177,792 matches
-
altă parte, femeilor le este de foarte multe ori redus și chiar interzis (în diferite culturi) accesul la registre lingvistice de prestigiu cum ar fi limbajul ceremonialului religios, retorica politică, discursul legal, discursul științific și poetic etc. În aceste circumstanțe, femeile sunt adesea reduse la tăcere fie direct prin interdicții sau tabuuri explicite, fie indirect prin tirania nevăzută a obiceiurilor și mentalităților (Kaplan, 1986). Există societăți în care femeilor le este interzis să vorbească în afara caselor lor, sau în prezența superiorilor
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
retorica politică, discursul legal, discursul științific și poetic etc. În aceste circumstanțe, femeile sunt adesea reduse la tăcere fie direct prin interdicții sau tabuuri explicite, fie indirect prin tirania nevăzută a obiceiurilor și mentalităților (Kaplan, 1986). Există societăți în care femeilor le este interzis să vorbească în afara caselor lor, sau în prezența superiorilor, sau le este interzis să pronunțe numele rudelor masculine ale soților, sau fie chiar cuvinte care au similarități fonetice cu unele cuvinte interzise în acele culturi (Bodine, 1975
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
fie chiar cuvinte care au similarități fonetice cu unele cuvinte interzise în acele culturi (Bodine, 1975, Jespersen 1992). Desigur, în societățile moderne asemenea practici nu mai există, dar există alte tabuuri restrictive cum ar fi folosirea limbajului obscen de căte femei, sau de către bărbați în prezența femeilor. Femeilor le este încă interzisă practicarea oratoriei liturgice în multe religii contemporane. Tăcerea nu înseamnă exclusiv lipsa accesului la aceste tipuri de discurs, ea poate fi determinată de autocenzura pe care și-o impun
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
fonetice cu unele cuvinte interzise în acele culturi (Bodine, 1975, Jespersen 1992). Desigur, în societățile moderne asemenea practici nu mai există, dar există alte tabuuri restrictive cum ar fi folosirea limbajului obscen de căte femei, sau de către bărbați în prezența femeilor. Femeilor le este încă interzisă practicarea oratoriei liturgice în multe religii contemporane. Tăcerea nu înseamnă exclusiv lipsa accesului la aceste tipuri de discurs, ea poate fi determinată de autocenzura pe care și-o impun femeile de teama de a nu
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
cu unele cuvinte interzise în acele culturi (Bodine, 1975, Jespersen 1992). Desigur, în societățile moderne asemenea practici nu mai există, dar există alte tabuuri restrictive cum ar fi folosirea limbajului obscen de căte femei, sau de către bărbați în prezența femeilor. Femeilor le este încă interzisă practicarea oratoriei liturgice în multe religii contemporane. Tăcerea nu înseamnă exclusiv lipsa accesului la aceste tipuri de discurs, ea poate fi determinată de autocenzura pe care și-o impun femeile de teama de a nu fi
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
sau de către bărbați în prezența femeilor. Femeilor le este încă interzisă practicarea oratoriei liturgice în multe religii contemporane. Tăcerea nu înseamnă exclusiv lipsa accesului la aceste tipuri de discurs, ea poate fi determinată de autocenzura pe care și-o impun femeile de teama de a nu fi ridiculizate sau ignorate. În aceste condiții culturale, feministele au pus problema exprimării „autentice” a femeilor, a unei scriituri autentice (Woolf, 1989; Mills 1995). Dacă femeile au în cele din urmă acces la discursul public
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
exclusiv lipsa accesului la aceste tipuri de discurs, ea poate fi determinată de autocenzura pe care și-o impun femeile de teama de a nu fi ridiculizate sau ignorate. În aceste condiții culturale, feministele au pus problema exprimării „autentice” a femeilor, a unei scriituri autentice (Woolf, 1989; Mills 1995). Dacă femeile au în cele din urmă acces la discursul public, îndeosebi la literatură și cultură, atunci se pune problema acceptării normelor tradiționale strict masculine cu privire la teme, modalități stilistice. Unele feministe au
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
fi determinată de autocenzura pe care și-o impun femeile de teama de a nu fi ridiculizate sau ignorate. În aceste condiții culturale, feministele au pus problema exprimării „autentice” a femeilor, a unei scriituri autentice (Woolf, 1989; Mills 1995). Dacă femeile au în cele din urmă acces la discursul public, îndeosebi la literatură și cultură, atunci se pune problema acceptării normelor tradiționale strict masculine cu privire la teme, modalități stilistice. Unele feministe au propus găsirea unor moduri de a scrie care să recunoască
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
