1,838 matches
-
și au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă și de fier, de lemn și de piatră. 5. În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mîini de om, și au scris, în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a scris. 6. Atunci împăratul a îngălbenit, și gîndurile atît l-au tulburat, că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor, și genunchii i s-au izbit unul de altul. 7. Împăratul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
voia, și lăsa cu viață pe cine voia; înălța pe cine voia, și cobora pe cine voia. 20. Dar cînd i s-a îngîmfat inima și i s-a împietrit duhul pînă la mîndrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc și a fost despuiat de slava lui; 21. a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, și a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănînce iarbă ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
aceste căpetenii și dregătorii aceștia s-au dus cu mare zarvă la împărat, și i-au vorbit așa: "Să trăiești veșnic, împărate Dariu! 7. Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii, și cîrmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța, în timp de treizeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. 8. Acum, împărate, întărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte. 11. Atunci, oamenii aceștia au dat năvală în casă, și au găsit pe Daniel rugîndu-se și chemînd pe Dumnezeul lui. 12. Apoi s-au înfățișat înaintea împăratului, și i-au zis cu privire la oprirea împărătească: "N-ai scris tu o oprire, care spune că oricine va înălța, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?" Împăratul a răspuns: Lucrul acesta este adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
vedeniilor mele de noapte, și iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile și a fost adus înaintea Lui. 14. I S-a dat stăpînire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile, și oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire veșnică, și nu va trece nicidecum, și împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată. 15. Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul, și vedeniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
locul, va aduce un asupritor, în cea mai frumoasă parte a împărăției; dar în cîteva zile va fi zdrobit, și anume nu prin mînie, nici prin război. 21. În locul lui se va ridica un om disprețuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată, și va pune mîna pe împărăție prin uneltire. 22. "Oștile se vor revărsa ca un rîu înaintea lui, dar vor fi nimicite, împreună cu o căpetenie a legămîntului. 23. După ce se vor uni cu el, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
care, se vede clar, nu este de acord cu poziția magistrului. „Aceasta exprimă, și nu creează nimic“, spune C. „Iată, continuă el, dacă luăm o strofă ca «A fost odată ca-n povești,/ A fost ca niciodată,/ Din rude mari Împărătești,/ O prea frumoasă fatăă, se poate observa că, În afară de rimă și ritm, totul se poate reduce la cea mai banală proză: «A fost odată o fată de Împărat foarte frumoasăă. Unde vedeți voi poezie aici?“, ne Întreabă. „Există unele accente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fumurile de dinaintea lui. Sicriul și ceilalți, cu făcliile aprinse, porniră. Cântau „Sfinte Dumnezeule“ și, pe urmă, „Mergi la cer și te așază lângă Tatăl creator“. Cutia lungă a pendulului se făcu, parcă, mai grea. Pelerinii se înmulțiră, porțile cele mari, împărătești se deschiseră, popoarele care până atunci colcăiseră, ascunzân du-se când lumea era trează și viermuind când lumea ador mea, se alăturau convoiului ce se îndrepta către întâia oprire, cea dinspre miazăzi. Parcă începuseră să bată și clopotele, deși nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
satele românești, pagi, de unde sensul de închinător al vechilor zei, pe care l-a dobândit cuvântul paganus (păgân), au rămas cu tradiția strămoșilor geți și, chiar atunci când s-au raliat la noua credință, acum (secolul IV) sprijinită pe îndemnul, ordinul împărătesc, în vremea lui Constantin și a urmașilor lui, acestea au deversat în noua lege cea mai mare parte din vechile eresuri și datini. Iorga insistă asupra acestui aspect: "Nu este greu să se arate larga parte de păgânism, care este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ales după cedarea provinciei către bulgari (vezi mai jos), a operat o adevărată strămutare pe malul stâng a așezărilor sale, pentru a fi și mai departe stăpân peste Dunăre. Situată pe malul drept este asemenea cu aceea care, fără "putere împărătească" (Iorga), n-a putut decât să continue pe malul stâng aici, unde într-adevăr ea apare ca o datină milenară a cărei întrerupere, fie și un singur moment, nu se putea admite. 