajută să descopere ceea ce nemernicii ar vrea să țină ascuns. Dorina nu iartă nimic pentru că Dorina are coloană vertebrală solidă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
meșterit ceva cu mausul, și m-a întrebat dacă am un pix. În situația dată chiar dacă n-am cunoștințe electronice, m-am întrebat pentru o fracțiune de secundă ce rol are pixul în contactul dintre om și calculator, dar bunul simț din mine mi-a cenzurat normala întrebare „de ce?” și m-a îndemnat să răspund afirmativ. Prima bătălie fiind cucerită (de băiat bineînțeles) m-a îndemnat cu cinism: „Bine. Scrieți-vă numele”, și a dispărut din nou. De emoție nici măcar nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
reneagă, le e frică de el. Unii îl acuză de comunism, alții de naționalism. El vede o Japonie care se distruge prin comercialism, americanism. Japonezii se războiesc contra fricii, a lașității, a imposibilității de a face ceva. Filmul japonez Imperiul Simțurilor; Insula. Moarte - eliberare. Nu este un sfârșit. Costumele vor juca un rol foarte important. Toți sunt modele ale unei alte societăți. Muzica - complet occidentală, cu mișcări interioare japoneze și muzicalitatea noastră. Această Japonie este aici. Frica actorului de a căuta
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fapt replicile unor personaje din alte piese al lui Cehov. Și poate câteva spicuiri din scrisorile lui. Trupa este atemporală. Aici sunt toate genurile de actori, mai multe generații, mai multe personalități, bătrâni, tineri, superstițioși, țicniți, moderați, ridicoli, lipsiți de simțul realității, extravaganți sau modești. Scenariul este conceput în maniera lui Cehov. Personajele se ascultă mai puțin unele pe altele. Sunt pauze mari. Zgomote ciudate. Jocul nostru va fi „sec”, firesc, va fi la jumătate. Am ajuns într-un parc părăsit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
În ultima vreme românii, în mod special cei din lumea artistică, mai precis pictorii, criticii de artă și iubitorii de frumos, au fost cuprinși de febra „revenirii” pe meleagurile care au aparținut cândva României, pe aceste locuri care au exaltat simțurile celor sensibili și legați de mare, de poezie, de lumină - la Balcic! Pe urmele Reginei Maria, îndrăgostită de coasta stâncoasă și albă, vin din ce în ce mai mulți „pelerini” și, iată și noi suntem unii dintre cei care au reușit să „înfăptuiască” acest
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în... Era "organu' " de la "Ochiul și timpanul", pe care îl blagoslovisem cu "invitații intime" timp de mai multe luni și care acum , de sărbători, căuta să se revanșeze, chiar cu riscul deconspirării. Cum am avut de când mă știu un sănătos simț al umorului, după încheierea amabilei convorbiri, am râs ca prostul de unul singur un sfert de ora, apoi mi-am sunat consoarta la Iași, s-a distrat și ea, treaba cu "pupatul" fiind de atunci povestita la toate întâlnirile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în maximum două săptămâni", nemaifiind nevoie decât de o sumară pregătire, candidații fiind pregătiți "prin meserie". Pe mulți îi știam de la cenacluri, întruniri, din cărțile lor. M-am purtat cu ei ca un tată, dându-le câteva sfaturi de bun simț și anticipând avalanșa de necazuri ce avea să urmeze. Cunoșteam câte ceva din viața de scriitor, grea, plină de privațiuni, de ciocniri cu "ceilalți neînțelegători" trăind în cercul vostru strâmt!, cu programul "scrii când ai inspirație sau chef!" Cunoșteam foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fier, cupru, alpaca, bronz, argint) abundă într-o varietate de forme și utilizări: unelte, cuțite, podoabe pentru șei, vase pentru apă, vin și mate. Colecția de obiecte din argint e una din cele mai valoroase din lume, ilustrând măiestria și simțul artistic al meșteșugarilor locali. Plasat în centrul capitalei, de câte ori ieșeam de la o întâlnire "cu probleme", o jumătate de oră petrecută la Museo del Gaucho mă reconforta, uitând de toate și transpunându-mă în șaua unui murg criol (știu să călăresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
împilare, C. Stere păstra în adâncul sufletului său cele mai deosebite considerații pentru truditorii de pe ogoare. Întreaga sa activitate militantă, care a rămas în sfera unui luptător cu concepții general-democratice și cu tendințe spre măsuri radicale, a fost caracterizată de simțul responsabilității sociale. În viața politică românească de până la 1936, C. Stere rămâne una dintre personalitățile reprezentative ale stângii radical-democratice burgheze. El a fost un personaj de frunte în ierarhia partidelor burgheze din România. A făcut parte din partidul liberal, a
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
o viat) normal). E curios c) au mai mult) liniște sufleteasc) decât rudele lor din America; se bucur) de mai puțin) sigurant), dar sunt și mai puțin art)goși. Observând firea și obiceiurile lor, m) mir) efectele expectantelor nelimitate asupra simțului realit)ții pe care Il au americanii. Ceea ce v)d disidenții ruși În democrația capitalist), În societatea american) este ceea ce se poate Întâmpla cu natura uman) când i se ofer) ocazii s) se dezvolte. Ei cred c), de la sfârșitul celui
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Încă prea avant. Dar timpul ei nu a Întârziat să vină. Mărul căzut În cap a fost inspirator și, trecut la Regie, mi-a trezit gustul pentru teatrul absurdului. Ubu era textul cel mai absurd și mai exploziv cu puțință. Simțul umorului, pe care Îl pierdusem când mă simțeam mizerabil ca actor, mi-a revenit, iar forța ludicului, atât de prezentă În anii copilăriei, a reizbucnit odată ce m-am simțit acasă În universul eliberator și distrugător de tabuuri al lui Jarry
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
alte vedete, pe Margareta Pâslaru, și Între noi s-a legat o simpatie neașteptată. Am filmat la Cerbul de Aur zeci de secvențe pe zi, fără planificări prealabile, plonjând spontan În lumea muzicii ușoare, total necunoscută mie, descoperindu-mi un simț cinematografic sub presiunea imediată a realității care trebuia surprinsă de camera de luat vederi. Această priză directă m-a ajutat să Înțeleg că, dacă sunt deschis și curios față de o lume pe care nu o cunosc, Întotdeauna pot Învăța ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fiecare colț Îți solicita atenția cu un detaliu cald și primitor, New York-ul Îmi dădea sentimentul opus: „Pleacă“, părea să spună, „nu e nevoie de tine aici“. Parisul e făcut ca să te bucuri de frumos, New York-ul părea făcut din simț practic. Fiind la sfârșitul anilor ’60, momentul În care am Început să mă familiarizez cu orașul corespundea cu zdruncinarea tuturor valorilor stabile În societatea americană. Mi-a luat câțiva ani ca să Înțeleg nu doar că aceasta este capitala emigranților de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]