179,567 matches
-
Ciofu, care au zugrăvit și pereții paraclisului. Printre picturile de pe pereții naosului sunt de menționat două scene: Cavalcada apărătorilor Ortodoxiei și Adormirea Sfântului Ștefan cel Mare. Pronaosul paraclisului are o lungime de 18 m și o lățime de 7 m, aici fiind amenajată o sală de mese pentru circa 200 de persoane aflate în nevoi. Biserica de lemn din Bogdănești este construită în plan triconc (în formă de cruce), având abside poligonale și bolți originale, astăzi tencuite. Edificiul are pereții din
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
secolele următoare, pământul satului a trecut pe la mai mulți proprietari prin vânzări-cumpărări sau donații. În anul 1775, Bucovina este anexată de Imperiul Habsburgic. La acel moment, Dărmăneștii se aflau în stăpânirea mazilului Șeptilici și era o localitate slab populată. Inițial, aici existau două sate: Hatna (la nord-est, pe malul râului Hatnuța) și Dărmănești (la sud-vest). În anul 1785, Comisia austriacă de delimitare a frontierei a trecut în evidențele sale doar un singur sat cu denumirea Dărmănești Hatna, așa cum apare pe lista
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
patron bisericesc fiind baronul Ennakaki von Kristie (Cârste). În 1876, parohia avea 3.604 enoriași, păstoriți de parohul George Popovici, biserica aflându-se sub patronajul lui Nicolai de Cârste și a lui Bogdan de Prunkul. Începând din 1876 a păstorit aici preotul paroh Eugen Bodnărescul, născut în 1846 și hirotonit preot în 1871. Acesta păstorea comunitatea dărmăneșteană și în 1907, fiind ajutat de fiul său, preotul cooperator Adrian Bodnărescul, născut în 1879 și hirotonit în 1906. În ultimul sfert al secolului
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
casă și de strămutare și să le dea alt teren pe moșia mănăstirii, unde să-și construiască locuințe. O parte dintre săteni se mută peste râul Râșca, la mai mult de 1 km de mănăstire, iar egumenul Chiril le construiește aici în anul 1797 o biserică de lemn, cu hramul "Sfinții Voievozi". În decursul timpului, biserica a suferit numeroase modificări care înregistrează totuși o datare exactă. Într-o perioadă necunoscută, biserica a fost strămutată de la Râșca la Boroaia. În anul 1977
Biserica de lemn din Praxia () [Corola-website/Science/317122_a_318451]
-
de abia în cartografia rusească din 1774, se poate deduce că satul Boroaia a fost fondat în perioada 1742-1774 de către locuitori refugiați din Transilvania care au lucrat ca panțâri în slujba isprăvniciei. Transilvănenii s-au stabilit pe moșiile mănăstirești de aici cu învoiala stareților, probabil după răscoala grănicerilor din Năsăud din 1762. Ei au avut o căpetenie cu numele de Bour (sau Bora, după alte surse), după moartea căruia a rămas ca birnică soția sa, Bouroaia (femininul lui Bour). De la ea
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
orașe și construcții monumentale au fost construite în locuri greu accesibile. Construcțiile destinate cultului religios ocupau suprafețe mult mai mari decât cele din zonele rezervate locuințelor. Dintre cele 400 de orașe mayașe identificate, cel mai bine conservat este Chichén Itzá. Aici s-au construit, pe lângă piramide (în număr destul de mare și de dimensiuni impresionante), temple, stele funerare, bogat ornamentate cu motive animale, vegetale sau hieroglife. Toate acestea dovedesc măiestria artei mayașe, neatinsă de niciunul din popoarele precolumbiene. Arhitectura incașilor era simplă
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
bătătorit, se remarcă giganticele temple realizate din blocuri de piatră de 4-5 m latura, utilizând o tehnologie avansată pentru acea epocă (secolul al XV-lea) În perioada cuceririi spaniole, ultimul refugiu al incașilor a fost orașul Machu Picchu. Citadela construită aici, realizată cu o remarcabilă ingeniozitate, a fost amplasată pe vârfurile inaccesibile ale munților la peste 3.000 m altitudine. Stil arhitectural proiectat și utilizat în Scandinavia și Nordul Europei, în secolele IX-XI.Casele erau construite din lemn, pereții din lemn
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
au întors pe fațade, înlocuind stilurile fără ornamente și agresive ale modernismului, cum este spre exemplu într-o clădire din Boston, Massachusetts. Acest eclectism este combinat cu utilizarea unghiurilor non-ortogonale și a suprafețelor de forme cele mai variate și ciudate; aici putându-se menționa ca printre cele mai faimoase, Stuttgart State Gallery și Guggenheim Museum Bilbao. Arhitecții moderniști consideră clădirile post-moderne drept vulgare și clare forme de kitsch. Arhitecții postmoderni privesc spațiile moderniste proiectate de aceștia ca fiind lipsite de suflet