26 În sudul Dunării, vlahii formează clienți privilegiați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Iachint de Vicina. Actul patriarhal din mai 1359 vorbește despre "marele voievod și domn de sine-stătător a toată Ungrovlahia". Iachint este mutat de la Vicina la Argeș, pentru a conduce "biserica a toată Țara Românească". Se adăuga la aceasta și "învoirea împărătească", noul stat Țara Românească intrând astfel în sistemul creștinătății răsăritene. Și în problema întemeierii mitropoliei muntene, Neagu Djuvara, în cartea deja menționată, are un punct de vedere aparte. În 1359, voievodul Alexandru îl cheamă la Argeș pe mitropolitul Iachint de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
supunerea și jurământul de credință a acestor locuitori îndeobște și a fiecăruia în parte, ca a unor de aceeași lege creștină, asigurându-li cu multă milostenie toate privileghiurile și drepturile lor [...] a se bucura de ocrotirea și părtenirea schiptrului său împărătesc”. Cuvintele de ocrotire, apărare, privilegii, oaste pământeană, patrie învederează că, în concepția deputăției, supunerea se mărginea la autonomie. De altfel, acesta era atunci țelul imediat al luptei românilor și o abatere de la el se confunda cu o inserție din afara spiritului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sau al unei personalități proprii în desfășurările istorice universale. Ne întâmpină o asemuire cu ceea ce am numi deferență ori „sfială” față de „marii diriguitori ai lumii”, ca și atitudinea contrară. Se înțelege de la sine că nu lipsesc cei ce urmează „calea împărătească”, care pentru noi înseamnă cea a dreptei judecăți și nu cea a împăciuirii inadvertențelor. Popoare mari prin număr, forță și creație au avut în frunte ca diriguitori niște nulități, ca să nu implicăm în cauză patologia. Dimpotrivă, popoare mici au simțit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
împinși de necazuri, în speranța că o să capete datorită ție un codru de pâine și un grajd ca să pună capul jos, altceva n-au înțeles nimic și tremură doar la gândul de a se afla față-n față cu gărzile împărătești. Am înțeles. Ascultați: Dumnezeu i-a creat pe oameni egali între ei, n-a creat oameni cu coroană sau oameni în uniformă. A creat oameni și-atât. Pământul aparține păsărilor și nouă tuturor. Cei ce ne obidesc trebuie să fie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îngr. și introd. Radu Albala, București, 1973. Ediții: D. Bolintineanu, Cântece și plângeri, Iași, 1852, Poeziile vechi și noue ale d-lui..., pref. Radu Ionescu, București, 1855, Poezii, I-II, pref. edit., București, 1877; Carte românească de învățătură de la Pravilele Împărătești și de la alte giudețe, pref. edit., Botoșani, 1875; Dimitrie Cantemir, Operele principelui..., V, pref. edit., București, 1878. Traduceri: Athanasie Christopoulos, Ahil, pref. trad., Iași, 1843; Voltaire, Zaira, în Gheorghe Sion, Ceasurile de mulțemire a lui..., Iași, 1844; Lamartine, Moartea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
-un prunc/ și iarăși se adună neamurile toate/ și vin cu daruri câte un miel sugaci/ în zori pe cei departe de pe sate... și zilele și nopțile la rând/ trec și se sting ușor ca o făclie/ și iarăși Paștile împărătești/ Ne umple casele de bucurie" În "Imnele bucuriei" fiecare gest își are un reflex în veșnicie: "Atâta-i casa noastră, vatră în sălaș/ Unde se-ncinge focul și se coace pâine/ O parte pentru prunci și alta la altar/ Spre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dulce și dusă, tu, sufletul meu!"93 Apoi cum însuși arată, într-un fragment din Geniu pustiu: "Într-o zi frumoasă de vară, îmi făcui legăturica, o pusei în vîrful bățului și o luai la picior, pe drumul cel mare împărătesc. Holdele miroseau și se coceau de arșița soarelui..." Pentru a trece granița austriacă, el avea pașaportul căpătat încă din toamna anului trecut, "pe zabavă tot pe 11 luni", așa că tot pe la Mihăileni a trebuit să treacă și apoi să iasă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
coceau de arșița soarelui..." Pentru a trece granița austriacă, el avea pașaportul căpătat încă din toamna anului trecut, "pe zabavă tot pe 11 luni", așa că tot pe la Mihăileni a trebuit să treacă și apoi să iasă la drumul cel mare împărătesc, care lega Bucovina de Transilvania, numai pe la Vatra Dornei. De acolo a luat-o tot pe jos, către Izvoarele Dornei, ca să coboare de-a dreptul în Valea Mureșului, pe la Reghin și Tîrgu Mureș și apoi pe Tîrnava Mică, la Blaj
