17,770 matches
-
succesiune pentru ducatul bavarez de Landshut, revenit în final în posesia familiei Wittelsbach din München. La moartea lui Ioan al II-lea din 1397, Bavaria-München a revenit fiilor săi Ernest I și Wilhelm al III-lea, care însă au obținut succesiunea abia după o luptă cu Ștefan al III-lea, ducele din Bavaria-Ingolstadt. Cei doi frați au fost apoi angajați într-un război cu celelalte ramuri ale familiei, ca și cu cetățenii din München. Wilhelm al III-lea, loial împăratului Sigismund
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
ajuns succesiv Ioan al IV-lea, Sigismund I și Albert al IV-lea "cel Înțelept", acesta din urmă fiind inițial instruit pentru preoție. Albert "cel Înțelept" a adăugat posesiunilor sale districtul de Abensberg, iar în 1504 s-a implicat în succesiunea ducatului de Bavaria-Landshut, după moartea lui George I "cel Bogat". În acest conflict, principalul rival al lui Albert era Rupert, ginerele lui George I și fost episcop de Freising și de asemenea succesor al lui Filip, conte palatin de Rin
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
acord în cadrul dietei din Köln, potrivit căruia împăratul și nepotul lui Filip, Otto și Henric, obțineau câteva districte de mai mică importanță, în vreme ce Albert "cel Înțelept" reușea unificarea întregii Bavarii sub un singur duce. În 1506, Albert a decretat că succesiunea ducatului urma să se facă pe principiul primogeniturii și a luat măsuri pentru consolidarea ducatului. Albert a murit în martie 1508, fiind urmat de fiul Wilhelm al IV-lea "cel Consecvent", a cărui mamă, Cunigunda (Kunigunde), era fiica împăratului Frederic
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
încheiat tratatul de la Linz cu Ferdinand I de Habsburg, rege al Ungariei și Boemiei. Acordul a fost întărit în 1546, când împăratul Carol Quintul a obținut sprijinul ducelui de Bavaria în războiul său împotriva Ligii de la Schmalkalden, promițându-i posibilitatea succesiunii la tronul Boemiei, precum și demnitatea de elector de care se bucura contele palatin al Rinului. Într-o perioadă critică a disputelor religioase, Wilhelm a luat mai multe măsuri de a menține Bavaria în tabăra catolică. Doctrinele reformate înregistraseră progrese în
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Adiadocochinezia sau adiadocokinezia este o dischinezie ce se manifestă prin imposibilitatea de a efectua mișcări antagoniste în succesiune rapidă, cum ar fi pronația și supinația sau flexia și extensia unui membru sau a mâinii; ea indică o leziune cerebeloasă, fiind o caracteristică a ataxiei cerebeloase. Termenul adiadocochinezie provine din cuvintele grecești a = absența, diadokos = succesiv și kinesis = mișcare
Adiadocochinezie () [Corola-website/Science/326055_a_327384]
-
mai vechi text existent al școlii Samkhya - cea mai veche școală a filozofiei indiene vedice. Încadrat în perioada Gupta ( aprox sec 4 sau 5 îen), este atribuit lui Ishvarakrishna. În text autorul se descrie pe sine ca aflându-se în succesiunea discipolilor marelui rishi Kapila, prin Asuri și Pabchasikha. Textul constă în 72 de versete în metru Arya, unde ultimele trei versete au fost probabil adăugate ulterior. Cel mai vechi și mai important comentariu al acestui text îl are ca autor
Samkhya karika () [Corola-website/Science/326174_a_327503]
-
mulți dintre consilierii lui Filip al Franței au sprijinit-o pe Ingeborg. Motivele politice ale acestei căsătorii sunt disputate; probabil Filip a vrut să obțină relații mai bune cu Danemarca, deoarece țările se situau de părți diferite în schisma viitoarei succesiuni la tronul Sfântului Imperiu Roman. De asemenea, e posibil ca el să fi vrut să-și facă mai mulți aliați împotriva dinastiei rivale Angevin. Ca zestre, el a cerut sprijinul flotei daneze timp de un an și dreptul la pretențiile
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
nepoților lor până în 1733. În acest timp, Anton Ulrich a fost doar regent nominal, pentru că el a decis să trăiască împreună cu familia sa morganatică. Decesul fratelui său vitreg și a nepoților (1724-1743) a făcut din el următorul în linie la succesiunea ducatului de Saxa-Meiningen. Soția lui, Filipine, a murit în 1744, cu doar câteva săptămâni înainte de a se face publică o declarație care elimina copiii ei din succesiunea ducatului de Saxa-Meiningen. La 10 martie 1746, Anton Ulrich a preluat controlul deplin
Anton Ulrich, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/326252_a_327581]
-
