3,716 matches
-
NATALIEI Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-un sătuc s-a-ntâmplat. În cel mai retras, cel mai tihnit loc din lumea Vâlcii, dar grozav de fermecător. E locul care îmbătrânește între păduri, unde s-ar părea că nu se mai întâmplă nimic, că doar timpul se perindă. Dar o face după reguli neuitate, firești, la îndemână celor de-aici. Aerul curățit cu sfințenie de preajma foioaselor îi ține feriți de
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
cătunul lor învingea greul vieții, părând o mică fortăreață, chiar de unii-l credeau uitat de lume. De când murise tată-său, Fata Pădurii își trecea timpul ca o adevărată pădureancă, purtând grija codrului ca și părintele său. Cum oamenii satului îmbătrâniseră, nu se-mbulziseră să preia sarcinile pădurarului, zicându-și strâmb că-i bună de asta Natalia. Și fata chiar știa rostul îndeletnicirii. Un singur lucru o-ntrista: tăiatul copacilor la-ntâmplare. Cum nu eru multe gospodarii, cutreierase prin cătun și
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
dacă nu ești tu , nu va fi nimeni! Dacă nu mă poți iubi, atunci va trebui să mă ucizi, pentru că eu nu am de gând să trăiesc fără tine! Hamid rosti sentința cu voce răgușită, ridicându-se de pe scaun mai îmbătrânit cu 10 ani. În privirea lui mai întunecată ca cerul plâns de octombrie, se puteau citi promisiuni obscure. Ochii lor se înfruntară îndelung iar tăcerea le pecetlui buzele cu vorbe nespuse. Referință Bibliografică: Isprăvile lui Cupidon (part. 12) / Silvia Giurgiu
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
Acasa > Poezie > Amprente > NU-MI PARE RĂU... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016 Toate Articolele Autorului 5 Iulie 2016 Nu-mi pare rău că-mbătrânesc Și ce folos dac'o să-mi pară? Precum atunci și-acum iubesc, Iar sufletul mi-e numai pară... Cel ce nu arde, e-n zadar Și-n jurul lui nu e lumină, Și altora le dau în dar Din dragostea
NU-MI PARE RĂU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375714_a_377043]
-
jucau” NU TE SUPARA, FRATE”, mereu câștiga Ionuț, care era tare mândru și sărea în sus de bucurie. - Voi, nu știți să jucați, mami! Vedeți, tot eu vă bat! - Păi ce să facem, tu ești norocosul aici, noi am mai îmbătrânit și nu mai știm cum se joacă, lasă că o să ne înveți tu șmecheriile! - Of, buni, aici nu este nici o șmecherie, trebuie să știi cum să dai cu zarul, uite așa!și începu să facă demonstrații sub ochii celor două
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
anii care au trecut, parcă în zbor. Vedea cu ochii minții acea zi minunată, când Dumnezeu i-a dat acel dar neprețuit, pe Ionuț. „Au trecut cinci ani pe nesimțite, mâine este ziua lui, înseamnă că el crește și eu îmbătrânesc în fiecare an, câte puțin! Cinci ani, în care i-am mulțumit lui Dumnezeu în fiecare zi pentru el. Datorită lui, m-am ridicat în momentele când simțeam că mă prăbușesc, el mi-a dat puterea să merg mai departe
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
o să avem și alți musafiri, în afară de invitații lui Ionuț. - Cine, în afară de noi de noi? - Angela vine cu prietenul ei, vrea să ni-l prezinte, are gânduri serioase, după cum îmi spunea. Mă bucur nespus, nu mai aveam speranțe, credeam că o să îmbătrânească de una singură, sper doar să fie un băiat bun, merită și ea să fie fericită. Abia aștept să-l cunoaștem, este inginer și lucrează într-un institut de proiectare, a fost căsătorit, dar soția a murit într-un accident
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
vor întoarce Mihăiță și Gica. Atunci... se va odihni și el. Acum, sprijinit în baston, oftează și privește-n gol: - Of! Și i-am spus lui Ionică să ia furtunul ăla din mijlocul curții, că-l bate soarele și cauciucul îmbătrânește și crapă. Apoi... e plin de găinaț... Of, Ionică, of! Eu am spus, eu am auzit. Sprijinindu-se în baston cu greutate, se ridică gemând. Încet, încet, strânge colac furtunul. Înceracă să-l ridice, opintindu-se. Nu reușește...Sprijinindu-se
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
fie-ta: „dacă așa vrea tăticuțu”...Și mafioții ăia de fii ai tăi, scumpii mei cumnăței. Am înghițit și am tăcut. Da´...nu mai pot, bă, nu mai pot. Să vorbească legea, numai tu să pleznești odată, că m-ai îmbătrânit cu viața asta lungă a ta. Vorbele incredibile i se înfigeau în adâncul creierului ca niște piroane. Niciodată nu-i vorbise gineri-său așa. Numai vorbe mieroase și atenție grijulie de câte ori venea și le umplea portbagajul. Acum...ce l-o
