2,256 matches
-
au parte numai cei vrednici. Cel ce se împărtășește de El în acest sens devine subiect conștient al lucrării Lui sau împreună-subiect cu Duhul al acestei lucrări. El nu mai e simplu creat, menținut în existență, cârmuit ca un obiect. Împărtășirea este relație personală, este comuniune. (n.s. 61, p. 392-393) footnote>. Nu Se împărtășește în aceași unică măsură, ci Își împarte lucrarea după măsura credinței”. (Sf. Grigorie Palama, Despre împărtășirea dumnezeiască, cap. 17, în Filocalia..., vol. VII, p. 392-393) „E de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mai e simplu creat, menținut în existență, cârmuit ca un obiect. Împărtășirea este relație personală, este comuniune. (n.s. 61, p. 392-393) footnote>. Nu Se împărtășește în aceași unică măsură, ci Își împarte lucrarea după măsura credinței”. (Sf. Grigorie Palama, Despre împărtășirea dumnezeiască, cap. 17, în Filocalia..., vol. VII, p. 392-393) „E de știut și aceasta, că nu numai după lupta și măsura lucrării noastre ni se face împărțirea darurilor, precum s-a zis înainte, ci și după deprinderea viețuirii și după
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ar putea înțelege prin raționamente? Tocmai acest lucru îl arată dreptatea cea prin credință și tocmai acest lucru trebuie crezut că a fost cu putință. Dar cum a fost cu putință, nu poate fi înțeles. Din credință vine apoi și împărtășirea de patimile lui Hristos. Cum așa? Dacă nam fi crezut, n-am fi pătimit. Dacă n-am fi crezut că pătimind împreună cu El, vom și împărăți împreună cu El, n am fi suferit ceea ce am suferit. Așadar, și nașterea Lui, și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
viața veșnică înseamnă a cunoaște pe Unul și adevăratul Dumnezeu și, împreună cu El, pe Fiul? Socotesc că trebuie să spunem despre cuvântul Mântuitorului că este cu siguranță adevărat, căci cunoașterea e viață, fiindcă naște (în noi) puterea tainei și aduce împărtășirea de binecuvântarea tainică, prin care ne unim cu Cuvântul viu și de viațăfăcător”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a Unsprezecea, cap. 5, în PSB, vol. 41, p. 1015) „De fapt, Proorocul Isaia zicea către unii
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
au fost spuse numai ca să le înțelegem, ci ca să le și facem”. (Isihie Sinaitul, Cuvânt despre trezvie și virtute, suta întâi, cap. 60, în Filocalia..., vol. IV, p. 62) „... în dogmele creștinilor călăuzește credința, nu dovedirea”. (Sf. Grigorie Palama, Despre împărtășirea dumnezeiască, cap.1, în Filocalia..., vol. VII, p. 373) „Astfel, cunoașterea este potrivnică credinței. Căci credința este, în toate ale ei, o dezlegare (o eliberare) de legile cunoașterii, desigur nu de ale celei duhovnicești. Căci hotarul ce îngrădește cunoașterea (definiția
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ca un proiect social, reiese din nou rolul pozitiv pe care ideologia îl joacă în acest context, ca figură esențială a imaginarului, cu o importantă semnificație socio-culturală. Ideologia este astfel îmbrăcată, practic, în mantia unei reprezentări sociale a cărei largă împărtășire garantează efectul integrării unei comunități dincolo de considerațiile care, pe filiera concepției negative sau a celei obiectiviste, se pot face cu privire la "adevărul" sau "falsitatea" sa335. Plasat în acest cadru generos care depășește în mod cert definirea îngustă a ideologiei, ca "doctrină
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
urmare, la fenomene sociale mai largi decât cele pe care i le impută termeni precum "distorsiune", "falsă conștiință", "interes de clasă" ori "mistificare a realității". El trimite, în continuare, la o formă colectivă de reprezentare a realității, fiind legat de împărtășirea unor norme, valori sau atitudini și se află în conexiune cu orientarea acțiunii indivizilor. Ideologia, ca reprezentare socială, este mai curând o formă în care recunoaștem imaginarul simbolic al unei societăți, și nu o formă a suprastructurii, de vreme ce, așa cum indică
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
politică de tip democratic drept una organizată după principiul dominației legal-raționale: societății deschise îi incumbă respectarea unor norme de factură constituțională a căror instituire legitimă se bazează pe raționalitatea lor. Atât respectarea acestor norme care asigură dominația legitimă, cât și împărtășirea valorilor pe care regulile le implică sunt posibile grație unui element care, la o analiză atentă, este recunoscut ca fiind profund ideologic. Este vorba despre ceea ce Robert Dahl descrie sub cupola "convingerilor și a culturii democratice" atunci când arată că, "pentru ca