vitreg și a nepoților (1724-1743) a făcut din el următorul în linie la succesiunea ducatului de Saxa-Meiningen. Soția lui, Filipine, a murit în 1744, cu doar câteva săptămâni înainte de a se face publică o declarație care elimina copiii ei din succesiunea ducatului de Saxa-Meiningen. La 10 martie 1746, Anton Ulrich a preluat controlul deplin al ducatului după moartea fratelui vitreg, Frederic Wilhelm. Imediat după ce a devenit Duce de Saxa-Meiningen, Anton Ulrich a părăsit Meiningen și și-a stabilit reședința oficială la
Anton Ulrich, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/326252_a_327581]
-
căruia li se alătură arhitectul Liviu Popa, trio chemat să asigure costumele și scenografia excentrică în episoade care dau impresia de a fi realizate în și pentru sine. Inadvertența cronică a adaptării este exhibată încă de generic, alcătuit dintr-o succesiune de instantanee fotografice ale Bucureștilor „fin du siècle” alternate cu o fastuoasă vânătoare cum abia văzuseră creatorii în Tom Jones. După acest mișmaș suntem aruncați într-o mahala bucureșteană unde, în fața casei unchiului său, se anunță noul venit. Operatorii Gheorghe
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
1965, Paris, Franța), numit de asemenea Jean d’Orléans, este al doilea fiu al lui Henri, Conte de Paris, Duce de Franța șeful Casei de Orléans și a Ducesei Marie Therese de Württemberg. Potrivit orléaniștilor el este în linia de succesiune la tronul Franței. Inițial fratele său mai mare, Prințul François, Conte de Clermont, a fost moștenitor la șefia Casei de Orléans și numit Delfin al Franței însă mama sa a suferit de toxoplasmoză în timpul sarcinii așa încât Prințul François suferă de
Prințul Jean, Duce de Vendôme () [Corola-website/Science/326377_a_327706]
-
1 iulie 1972 la Villamanrique de la Condesa, în apropiere de Sevillia, Spania, el s-a căsătorit cu Prințesa Maria da Gloria de Orléans-Braganza. Ei au avut trei fii: Căsătorindu-se cu o romano-catolică, Alexandru a pierdut locul în linia de succesiune la tronul britanic, pe care îl deținea că descendent al reginei Victoria prin al doilea fiu al său, Alfred. De asemenea, el era descendent al reginei Victoria și prin fiica ei cea mare, Victoria. Fiii săi au rămas în linia
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
tronul britanic, pe care îl deținea că descendent al reginei Victoria prin al doilea fiu al său, Alfred. De asemenea, el era descendent al reginei Victoria și prin fiica ei cea mare, Victoria. Fiii săi au rămas în linia de succesiune la tronul britanic. Alexandru și Maria da Gloria au divorțat în 1985. La 20 septembrie 1985, Prințul Moștenitor Alexandru s-a recăsătorit civil cu Katherine Clairy Batis, fiica lui Robert Batis și a Annei Dosti, și religios a doua zi
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
-i pe pictorii Iosif Dwight Strong, un pictor peisaj de la curtea unchiului ei, și Isobel Strong, o doamnă de onoare a mamei ei și fiica vitregă a lui Robert Louis Stevenson. Deoarece prințesa Kaʻiulani era a doua în linia de succesiune la tron, după mătușa ei în vârstă și fără copii, s-a prezis că tânăra ar putea deveni în cele din urmă regină. Regele Kalăkaua, regina Kapiʻolani, Cleghorn și prințesa au vorbit despre acst lucru și s-a stabilit că
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
pe biomuri, care variază de la deșerturi și jungle și până la câmpuri acoperite de zăpadă. Jucătorii pot să se deplaseze prin această lume, care poate conține câmpii, munți, păduri, peșteri și diverse formațiuni hidrografice. Pe masura ce timpul trece, pe joc este reprezentată succesiunea dintre zi și noapte, tot ciclul durând 20 de minute reale. De-a lungul jocului, în calea jucătorului apar diferite personaje, printre care se numără animale, săteni sau creaturi ostile. Unele animale inofensive, precum sunt vacile, porcii sau găinile, pot
Minecraft () [Corola-website/Science/322488_a_323817]
-
o ordonanță a Prințului Louis al II-lea. La 30 mai 1944, cu o zi înainte ca fiul ei să împlinească 21 de ani și în deplin acord cu tatăl ei, Charlotte a renunțat și a cedat drepturile ei la succesiunea tronului fiului ei Rainier. De la această dată ea nu a mai fost Prințesă Ereditară și a rămas cu titlurile de Prințesă de Monaco și Ducesă de Valentinois. După ce fiul ei și-a asumat tronul, Prințesa Charlotte s-a mutat la
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois () [Corola-website/Science/322544_a_323873]
-
trezit de Sheeana, iar Odrade îl face din nou Bashar al forțelor militare ale Comunității Surorilor. Odrade convoacă o întânire a Bene Gesseritului, anunțându-și intenția de a ataca Onoratele Matres sub conducerea lui Teg. De asemenea, anunță candidatele pentru succesiunea la funcția de Maică Superioară; ea își va împărtăși memoriile cu Murbella și Sheeana înainte de a pleca să se întâlnească cu Preacucernica Mater. Sub acoperirea diplomației Odradei, forțele Bene Gesseritului conduse de Teg atacă Gamu. Teg își folosește abilitatea secretă
