17,513 matches
-
Cu aceasta, integrarea sistemului (5.5), atunci când (5.7) sunt satisfăcute, urmărește aceiași pași ca în cazul unei singure 1-forme: fixăm intâi pe x (dx=0) și obținem soluții z=z(x,y,ζ,ζ) ale ecuațiilor diferențiale corespunzătoare cu variabila independentă y: aici ζ, ζ sunt valorile luate de z într-un punct "inițial" y.Schimbând variabilele la x,y,ζ,ζ coeficienții lui dy dispar complet, și, după ce sistemul a fost rezolvat față de diferențialele dζ,dζ, dependența de y
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
unei singure 1-forme: fixăm intâi pe x (dx=0) și obținem soluții z=z(x,y,ζ,ζ) ale ecuațiilor diferențiale corespunzătoare cu variabila independentă y: aici ζ, ζ sunt valorile luate de z într-un punct "inițial" y.Schimbând variabilele la x,y,ζ,ζ coeficienții lui dy dispar complet, și, după ce sistemul a fost rezolvat față de diferențialele dζ,dζ, dependența de y dispare și ea. Dar acum avem de a face cu un sistem de 2 forme cu trei
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
la x,y,ζ,ζ coeficienții lui dy dispar complet, și, după ce sistemul a fost rezolvat față de diferențialele dζ,dζ, dependența de y dispare și ea. Dar acum avem de a face cu un sistem de 2 forme cu trei variabile independente, care este totdeauna integrabil. Procedura e ușor de generalizat pentru orice p, cu mai mulți pași intermdiari. În limbajul formelor diferențiale, teorema lui Frobenius se exprimă pentru un sistem de p 1-forme prin p condiții, care, din cauza restricțiilor asupra
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
alterăm egalitatea. Acesta este însă exact criteriul lui Frobenius (5.19) pentru integrabilitatea sistemelor de 1-forme diferențiale. Concludem că integrarea unui astfel de sistem duce direct la soluția sistemului complet de ecuații (5.15). Ecuația Ω = 0 reprezintă pentru 2 variabile independente o ecuație diferențială obișnuită, care are, în afară de cazuri speciale , o soluție, reprezentată printr-o curbă, determinată complet de condițiile inițiale; pentru n ≥ 3 variabile, soluția ar trebui să fie o (hiper)suprafață, dar aceasta nu este posibil decât dacă
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
direct la soluția sistemului complet de ecuații (5.15). Ecuația Ω = 0 reprezintă pentru 2 variabile independente o ecuație diferențială obișnuită, care are, în afară de cazuri speciale , o soluție, reprezentată printr-o curbă, determinată complet de condițiile inițiale; pentru n ≥ 3 variabile, soluția ar trebui să fie o (hiper)suprafață, dar aceasta nu este posibil decât dacă anumite condiții de integrabilitate sunt satisfăcute (vezi §2). Necesitatea (vezi §2)acestor condiții a fost recunoscută de la început, desigur de J.F.Pfaff (1765-1825) (după care
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
În matematică, o serie de puteri (de o singură variabilă) este o serie infinită de forma: unde "a" reprezintă coeficienții celui de-al "n"-lea termen , "c" este o constantă, iar "x" variază in jurul lui "c" (din acest motiv se mai spune că seria este "centrată" în jurul lui "c
Serie de puteri () [Corola-website/Science/318079_a_319408]
-
În statistică și teoria probabilităților, abaterea standard a unei variabile aleatoare reprezintă o măsură a dispersiei valorilor acesteia în jurul uneia considerate mijlocii. Se mai numește și "abatere medie pătratica", după propunerea lui Isidore Didion (1848/49). Fie "X"o variabilă aleatorie cu valoarea medie "μ": Aici, operatorul " E" indică valoarea
Abatere standard () [Corola-website/Science/318078_a_319407]
-
În statistică și teoria probabilităților, abaterea standard a unei variabile aleatoare reprezintă o măsură a dispersiei valorilor acesteia în jurul uneia considerate mijlocii. Se mai numește și "abatere medie pătratica", după propunerea lui Isidore Didion (1848/49). Fie "X"o variabilă aleatorie cu valoarea medie "μ": Aici, operatorul " E" indică valoarea medie (estimată) a lui "X". Atunci abaterea standard a lui "X" este mărimea Abaterea standard "σ" este rădăcina pătrată a valorii medii a lui ("X" − "μ"). În cazul legii de
Abatere standard () [Corola-website/Science/318078_a_319407]
-
abaterea standard a lui "X" este mărimea Abaterea standard "σ" este rădăcina pătrată a valorii medii a lui ("X" − "μ"). În cazul legii de repartiție normală, un binecunoscut rezultat stabilește că, cu o probabilitate foarte mare (aproximativ 0,9974), valorile variabilei se găsesc într-un interval de lungime egală cu șase abateri standard, având centrul în valoarea medie M(X).