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623). Cronica parohiei precizează următoarele: "„Alungat din tronul Moldovei de Constantin Movilă, Ștefan Tomșa s-a refugiat și adăpostit în satul Rădășeni; revenind la scaunul țării, amintindu-și de ajutorul primit, va fi înălțat aici o biserică. O variantă vorbește numai de punerea temeliei de către domnitor, construcția de lemn ridicându-se de către săteni, edificiul fiind deja inaugurat în vremea celei de a doua domnii a voievodului”". Într-o anaforă de judecată între Mănăstirea Slatina și
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
20 aprilie 1743, din timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, cu ocazia hotărniciei bucății de loc din hotarul târgului Baia, se precizează următoarele: "„...că au apucat de la bătrânii lor, că fiind Ștefan Tomșa copil mic și sărac, și-au învățat carte aici în sat, în Rădășăni și le-au făcut biserică și jăluind oamenii că li-i locul strâmt, și n-au unde se hrăni, le-au dat și o bucată de loc din hotarul târgului Băii...”" Arhimandritul Timotei Aioanei presupune că
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
o boltă semicilindrică. Altarul are o absidă decroșată de formă pentagonală, amplasată la distanțe de 0.80 m de peretele longitudinal și de 1.10 m de catapeteasmă. În decroșurile de nord și de sud se află proscomidiarul și diaconiconul. Aici se află trei ferestre: una dreptunghiulară (0.70x1.30 m) în axa absidei și celelalte, de formă pătrată, în cele două nișe (0.22 m). Acest spațiu este acoperit și el cu o boltă semicilindrică, în continuarea celor din pronaos
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
fotbal de la vârsta de 8 ani, când tatăl său, fostul fundaș dinamovist Ioan Varga, l-a adus la un club de fotbal de sală din Deva. La acesta a jucat până în 1996, când a ajuns la juniorii lui Dinamo București. Aici, el a avut antrenori cunoscuți, cum ar fi Gheorghe Mihali sau Iulian Mihăescu. A devenit campion național la juniori cu Dinamo, însă a părăsit formația dinamovistă, fiind acuzat, pe nedrept, se pare, de furt, în timp ce se afla alături de colegii săi
Dacian Varga () [Corola-website/Science/317137_a_318466]
-
și naos se află un perete despărțitor de bârne, în care s-au practicat două ferestre de 0.60x0.70 metri, lipsite de elemente decorative. Naosul are o formă dreptunghiulară (4.80x5.80 metri), cu două abside pentagonale dispuse simetric. Aici se află patru ferestre: câte una în absidele laterale și în pereții laterali. Inițial, în naosul actual era cuprinsă și „tinda muierilor”. Ulterior, naosul a fost extins spre vest, unde s-a construit pronaosul. Altarul are o absidă de formă
Biserica de lemn din Horodnic de Sus () [Corola-website/Science/317136_a_318465]
-
a dispărut pe la începutul secolului al XVIII-lea, amintirea ei fiind păstrată de numele cătunului Schit Călugărița. Documentul care atestă existența din acest loc a schitului este un uric din 15 iulie 1439 în care este menționată o biserică aflată aici încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Domnitorii urmași la tron au acordat numeroase privilegii (scutiri de biruri și de slujbe) Mănăstirii Horodnic. Invazia tătarilor din ultimul sfert al secolului al XV-lea a dus la distrugerea bisericii. Ca
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
a pierdut privilegiile, trecând în proprietatea mai multor boieri, cum ar fi diacul Vadici (1582). În anul 1597, domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) a cumpărat satul și l-a dăruit Mănăstirii Sucevița. La sfârșitul secolului al XVI-lea se înalță aici o biserică parohială de lemn care a rezistat până la începutul secolului al XVIII-lea, când a ars. La circa 150 de metri de ruinele fostului Schit Călugărița, în partea nord-vestică a satului Horodnic de Jos, a fost construită în anul
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
funia vieții”, preluat din sculptura meșterilor care au ctitorit biserica din lemn Călugarița. În registrul superior al compoziției, în partea stângă, este reprezentată și o cruce care are rolul de a sublinia caracterul profund creștin al oamenilor locului, spiritualitatea de aici marcând etapele istoriei comunității.