la discursul public, îndeosebi la literatură și cultură, atunci se pune problema acceptării normelor tradiționale strict masculine cu privire la teme, modalități stilistice. Unele feministe au propus găsirea unor moduri de a scrie care să recunoască și să încerece să exprimne „diferența” femeilor. Aceasta nu înseamnă că ele vor scrie despre lucruri diferite, sau vor refacă în totalitate un stil literar, sau chiar limba în sine. Pe de altă parte, în anii 80’ conceptul de “limbaj al femeilor” (women’s language), lansat de
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
să încerece să exprimne „diferența” femeilor. Aceasta nu înseamnă că ele vor scrie despre lucruri diferite, sau vor refacă în totalitate un stil literar, sau chiar limba în sine. Pe de altă parte, în anii 80’ conceptul de “limbaj al femeilor” (women’s language), lansat de Robin Lakoff (1975) a fost amplu dezbătut. Una din obiecțiile aduse noțiunilor de scriitură feminină (écriture féminine) și limbaj al femeilor a fost esențialismul noțiunii de diferență a femeilor, care polarizează excesiv cele două genuri
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
limba în sine. Pe de altă parte, în anii 80’ conceptul de “limbaj al femeilor” (women’s language), lansat de Robin Lakoff (1975) a fost amplu dezbătut. Una din obiecțiile aduse noțiunilor de scriitură feminină (écriture féminine) și limbaj al femeilor a fost esențialismul noțiunii de diferență a femeilor, care polarizează excesiv cele două genuri, feminin și masculin. De asemenea, li s-a reproșat promotoareleor acestor concepte, mai ales din partea lingviștilor, utopismul și a-istoricismul lor: deși se pot schimba unele
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
anii 80’ conceptul de “limbaj al femeilor” (women’s language), lansat de Robin Lakoff (1975) a fost amplu dezbătut. Una din obiecțiile aduse noțiunilor de scriitură feminină (écriture féminine) și limbaj al femeilor a fost esențialismul noțiunii de diferență a femeilor, care polarizează excesiv cele două genuri, feminin și masculin. De asemenea, li s-a reproșat promotoareleor acestor concepte, mai ales din partea lingviștilor, utopismul și a-istoricismul lor: deși se pot schimba unele convenții ale uzului lingvistic (și feministele au reușit
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
de istoria și condițiile de viață ale vorbitorilor; ea care nu poate fi schimbată prin întreprinderi individuale. Nu putem vorbi din afara structurii, nici despre limbă nici despre societate. În consecință feministele pot lupta împotriva structurii dinăuntrul ei, contestând, criticând reprezentarea femeilor în limbaj și discurs. La nivelul reprezentării femeilor, a experiențelor și preocupărilor acestora, în limbaj, contribuția majoră a feministelor a fost definirea limbajului sexist și a discursului sexist, precum și a modalităților de luptă împotriva unor astfel de practici lingvistice și
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
ea care nu poate fi schimbată prin întreprinderi individuale. Nu putem vorbi din afara structurii, nici despre limbă nici despre societate. În consecință feministele pot lupta împotriva structurii dinăuntrul ei, contestând, criticând reprezentarea femeilor în limbaj și discurs. La nivelul reprezentării femeilor, a experiențelor și preocupărilor acestora, în limbaj, contribuția majoră a feministelor a fost definirea limbajului sexist și a discursului sexist, precum și a modalităților de luptă împotriva unor astfel de practici lingvistice și sociale. Lumea, așa cum este ea reflectată la nivelul
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
definirea limbajului sexist și a discursului sexist, precum și a modalităților de luptă împotriva unor astfel de practici lingvistice și sociale. Lumea, așa cum este ea reflectată la nivelul limbii, reprezintă o perspectivă predominant masculină, în concordanță cu credințele stereotipe despre bărbați, femei și relațiile dintre ei. Sexismul în limbă este de obice analizat la nivelul opțiunilor lingvistice în termeni de opțiuni gramaticale (folosirea pronumelui de persoana a treia masculin el, ei cu sens generic, de exemplu) și/sau lexicale (folosirea cu preponderență
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
analizat la nivelul opțiunilor lingvistice în termeni de opțiuni gramaticale (folosirea pronumelui de persoana a treia masculin el, ei cu sens generic, de exemplu) și/sau lexicale (folosirea cu preponderență a unor cuvinte cu sensuri peiorative, negative pentru descrierea experiențelor femeilor). Cea de a treia temă centrală a interesului feminist în lingvistică (și cea mai animată, până acum), cea a comportamentului lingvistic, s-a concentrat în principal asupra diferențelor (și mult mai puțin asupra similitudinilor) între stilurile de vorbire ale femeilor
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
femeilor). Cea de a treia temă centrală a interesului feminist în lingvistică (și cea mai animată, până acum), cea a comportamentului lingvistic, s-a concentrat în principal asupra diferențelor (și mult mai puțin asupra similitudinilor) între stilurile de vorbire ale femeilor și bărbaților. Analizele și cercetările întreprinse au conturat existența a trei mari pardigme explicative, denumite convențional a deficitului, dominanței și diferenței. Paradigma deficitului afirmă că felul de a vorbi al femeilor este prin natură și cultură, deficient față de cel al