Abatere standard () [Corola-website/Science/318078_a_319407]
-
se incrementează dimensiunea; în caz contrar sarcina nu se poate îndeplini. Pentru a extrage un element din vârful stivei (operația "pop") trebuie ca stiva să nu fie vidă. Dacă nu este, atunci se reține valoarea din vârful stivei într-o variabilă "e" și se decrementează vârful. Accesarea/vizitarea elementului de la vârf stivei presupune determinarea valorii acestuia, valoare care se va reține într-o variabilă "e", fără a o extrage. Se poate observa că ultimele trei operații au complexitatea O(1), iar
Stivă (structură de date) () [Corola-website/Science/318147_a_319476]
-
stiva să nu fie vidă. Dacă nu este, atunci se reține valoarea din vârful stivei într-o variabilă "e" și se decrementează vârful. Accesarea/vizitarea elementului de la vârf stivei presupune determinarea valorii acestuia, valoare care se va reține într-o variabilă "e", fără a o extrage. Se poate observa că ultimele trei operații au complexitatea O(1), iar prima operație complexitatea O(n). Top teeth whitening
Stivă (structură de date) () [Corola-website/Science/318147_a_319476]
-
proiectarea celorlalte sisteme ale autovehiculului. În cazul dezvoltării produselor, o nouă construcție (design) a(l) produselor poate fi reprezentată de modelul său în calculator. Înainte ca produsul fizic să fi fost realizat, alternativele designului pot fi generate prin manipularea valorilor variabilelor designului. Modificările parametrilor designului pot indica efectul schimbărilor factorilor exteriori asupra unui anumit design. Stabilirea unui criteriu de "obiectiv" al modelului va permite "optimizarea" modelului, selectând cea mai bună dintre alternativele generate. Astfel, va fi dezvoltat în calculator un design
Dezvoltare de noi produse () [Corola-website/Science/319514_a_320843]
-
sistemelor, care introduce noi reguli funcționale, inspirate de teoriile automatizării și comenzii sistemelor. Proiectarea axiomatică este o metodologie de proiectare a sistemelor care utilizează metode matriceale pentru analiza sistemelor și transformarea necesităților clienților în cerințe funcționale, parametri de proiectare și variabile de proces. Nam P.Suh introduce o matrice în care se încrucișează parametrii funcționali ("Functional Requirements") și parametrii de concepție (Design Parameters). Aceasta permite să se enunțe două axiome: TRIZ este un acronim pentru "Teoria Reșenia Izobretatelnîh Zadaci" -Теория решения
Dezvoltare de noi produse () [Corola-website/Science/319514_a_320843]
-
C.V. ). Materialul se compunea din: două tipuri de CV - unul corespunzător unui nivel modest, celălalt unei înalte calificări; două tipuri de scrisori ce prezentau două tipuri de candidat: cu handicap (în scaun cu rotile) și fără handicap. Continuarea celor doua variabile a dat patru profiluri posibile: înaltă calificare/handicapat, înaltă calificare/sănătos, calificare modestă/handicapat, calificare modestă/sănătos. Candidaturile au fost expediate unui eșantion reprezentativ de 2.228 de înterprinderi cu diferite activități și cu peste cincizeci de salariați din regiunea
Dizabilitate () [Corola-website/Science/319721_a_321050]
-
bază sunt presupuse a fi independente de timp. Presupunem că și Hamiltonianul este independent de timp. Starea instantanee a sistemului la timpul "t", formula 25, poate fi dezvoltată în termenii acestor stări de bază, adică: în care Coeficienții "a(t)" sunt variabile complexe și le putem trata drept coordonate care specifică starea sistemului, precum coordonatele de poziție și cele ale momentului, specificate într-un sistem clasic. Ca și coordonatele clasice, acestea nu sunt în general constante în timp, iar dependența lor față de
Hamiltonian (mecanică cuantică) () [Corola-website/Science/319827_a_321156]
-
a Hamiltonianului acestei stari, care reprezintă valoarea medie a energiei, este: în care ultima egalitate a fost obținută prin extinderea formula 25 în termenii stărilor de bază. Fiecare termen "a(t)" corespunde de fapt la "două" grade de libertate independente, deoarece variabila are atât parte reală cât și imaginară. Ne folosim acum de următorul artificiu: în loc să folosim părțile reală și imaginară ca variabile independente, folosim "a(t)" și conjugata complexă "a*(t)" ca variabile independente. Cu această alegere a variabilelor independente, putem
Hamiltonian (mecanică cuantică) () [Corola-website/Science/319827_a_321156]
-
în termenii stărilor de bază. Fiecare termen "a(t)" corespunde de fapt la "două" grade de libertate independente, deoarece variabila are atât parte reală cât și imaginară. Ne folosim acum de următorul artificiu: în loc să folosim părțile reală și imaginară ca variabile independente, folosim "a(t)" și conjugata complexă "a*(t)" ca variabile independente. Cu această alegere a variabilelor independente, putem calcula derivatele parțiale: Aplicând ecuația lui Schrödinger și folosindu-ne de ortonormalitatea stărilor de bază, aceasta se reduce la: Similar, putem
Hamiltonian (mecanică cuantică) () [Corola-website/Science/319827_a_321156]
-