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
strămutată la Cumpărătura, biserica a fost reclădită, acoperită cu tablă și resfințită în anul 1951 de către episcopul Partenie Ciopron, stareț al Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava (1950-1961). Biserica Cumpărătura a fost o lungă perioadă filie a Parohiei Bosanci, aici slujind prin rotație preoți din acea localitate. În anul 1991, filia din Cumpărătura a primit statutul de parohie de sine stătătoare, primul preot paroh fiind Iulian Florea. Printre preoții care au slujit aici menționăm pe preoții slujitori Constantin Ignătescu, Alexandru
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
o lungă perioadă filie a Parohiei Bosanci, aici slujind prin rotație preoți din acea localitate. În anul 1991, filia din Cumpărătura a primit statutul de parohie de sine stătătoare, primul preot paroh fiind Iulian Florea. Printre preoții care au slujit aici menționăm pe preoții slujitori Constantin Ignătescu, Alexandru Galațian, Miltiade Iftode, Traian Traci, Vasile Butnariu, Traian Coclici și Ioan Irimescu, precum și pe preoții parohi Iulian Florea, Lazăr Croitor, Florin Dura și Mihăiță Brahariu. Parohia cuprinde 92 de familii ortodoxe. În apropiere
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
și are un cafas (balcon), adăugat ulterior. Naosul are formă pătrată și este prevăzut cu trei ferestre: una în peretele nordic și două în peretele sudic. Altarul este pentagonal, decroșat de restul corpului bisericii și prevăzut cu proscomidiar și diaconicon. Aici se află trei ferestre: una dreptunghiulară în axul absidei altarului și câte una de dimensiuni mici în pereții proscomidiarului și diaconiconului. Biserica nu a fost pictată, pe pereți aflându-se icoane pictate pe lemn sau sticlă. Singura parte pictată a
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
stânga. Este mutat disciplinar în diferite unități militare de muncă forțată, acolo unde se trimiteau de obicei ofițerii și subofițerii incomozi regimului comunist. Așa ajunge în colonia militară de muncă de pe Uranus (celebrul șantier ceaușist al Casei Poporului) din București. Aici cunoaște viața din coloniile comuniste de muncă pe care o va descrie mai târziu în volumul Robi pe Uranus ( Editura Humanitas, 1992). După Revoluția din Decembrie 1989 este numit redactor la gazeta militară "La datorie", care aparținea de "Direcția Presă
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
comuniste de muncă pe care o va descrie mai târziu în volumul Robi pe Uranus ( Editura Humanitas, 1992). După Revoluția din Decembrie 1989 este numit redactor la gazeta militară "La datorie", care aparținea de "Direcția Presă a Ministerului Apărării". De aici este îndepărtat doi ani mai târziu, din ordinul conducerii Ministerului Apărării, după ce publică la Editura Humanitas în aprilie 1992 volumul Robi pe Uranus, în care descrie infernul coloniilor de muncă din timpul dictaturii comuniste. Cartea produce un șoc în rândurile
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
Urmările Dramei Totale. Dublajul a fost realizat de Zone Studio Oradea. Sunt două echipe în "Acțiune: Dramă Totală", acestea fiind Boșorogii Urlători și Ghearele de Fier, amândouă cu un număr de 6 membrii, iar una din ele cu 7 apoi. Aici sunt membrii originali ai echipelor: Courtney s-a alăturat echipei Ghearelor de Fier la începutul episodului 13.
Acțiune: Dramă Totală () [Corola-website/Science/317164_a_318493]
-
conduși de Andrei Ovcinnikov și Ivan Zarubin au fost zdrobiți de trupele aflate sub comanda generalui-maior Kara. În acest timp, trupele de sub comanda atamanului Mihail Tolkacev au declanșat asediul fortăreței „Sfântul Arhanghel Mihail” din Iaițk. La începutul lunii ianuarie 1774, aici a ajuns și atamanul Ovcinnikov, iar în scurtă vreme a sosit chiar Pugaciov. El a preluat conducerea asediului fortăreței, dar după asaltul eșuat de pe 20 ianuarie, Pugaciov s-a reîntors la trupele de lângă Orenburg. La sfârșitul lunii ianuarie, Pugaciov s-
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
boierul Constantin Palade), 24 iunie 1739, 3 decembrie 1782. Un document din 1769 menționează că un oarecare părinte Benedict, egumenul Mănăstirii Moldovița, a fost trimis de Divanul boieresc din Moldova la împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei, el găsind aici moșia unui boier pe nume Stârcea. Biserica de lemn din Rudești a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, acest lucru fiind atestat de inscripția "1792" de pe unul dintre clopotele bisericii. Conform Cronicii parohiei, ctitorii bisericii provin din familia
Biserica de lemn Sfântul Dumitru din Rudești () [Corola-website/Science/317161_a_318490]
-
de cea inițială, fosta intrare fiind blocată la partea inferioară și transformată în fereastră. Iconostasul a fost donat de biserica din Bălcăuți. În curtea bisericii se intră printr-o poartă de zid care are la etaj o clopotniță și tot aici se află un turn clopotniță de lemn de culoare galbenă precum și un praznicar. În curtea bisericii, pe partea estică, în apropierea altarului, se găsesc două morminte. Primul este al căpitanului Teodor Pauliuc (1900 - 1939), erou al Armatei Române, iar al
Biserica de lemn din Călinești-Enache () [Corola-website/Science/317160_a_318489]