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
mai puțin asupra similitudinilor) între stilurile de vorbire ale femeilor și bărbaților. Analizele și cercetările întreprinse au conturat existența a trei mari pardigme explicative, denumite convențional a deficitului, dominanței și diferenței. Paradigma deficitului afirmă că felul de a vorbi al femeilor este prin natură și cultură, deficient față de cel al bărbaților. Prin educație de pildă, femeile nu sunt învățate să fie îndrăznețe, persuasive (Crawford, 1995), calități care sunt percepute ca fiind deficitare femeilor. Pardigma dominanței susține că modul de a vorbi
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
întreprinse au conturat existența a trei mari pardigme explicative, denumite convențional a deficitului, dominanței și diferenței. Paradigma deficitului afirmă că felul de a vorbi al femeilor este prin natură și cultură, deficient față de cel al bărbaților. Prin educație de pildă, femeile nu sunt învățate să fie îndrăznețe, persuasive (Crawford, 1995), calități care sunt percepute ca fiind deficitare femeilor. Pardigma dominanței susține că modul de a vorbi al femeilor nu este legat intrinsec de genul lor ci de poziția socială subordonată pe
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
deficitului afirmă că felul de a vorbi al femeilor este prin natură și cultură, deficient față de cel al bărbaților. Prin educație de pildă, femeile nu sunt învățate să fie îndrăznețe, persuasive (Crawford, 1995), calități care sunt percepute ca fiind deficitare femeilor. Pardigma dominanței susține că modul de a vorbi al femeilor nu este legat intrinsec de genul lor ci de poziția socială subordonată pe care o au în raport cu bărbații, variabila cheie fiind aici puterea (vezi Limbă, gen, putere). Paradigma diferenței explică
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
prin natură și cultură, deficient față de cel al bărbaților. Prin educație de pildă, femeile nu sunt învățate să fie îndrăznețe, persuasive (Crawford, 1995), calități care sunt percepute ca fiind deficitare femeilor. Pardigma dominanței susține că modul de a vorbi al femeilor nu este legat intrinsec de genul lor ci de poziția socială subordonată pe care o au în raport cu bărbații, variabila cheie fiind aici puterea (vezi Limbă, gen, putere). Paradigma diferenței explică modul diferit de vorbire a femeilor prin faptul că acesta
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
de a vorbi al femeilor nu este legat intrinsec de genul lor ci de poziția socială subordonată pe care o au în raport cu bărbații, variabila cheie fiind aici puterea (vezi Limbă, gen, putere). Paradigma diferenței explică modul diferit de vorbire a femeilor prin faptul că acesta reflectă norme sociale și lingvistice specifice subculturilor feminine în care ne formăm în primii ani ai vieții. Diferențele lingvistice dintre bărbați și femei sunt de tipul diferențelor dintre vorbitorii a două culturi diferite. Dragomir, O, Miroiu
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
puterea (vezi Limbă, gen, putere). Paradigma diferenței explică modul diferit de vorbire a femeilor prin faptul că acesta reflectă norme sociale și lingvistice specifice subculturilor feminine în care ne formăm în primii ani ai vieții. Diferențele lingvistice dintre bărbați și femei sunt de tipul diferențelor dintre vorbitorii a două culturi diferite. Dragomir, O, Miroiu M, "Lexicon feminist", Polirom, Iasi, 2002, Otilia Dragomir.
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
de înțelegere a guvernării este specifică pentru regimurile democratice. În regimurile autoritare nici politicile feministe nu au cadre de desfășurare. Teoria politică poate îmbrăca două aspecte: Politica a fost în mare măsură un domeniu-monopol masculin (o afacere masculină) la care femeile nici nu au participat și nici nu au constituit politici (nu au determinat agenda politicii, nici sensurile ei, nici alocarea resurselor publice). Implicit sau explicit, marii teoreticieni ai politicii au produs și teorii ale genului. Aceste teorii au consacrat distincția
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
gospodărie, între lumea publică și politică, pe de-o parte, cea privată, domestică, pe de altă parte (distincția a fost consacrată de către Aristotel și urmată de către modernitate (Hegel și Rousseau), ea perpetuându-se și la gânditori care au susținut drepturile femeilor, cum ar fi Condorcet și J. Stuart Mill). Indiferent cât au depășit barierele timpului lor, teoreticienii politicului au rămas, în majoritatea lor, conservatori în privința genului, ei s-au înrolat în simțul comun, în prejudecățile clasice despre relațiile de gen (bărbații
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]