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1999; Scoica sonoră, Editura Fides, Iași, 1999; Umbra și îngerul, Editura Augusta, Timișoara, 2000; Țăranul zidit, Editura Miremis, Iași, 2000; Fețele insomniei, Editura Augusta, Timișoara, 2001; Muzeu de sate, Editura Junimea, Iași, 2001; Atlet moldav, Editura Augusta, Timișoara, 2003; Coroanele împărătești, Editura Junimea, Iași, 2003; Melancolia șarpelui, Editura Alfa, Iași, 2004; Privilegiul giulgiului, Editura Junimea, Iași, 2005; Mormânt în metaforă, Editura Princeps Edit, Iași, 2007; Foșnetul mătăsii în manuscrise, Editura Convorbiri literare, Iași, 2007; Cartea celor optzeci și opt de taine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grâul, în pleoape-i viscolește./ De frica-nsingurării el stă și-n moarte treaz" Țăranul zidit). O altă serie de cărți Neliniștea singurătății (Editura Junimea, Iași, 1982), Sigiliul toamnei (Editura Junimea, Iași, 1987) Lecție pe Ostrov (Editura Junimea, Iași, 1995), Coroanele împărătești (Editura Junimea, Iași, 2003), Melancolia șarpelui (Editura Alfa, Iași, 2004), Privilegiul giulgiului (Editura Junimea, Iași, 2005), Mormânt în metaforă (Princeps Edit, Iași, 2007), Foșnetul mătăsii în manuscrise (Editura Convorbiri literare, Iași, 2007) și Cartea celor optzeci și opt de taine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dracii or schingiui-o pe lumea cealaltă și i-or suge sângele din sfârcul țâțelor." Transpare din aceste rânduri importanța pe care o acordă naratorul popular ideii de a avea urmași, plus sancțiunile aplicate femeii care nu are copii. Cuplul împărătesc îmbătrânește fără a-și pierde credința că Dumnezeu va da curs rugăminților făcute. Conceperea petrecându-se într-un timp interzis procreației ("greșesc oamenii noștri în Duminica Floriilor și din clipa aceea împărăteasa purcede îngreunată"), atrage mânia vrăjitoarelor. La sorocul cuvenit
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
frumos, are loc recunoașterea fetei deghizate, apoi pedepsirea arăpoaicei și căsătoria celor doi sortiți. Basmul cu "păpușica licărea" [Teodorescu] are același motiv ca basmul precedent, cel al fetei care-și află ursita într-un mort. Fetei mult dorite de perechea împărătească "nu-i da inima brânci" să se mărite, flăcăii o tot ocoleau, "parc-avea peri în cap", iar părinții erau îngrijorați "că nu era nici proastă, nici urâtă; dar mai așteptară, zicându-și că poate nu i-a sosit ceasul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
găsească pe dânsul". Pe drum se întâlnește cu un moș (Dumnezeu) care făcea "haragi pentru vie". Află că s-a născut în ziua "celor ce au să trăiască trai de bordei" și nu a celor care să trăiască în curțile împărătești. "De asta n-avea noroc". Se întoarce la tatăl său și, după ce-i istorisește povestea întâlnirii cu Dumnezeu, acesta i-a dat "o treabă de făcut pe la țarcul oilor". Feciorul se căsătorește cu Tunsâlica (fata găinăresei de la curțile craiului); ea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
stabilitate, devenite funcții. Suc ce siunea funcțiilor este canonică: situația inițială de echilibru; o situație perturbatoare (dorința neîmplinită, încălcarea interdicției, înșelăciunea, lipsa etc.); acțiunea de remediere a lipsei (călătoria, încercările, lupta); instituirea unui nou echilibru și recompensarea eroului (victoria, nunta împărătească). Caracterul tradițional al basmului este probat prin dezvoltarea unor motive literare tipice: cifra trei (trei fii, trei zmei, trei zâne, trei probe), împăratul fără urmaș/fără urmaș la tron, superioritatea mezinului/mezinei, interdicția încălcată, dorința imposibilă/dorința împlinită, obiectele fermecate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
împăratul fără urmaș/fără urmaș la tron, superioritatea mezinului/mezinei, interdicția încălcată, dorința imposibilă/dorința împlinită, obiectele fermecate (mărul de aur, peria, oglinda etc.), ajutoarele eroului (calul năzdrăvan, pasărea măiastră, împăratul peștilor, crăiasa furnicilor, Sfânta Duminică, zâna bună etc.), nunta împărătească etc. Realul se împletește cu fabulosul și în construcția personajului: „Caracteristica lui [a basmului n.n.] este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice, animale.“ (G. Călinescu) Conform Morfologiei basmului de Vladimir Propp, personajele basmice se încadrează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]