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
În schimb, acțiunea fără gândire poate deveni uneori un genocid. În încheiere, câteva vorbe adevărate despre bătrânețe: - Când visurile sunt înlocuite cu regretele, principiile cu ideile fixe și dorul de viață cu teama de moarte, este semn sigur că ai îmbătrânit. - În viață omul are parte de mai multe vârste: a învățăturii, a dragostei, a nunților, a botezurilor, a divorțurilor, a înmormântărilor. Și dacă este longeviv, ultima vârstă este a... singurătății. - Ceea ce rămâne după ce ai uitat totul este ...scleroza,, *** Profesorul George
ÎNTÂMPLĂRI NECUNOSCUTE DIN VIAŢA UNOR SAVANŢI ROMÂNI (2) GEORGE C. MOISIL de HEIDI S SIMON în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369184_a_370513]
-
nu vezi cum e afară? ale dracului babele astea își scutură cojoacele de parcă s-ar scutura de ani deci nu te sărut stai fără grijă anul ăsta am uitat să-mi aleg o babă tot alergând după fete mari am îmbătrânit lângă tine... Referință Bibliografică: dacă te-aș săruta... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DACĂ TE-AŞ SĂRUTA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374202_a_375531]
-
multe răni cicatrizate dar și cu altele noi, proaspete, încă deschise. Urmează un noiembrie molcom și blând ca un balsam, peste o durere de suflet, cu care ai conviețuit fără să știi. Haine groase, mâini bătucite și, renunțare. Lumea satelor îmbătrânește din ce în ce mai mult. Dintre cei tineri, rămân numai cei care reușesc să prindă câte un post la primărie, la școală, la vreun privatizat. Restul aleargă după pâinea cea de toate zilele, la oraș. Pământurile se strâng încet încet în jurul noilor fermieri
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
rană adâncă pe trup bolnav ea poartă, Plânge pământul sfânt c-a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în astă soartă?! Ne plângem morții tinerii, cei pe un rug jerfiți Pentru un pumn de-arginți, ce mâinile pătează, Îmbătrânim prematur peste suflări loviți, Iar aripile-s frânte, însă conștiinta-i trează. Din mii și mii de piepturi, talazuri se ridică Sunt voci care își cer un simplu drept la viață, Se vrea o lege justă, ca cel ce-i pus
DECEMBRIE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378720_a_380049]
-
când la dreapta când la stânga acestui aliniament de trupe până când vor găsi un punct slab. Atunci le vor împinge în față cu toată forța. Le cunoașteți tactica de altfel... -Să mergem la hartă, spuse Lucius Vitellius ridicându-se. Încep să îmbătrânesc de-a binelea Marcellus, mai spuse el. -Senatul are încredere deplină în ceea ce veți face ilustre! Al doilea Carhae nu mai este posibil. Trecură amândoi în alt cort unde pe o masă mai mare se afla desfășurată harta. -Cele trei
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
priviri văzându-l zbenguindu-se ca un copil alături de ceilalți. Gabriela, cu toată bucuria cu care își aștepta copilașul să vină pe lume, era totuși încercată de un mic complex. În curând va deveni mămică și se simțea parcă mai îmbătrânită în comparație cu colegele ei, încă domnișoare. Era conștientă că atenția și dragostea lor va fi îndreptată către micuțul sau micuța care se va naște în curând. Între timp băieții și fetele se prinseră într- o sârbă, bătătorind cu foc zăpada din
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
nr. 677 din 07 noiembrie 2012. Cad frunzele pe drum . Melancolie, Te furișezi acum Și-n Poezie?. Foșnesc sub pașii mei Înfiorate, Privind la cele ce Nu-s scuturate . Cad frunzele de tei, Ușor scâncesc, Se duc și anii mei. Îmbătrânesc! Cad frunzele aici A cincea oară, Un sentiment ciudat, Mă înfioară. . . Cad frunze și rămân În rătăcire, Ca pașii mei, pierduți În amintire. . . Americă, mi-ai dat Cât n-am gândit, Chiar zece vieți, în țară De-aș fi muncit
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
la data de: 06.11.2012 Alte articole de acelasi autorCad frunzele pe drum . . .Melancolie,Te furișezi acumși-n Poezie?. . .Foșnesc sub pașii meiînfiorate,Privind la cele ceNu-s scuturate . Cad frunzele de tei,Ușor scâncesc,Se duc și anii mei. . .Îmbătrânesc! Cad frunzele aiciA cincea oară,Un sentiment ciudat,Mă înfioară. . . Cad frunze și rămânîn rătăcire,Ca pașii mei, pierduțiîn amintire. . .Americă, mi-ai datCât n-am gândit,Chiar zece vieți, în țarăDe-aș fi muncit!Acuș, când voi plecaAcas-la mine