fapt la "două" grade de libertate independente, deoarece variabila are atât parte reală cât și imaginară. Ne folosim acum de următorul artificiu: în loc să folosim părțile reală și imaginară ca variabile independente, folosim "a(t)" și conjugata complexă "a*(t)" ca variabile independente. Cu această alegere a variabilelor independente, putem calcula derivatele parțiale: Aplicând ecuația lui Schrödinger și folosindu-ne de ortonormalitatea stărilor de bază, aceasta se reduce la: Similar, putem arăta că: Dacă definim variabilele "momentului conjugat π" prin: Atunci, ecuațiile
Hamiltonian (mecanică cuantică) () [Corola-website/Science/319827_a_321156]
-
independente, deoarece variabila are atât parte reală cât și imaginară. Ne folosim acum de următorul artificiu: în loc să folosim părțile reală și imaginară ca variabile independente, folosim "a(t)" și conjugata complexă "a*(t)" ca variabile independente. Cu această alegere a variabilelor independente, putem calcula derivatele parțiale: Aplicând ecuația lui Schrödinger și folosindu-ne de ortonormalitatea stărilor de bază, aceasta se reduce la: Similar, putem arăta că: Dacă definim variabilele "momentului conjugat π" prin: Atunci, ecuațiile de mai sus devin: care cu
Hamiltonian (mecanică cuantică) () [Corola-website/Science/319827_a_321156]
-
și conjugata complexă "a*(t)" ca variabile independente. Cu această alegere a variabilelor independente, putem calcula derivatele parțiale: Aplicând ecuația lui Schrödinger și folosindu-ne de ortonormalitatea stărilor de bază, aceasta se reduce la: Similar, putem arăta că: Dacă definim variabilele "momentului conjugat π" prin: Atunci, ecuațiile de mai sus devin: care cu sigurantă au forma ecuațiilor lui Hamilton, având formula 35 drept coordonate generalizate, formula 36 drept moment conjugat, iar formula 37 înlocuind Hamiltonianul clasic.
Hamiltonian (mecanică cuantică) () [Corola-website/Science/319827_a_321156]
-
echipa proiectului să anticipeze unde ar putea apărea probleme referitoare la calitate și astfel poate ajuta la rezolvarea acestora. "Planificarea experimentelor" ("Design of experiments"-l.engl.; "plan d'expérience"- l.franc.) este o tehnică analitică care permite să se identifice variabilele independente (factorii experimentului) care au cea mai mare influență asupra variabilei dependente ce se măsoară în cursul experimentului. Experimentele factoriale sunt eficiente în privința evaluării efectelor și interacțiunilor posibile ale diferiților factori (variabile independente). Rezultate ale planificării calității în proiect includ
Managementul calității în proiecte () [Corola-website/Science/319048_a_320377]
-
calitate și astfel poate ajuta la rezolvarea acestora. "Planificarea experimentelor" ("Design of experiments"-l.engl.; "plan d'expérience"- l.franc.) este o tehnică analitică care permite să se identifice variabilele independente (factorii experimentului) care au cea mai mare influență asupra variabilei dependente ce se măsoară în cursul experimentului. Experimentele factoriale sunt eficiente în privința evaluării efectelor și interacțiunilor posibile ale diferiților factori (variabile independente). Rezultate ale planificării calității în proiect includ: "Planul de management al calității" trebuie să descrie modul în care
Managementul calității în proiecte () [Corola-website/Science/319048_a_320377]
-
o tehnică analitică care permite să se identifice variabilele independente (factorii experimentului) care au cea mai mare influență asupra variabilei dependente ce se măsoară în cursul experimentului. Experimentele factoriale sunt eficiente în privința evaluării efectelor și interacțiunilor posibile ale diferiților factori (variabile independente). Rezultate ale planificării calității în proiect includ: "Planul de management al calității" trebuie să descrie modul în care echipa de management a proiectului va implementa "politica în domeniul calității", inclusiv obiectivele referitoare la calitate.(Vezi și Calitate).Acest plan
Managementul calității în proiecte () [Corola-website/Science/319048_a_320377]
-
punctul deasupra simbolului unei mărimi denotă derivata în raport cu timpul. Funcția formula 6 numită "hamiltoniană", este energia totală a sistemului. În cazul forțelor conservative ea nu depinde explicit de timp, iar din ecuațiile de mișcare rezultă că dependența implicită de timp, prin intermediul variabilelor canonice, este doar aparentă, deci într-adevăr energia totală rămâne constantă: În terminologia introdusă de Gibbs, o stare microscopică a sistemului se numește "fază"; ea poate fi reprezentată geometric printr-un punct de coordonate formula 9 într-un spațiu cu formula 10
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
o stare microscopică a sistemului se numește "fază"; ea poate fi reprezentată geometric printr-un punct de coordonate formula 9 într-un spațiu cu formula 10 dimensiuni, numit "spațiul fazelor". Evoluția în timp a sistemului, reprezentată analitic prin dependența de timp a variabilelor canonice, are ca reprezentare geometrică o curbă continuă în spațiul fazelor, numită "traiectoria" punctului reprezentativ. Întrucât starea sistemului, la orice moment, este complet determinată dacă este cunoscută starea sa la un moment anterior, rezultă că traiectoria în spațiul fazelor este
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]