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cuprinde conștientizarea a ceea ce ne unește ca ființe umane, a riscurilor și posibilităților reciproce"552. Normativă și rațională sub aspect etic, o astfel de proiecție este utopică prin raportare la trimiterile empirice, care ne arată că nu există garanții ale împărtășirii condiției globale de către grupuri și indivizi ce se situează, uneori, chiar în condiții de izolare locală sau care resping în mod deliberat tendințele globalizatoare. În plus, în actuala lume globală, în care această conștiință a ordinii cosmopolite a lucrurilor ar
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
constructiv și nefiind doar o sursă de legitimare a autorității sau, așa cum a fost înțeleasă de către concepția negativă (în posteritatea lui Marx), doar o sursă de distorsiune. Ideologia a fost astfel îmbrăcată în mantia unei reprezentări sociale a cărei largă împărtășire garantează efectul integrării unei comunități dincolo de considerațiile care, pe filiera concepției negative sau a celei obiectiviste, se pot face cu privire la "adevărul" sau "falsitatea" sa. Plasat în acest cadru generos care depășește în mod cert definirea îngustă a ideologiei conceptul își
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
urmare, la fenomene sociale mai largi decât cele pe care i le impută termeni precum "distorsiune", "falsă conștiință", "interes de clasă" ori "mistificare a realității". El trimite, în continuare, la o formă colectivă de reprezentare a realității, fiind legat de împărtășirea unor norme, valori sau atitudini și se află în conexiune cu orientarea acțiunii indivizilor. Ideologia, ca reprezentare socială, este mai curând o formă în care recunoaștem imaginarul simbolic al unei societăți, și nu o formă a suprastructurii, de vreme ce, după cum am
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
un statut prezumtiv: adică, oamenii presupun, fără a avea vreo dovadă, că ei sunt serviți într-un anume fel de știință. Nu același lucru se va întâmpla în ziua de mâine, când producerea cunoașterii va absorbi o mult mai largă împărtășire a resurselor umane și materiale decât se întâmplă acum. În aceste noi circumstanțe, știința va fi mult mai integrată în structura politică" (Steve Fuller, op. cit., p. 314). 476 Gabriel Troc, op. cit., p. 162. 477 Steven Connor, Cultura postmodernă. O introducere
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Lossky, Orthodox Theology: An Introduction, Crestwood (NY), 1978, p. 32. footnote>. Utilizând ca exemplu Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom, Vladimir Lossky ne arată că în tradiția patristică, calea apofatică este călătoria spre un Dumnezeu personal. În Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom, anterior Împărtășirii, preotul se roagă: „Și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine Dumnezeul Cel ceresc, Tatăl, Și a zice...”. Și Lossky comentează că textul grecesc spune exact: „Dumnezeu din Înalturi pe Care
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
conversii diferite. Conversia este un proces holistic care are loc la nivelul rădăcinilor umanității noastre, unde putem fi întăriți de întâlnirea cu Dumnezeu. A se vedea Lonergan, op. cit., p. 270. footnote>, un complement necesar al oricărei căi spre cunoaștere Și împărtășire. Sfântul Grigorie subliniază incognoscibilitatea esenței lui Dumnezeu (οὐσία) Și, totuși, abordabilitatea sau, mai bine spus, cunoașterea lui Dumnezeu prin energiile sau lucrările Sale (ἐνέργειαι). Aceasta ne ajută la construirea unei teologii trinitariene consistente, dezvoltând Și o altă temă de importanță
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
pe două șu por turi diferite, un termen foarte important în teoria cu noas terii tomiste, anume cel de similitudo. Pentru Toma din Aquino, similitudo este, după cum spune Dominik Perler, un termen tehnic folosit pentru a reda acordul formal sau împărtășirea unei forme a convenientiam vel communicationem în formă: (ÎI.2.1.) La o privire mai atentă a acestor pasaje [(S. th., I, q. 14, a. 2, ad 2), (S. th., I, q. 85, a. 1, co.), (S. th., I, q
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
omnibus. Et hoc modo illa quae sunt a Deo, assimilantur ei inquantum sunt entia, ut primo et universali principio totius esse (S. th., I, q. 4, a. 3, co.). Răspund că, deoarece asemănarea este considerată după acordul formal sau după împărtășirea unei forme, [ea] variază în funcție de multiplele moduri de împărtășire a formei. Despre unele [obiecte] se spune că sunt asemenea, deoarece împărtășesc aceeași formă potrivit aceleiași rațiuni și aceluiași mod; despre acestea se spune nu doar că sunt asemenea, ci că
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
assimilantur ei inquantum sunt entia, ut primo et universali principio totius esse (S. th., I, q. 4, a. 3, co.). Răspund că, deoarece asemănarea este considerată după acordul formal sau după împărtășirea unei forme, [ea] variază în funcție de multiplele moduri de împărtășire a formei. Despre unele [obiecte] se spune că sunt asemenea, deoarece împărtășesc aceeași formă potrivit aceleiași rațiuni și aceluiași mod; despre acestea se spune nu doar că sunt asemenea, ci că sunt egale în asemănarea lor, așa cum despre două [obiecte