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
35]. "Frumusețea dispare cu scurgerea timpului" (327, 1); "plăcerea și durerea se învîrt ca roata" (340, 1); iar trecerea timpului este așa de insensibilă și vertiginoasă totodată, încît "mi e bome înghițită hrana și veacul ne-a și înghițit [...] nu îmbătrîni dorința și noi am și îmbătrînit" [23]. În privința acestei fugare treceri a existenței nu trebuie să ne înșele nici o iluzie, nici o speranță: Nu te bucura de viață, Nici de moarte te-ncînta! Cum și-așteaptă servul plata, Tu așteaptă soarta ta
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
327, 1); "plăcerea și durerea se învîrt ca roata" (340, 1); iar trecerea timpului este așa de insensibilă și vertiginoasă totodată, încît "mi e bome înghițită hrana și veacul ne-a și înghițit [...] nu îmbătrîni dorința și noi am și îmbătrînit" [23]. În privința acestei fugare treceri a existenței nu trebuie să ne înșele nici o iluzie, nici o speranță: Nu te bucura de viață, Nici de moarte te-ncînta! Cum și-așteaptă servul plata, Tu așteaptă soarta ta! [34] 2) Dorința În strînsă dependență
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
interior al individului. Revine la a spune, paradoxal, că indianul aprobă doar o singură dorință compatibilă cu situația înțeleptului: și anume, dorința de a dezrădăcina orice dorință: "Cine leapădă dorința, pe care cu greu o părăsesc cei proști, care nu îmbătrînește împreună cu cel care îmbătrînește această boală care nu ia sfîrșit decît odată cu viața acela dobîndește pacea" (60) (cf. TH. SIMENSCHY, Povestea faptei omenești, Chișinău, 1937, p. 8). Recapitulînd punctul de vedere grec și cel indian, se poate spune că ele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
la a spune, paradoxal, că indianul aprobă doar o singură dorință compatibilă cu situația înțeleptului: și anume, dorința de a dezrădăcina orice dorință: "Cine leapădă dorința, pe care cu greu o părăsesc cei proști, care nu îmbătrînește împreună cu cel care îmbătrînește această boală care nu ia sfîrșit decît odată cu viața acela dobîndește pacea" (60) (cf. TH. SIMENSCHY, Povestea faptei omenești, Chișinău, 1937, p. 8). Recapitulînd punctul de vedere grec și cel indian, se poate spune că ele sînt cu totul opuse
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
la Biriș, problemă extinsă, apoi, la toți, potrivit căreia: „Timpul e ireversibil, fără îndoială, clipele aleargă, și cu fiecare clipă ne apropiem de moarte“. O idee similară de ireversibilitate a timpului este sugerată și prin constatarea lui Ștefan că a îmbătrânit: „Am îmbătrânit, spuse el, dar nu-mi pare rău. Tinerețea e o vârstă ingrată. Nu mai vreau să-mi pierd timpul acum. Am acest mare noroc de a fi fost dat afară de la minister. Am redevenit om liber. Liber pe timpul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
problemă extinsă, apoi, la toți, potrivit căreia: „Timpul e ireversibil, fără îndoială, clipele aleargă, și cu fiecare clipă ne apropiem de moarte“. O idee similară de ireversibilitate a timpului este sugerată și prin constatarea lui Ștefan că a îmbătrânit: „Am îmbătrânit, spuse el, dar nu-mi pare rău. Tinerețea e o vârstă ingrată. Nu mai vreau să-mi pierd timpul acum. Am acest mare noroc de a fi fost dat afară de la minister. Am redevenit om liber. Liber pe timpul meu... Încă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
vine după patru ani să mulțumească, află că doctorul Martin e un escroc; nu poate crede și-l caută pe doctor, pentru a-i explica minunea: „Aici în fotografia asta, timpul n-a trecut. Fata asta, din fotografie, n-a îmbătrânit“. La câteva luni după miracol, Thecla „a început să semene cu fotografia asta, care acum, când vă vorbesc, e veche de paisprezece ani! Cu o mână ia luat astma, repetă Dumitru coborând glasul, iar cu cealaltă a făcut-o să
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și franceză, și că nu a încercat vreodată să învețe o limbă străină, iar că limba sau cultura indiană n-au interesat-o niciodată. lnstitutoarea suportă, sub influența lui Matei, o mutație inversă: spre existența proistorică a omului. Începe să îmbătrânească; doctorii îi dau 40 de ani, însă ea n-a împlinit nici 26 de ani. Are loc un proces de senescență galopantă. Acum apar problemele privind durata existențială: „Ce facem cu Timpul?“, „suprema ambiguitare a condiției umane, căci oamenii vor
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]