Canonicatul Dunei () [Corola-website/Science/322539_a_323868]
-
al civilizațiilor și la un registru de arme. Fiecare civilizație se ridică, deschide muzeele și descoperă că, cu excepția situației în care rezolvă problema care a distrus atâtea alte civilizații anterioare, este blestemată. Din acest motiv, payenii s-au resemnat fatalist succesiunii ciclurilor fără sfârșit. Doar un personaj mitic, numit "Eddie Nebunu'" crede că acest curs poate fi schimbat și, astfel, orice payean care crede că există vreo soluție este etichetat ca un "Eddie Nebunu'", fiind considerat anormal. O coaliție de stăpyni
Lumea Pay () [Corola-website/Science/322551_a_323880]
-
al Norvegiei în Trondheim. Cu toate acestea, nobilimea suedeză a luat măsuri pentru a evita un război cu Danemarca. În iunie 1450, Consiliul suedez l-a forțat pe Carol să renunțe la cererea sa în Norvegia pentru regele Cristian. Problema succesiunii norvegiene a fost decisă între Danemarca și Suedia, precum și de Consiliul norvegian rămas cu un singur candidat pentru tron. În vara anului 1450, Cristian a navigat în Norvegia cu o flotă mare și la 2 august a fost încoronat regele
Christian I al Danemarcei () [Corola-website/Science/322589_a_323918]
-
fost încoronat regele Norvegiei în Trondheim. La 29 august, a fost semnat un tratat de uniune între Danemarca și Norvegia în Bergen. Norvegia avusese mereu o monarhie ereditară veche, însă acest lucru devenea din ce în ce mai puțin o realitate, de vreme ce la ultimele succesiuni regale, cererile ereditare au fost ocolite din motive politice. Acum fusese declarat în mod explicit ca atât în Norvegia, cât și în Danemarca, să existe monarhie electivă. Tratatul prevedea ca Danemarca și Norvegia să aibă același rege și să fie
Christian I al Danemarcei () [Corola-website/Science/322589_a_323918]
-
generațiile viitoare. Aceste episoade explică moralitatea umană, necesitatea de a lucra pentru a trăi, existența mai multor limbi, rivalitatea dintre frați, precum și încercările oamenilor de a trece peste limitele impuse de către dumnezeu. Familia este deseori privită în contextul teologic și succesiunea păcat-pedeapsă-iertare apare de mai multe ori. Viziunea sursei yahwiste asupra teologiei istorice continuă cu Chemarea lui Avram, istoria ulterioară a lui Israel și a urmașilor acestora. Yahwistul prezintă poporul evreesc drept poporul lui Yahweh, care i-a creat, i-a
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
532 de avocați. La scurt timp după absolvirea facultății, în octombrie 1997, Marius Striblea a devenit preparator-suplinitor al Facultății de Drept din cadrul Universității Al. I. Cuza Iași, făcând parte din catedră de Drept Privat, cu disciplină Drept Civil (contracte și succesiuni). În următorii doi ani, Marius Striblea a participat activ la Sesiunile de Comunicări Științifice ce au avut loc cu ocazia zilelor Universității. De asemenea, în anul 1999, a devenit preparator al Facultății de Drept, catedră Drept Privat, iar în anul
Marius Striblea () [Corola-website/Science/322637_a_323966]
-
ul este un mijloc artistic de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mișcări ritmice, variate și expresive ale corpului, executate în ritmul muzicii, având caracter religios, de artă sau de divertisment. Originile dansului coincid cu începuturile comunităților omenești, având funcții rituale (mistice, războinice), de invocare a forțelor divine, pentru reușita la
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]
-
o expresie simplă și puternică a dragostei de viață a poporului. Renașterea a adâncit acest proces. Pașii simpli din dansurile vechi s-au dezvoltat, au combinat gesturile și mișcările, s-au individualizat. Au apărut forme noi și s-au creat succesiuni tipice, în care un dans lent, binar, era urmat de altul rapid, ternar. În felul acesta, a luat naștere suita, care consta din în patru părți fixe: "allemanda, couranta, sarabanda" și "giga". În vremea lui Johann Sebastian Bach, suita se
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]
-
este moștenit de următorul frate, Anton iar Maximilian devine Prinț Moștenitor ("Kronprinz") al Saxoniei (al treilea frate Karl murise în 1781). Tri ani mai târziu, la 1 septembrie 1830, în timpul Tulburărilor din Toamnă el a renunțat la drepturile sale la succesiune în favoarea fiului său cel mare, Frederic Augustus. Opt ani mai târziu a murit la vârsta de 79 de ani. La Parma la 22 aprilie 1792 (prin procură) și din nou la Dresda la 9 mai 1792 (în persoană), Maximilian s-
Maximilian de Saxonia () [Corola-website/Science/322667_a_323996]