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
gini pictografice“. Cât privește însă celelalte entități intermediare, imaginile (phantasmata) , speciile inteligibile și conceptele, problema rămâne încă deschisă și o voi aborda în subcapitolele aferente cunoașterii la nivelul simțurilor interne și la nivelul intelectiv. Odată stabilit sensul termenului similitudo că împărtășire sau comunicare a unei forme putem să avansăm și să ridicăm o nouă întrebare: ceea ce percepem este asemănarea, din moment ce aceasta se află în ochi, sau este forma a cărei asemănare este specia din organul de simt? Mai exact, în termeni
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
puterile cognitive și formele așa cum sunt ele, cum există ele în obiectele extramentale; 3. dublă existența a speciilor sensibile, (dublul mod de a fi) în obiectul extramental și în organele de simt ale subiecților cunoscători; 4. asemănarea (similitudo) înțeleasă că împărtășire sau că asimilare a unei forme. Dintre toate variantele și modelele explicative ale speciilor sensibile, în urma prezentării argumentelor pro și con tra, mă văd constrânsa să recunosc faptul că singura interpretare convingă toare și în acord cu textele tomiste este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
La a doua [obiecție] trebuie spus că imaginea însăși este asemănarea obiectului particular. Imaginea este o asemănare a obiectului individual. Ne aducem aminte că asemănarea a similitudo a este un termen tehnic pentru Toma din Aquino, folosit cu sensul de împărtășire sau asimilare a unei forme. De pildă, imaginea unui manuscris cu miniaturi are în comun cu manuscrisul propriu zis formă. Mai exact spus, la acest nivel imaginea împărtășește cu manuscrisul formele accidentale sau speciile sensibile ale originalului: dimensiunile, culorile, formele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
pe care K și L le im partasesc? Claude Panaccio consideră că similitudo ar tre bui înțeles că reprezentare care implică un soi de izomorfism, oricât de abstract, dar că, în nici un caz, nu ar trebui înțeles că asimilare sau împărtășire a unei forme. Cu toate că utilizarea termenului similitudo, si nu a celui de identitas, pare a fi în detrimentul interpreta rii rea liste, similitudo este revendicat ca fiind una dintre principalele surse ale argu men telor invocate de realiști. Fragmentul principal care
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nu a celui de identitas, pare a fi în detrimentul interpreta rii rea liste, similitudo este revendicat ca fiind una dintre principalele surse ale argu men telor invocate de realiști. Fragmentul principal care sus ține înțelegerea lui similitudo că acord sau împărtășire se găsește în Summa theologiae: (ÎI.2.2.) Respondeo dicendum quod, cum similitudo attendatur secundum convenientiam vel communicationem în formă, multiplex est similitudo, secundum multos modos communicandi în formă. Quaedam enim dicuntur similia, quae communicant în eadem formă secundum eandem
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
omnibus. Et hoc modo illa quae sunt a Deo, assimilantur ei inquantum sunt entia, ut primo et universali principio totius esse (S. th., I, q. 4, a. 3, co.). Răspund că, deoarece asemănarea este considerată după acordul formal sau după împărtășirea unei forme, variază în funcție de multele moduri de comunicare în formă. Despre unele se spune că sunt asemenea pentru că împărtășesc aceeași formă potrivit aceleiași rațiuni și aceluiași mod; despre acestea se spune nu doar că sunt asemenea, ci că sunt egale
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Dumnezeu, deoa rece sunt ființe, sunt asemenea Lui ca principiu prim și universal al întregii ființări. După cum se poate observa, similitudo funcționează în acest context nu cu sensul lui asemenea din limba română, ci cu sensul de acord formal sau împărtășire a unei forme, ceea ce contrazice manieră în care Claude Panaccio îl folo seste, ca reprezentare, ca imagine sau copie a obiectului ex tramental. Ca să folosesc același exemplu cu chihlimbarul, relația de asemănare (similitudo) se bazează pe acordul for mal în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
statutul de id quo al speciilor inteligibile a acestea fiind cele prin care și nu cele pe care le cunoaștem; b. între speciile inteligibile și formele obiectului extramental este o relație de asemănare a similitudo a înțeleasă că asimilare sau împărtășire a unei forme; c. dublă existența a formei a un mod de a fi material și natural, pe care formă îl are în obiectul extramental, si un mod de a fi imaterial și intențional, pe care formă îl are în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]