3,383 matches
-
un biet leș batjocorit, înjosit, lăsat fără mormânt, zvârlit ca hrană păsărilor. Ca și cum ar fi știut că Aiax și-ar fi dorit să fie înmormântat după datină, Teucros va ieși învingător în disputa cu Menelau, Agamemnon și Ulise, care se împotriveau acestei dorințe, voind să-și supună dușmanul celei mai mari umilințe: aceea de a rămâne nejelit și neîngropat. Teucros obține pentru Aiax mormântul cuvenit unui erou, mormânt care va aminti lumii faptele lui de vitejie, căci, așa cum va recunoaște până la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un neam blestemat să piară de moarte violentă (de esemplu, automutilarea lui Oedip ori sinuciderea Iocastei). Gata să se sacrifice pentru a fi pe placul morților ei îndrăgiți, pentru a respecta ceremonialul funebru al înmormântării lui Polinice, Antigona i se împotrivește lui Creon, care îi interzisese să se atingă de rămășițele pământești ale dușmanului său și cere vehement să fie îngropat după rânduieli. Acest ritual pentru cei este pentru Antigona legea nescrisă a zeilor, o lege statornicită atât de zeii subpământeni
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu exista cadavru care să nu trezească din morți vreo fantomă răzbunătoare. La a doua apariție a spectrului, Macbeth încearcă să-l izgonească, poruncindu-i să redevină trupul neînsuflețit, rece și orb care fusese, dar nu are cum să se împotrivească privirii intense ațintite asupra lui de către Banquo, privirea încrâncenată, nemiloasă, a fantomelor antice. Când același spectru se va înfățișa pentru a treia și ultima oară (actul al patrulea), el va fi însoțit de câteva năluci chemate de soborul vrăjitoarelor, umbre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tari, încordați ai ursului? „Amândoi ne luăm la trântă cu materia dură și amândoi izbutim să o supunem până la urmă.” „Într-adevăr”, continuă Ulfheim, „îmi închipui că și piatra are motivele ei să opună rezistență. E moartă și, firește, se împotrivește din răsputeri daltei care vrea să îi dea viață”, tot așa cum mușchii încordați ai ursului se împotrivesc loviturii care i-ar transforma în materie neînsuflețită. Uimitoare asociere a celor două figuri - sculptorul și vânătorul - ce se răsfrâng una în cealaltă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
supunem până la urmă.” „Într-adevăr”, continuă Ulfheim, „îmi închipui că și piatra are motivele ei să opună rezistență. E moartă și, firește, se împotrivește din răsputeri daltei care vrea să îi dea viață”, tot așa cum mușchii încordați ai ursului se împotrivesc loviturii care i-ar transforma în materie neînsuflețită. Uimitoare asociere a celor două figuri - sculptorul și vânătorul - ce se răsfrâng una în cealaltă ca într-o oglindă, metafore ale unui spațiu al tensiunii dintre inert și viu, spațiu propriu oricărui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tot așa cum îl va face pe copil să se întoarcă acasă și tot așa cum, la sfârșit, va restabili ordinea lucrurilor, după ce, cu ajutorul Îngerului, o tulburase profund. Bătrânului filozof ce refuză să-și deschidă caseta cu amintiri, cutia memoriei, căci se împotrivește trezirii morților din somnul lor de veci și evocării spiritelor: Lasă caseta, nu trezi morții, Lasă caseta, nu chema duhurile! Moș Crăciun îi răspunde: Așa o să poți vedea că viața e spirit, Un spirit închis, însă, într-un trup ori
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vis”. În această reprezentație destinată unui unic spectator mort, senzația de viață autentică va fi însă atât de copleșitoare, încât Assir va lua spectacolul drept realitate: „Da, criticând ultima piesă, ai readus în discuție iluzia. O acceptai sau i te împotriveai, ca și cum fantasmagoriile alea ar fi fost reale; și totuși nu te-ai săturat încă de spectacol”. Nu știm despre ce era vorba în spectacolul regizat de maestru. Textul lui Strindberg nu ne indică decât prezența unui sentiment de „déjà-vu” și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sau dușmănoase, dar oricum înzestrate cu puteri supranaturale, care au înlocuit copilul - nu constituie și el un argument prețios în acest sens? Chiar de la începutul Poveștii, Mama apelează la spectatori cerându-le să creadă în ceea ce vor vedea, să se împotrivească suspiciunilor și neîncrederii manifestate de râsetele scepticilor, ale acelor „oameni instruiți” ce refuză să recunoască existența Zânelor. Corul mamelor are în chip vădit rolul de a susține credința populară într-un univers împânzit de personaje fantastice, credința spectatorului naiv, a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o stare de agitație motrică importantă. Se observă, de asemenea, manifestări de protest față de ideea separării prin spitalizare, crize de plâns. Jeanne are dificultăți în ceea ce privește relația cu ceilalți adolescenți, ea se integrează uneori în grup, alteori este provocatoare, agresivă, se împotrivește acestuia în așa fel încât este respinsă în mod sistematic. I se prescrie un nou tratament cu neuroleptice (haloperidol, cyamemazină) dar Jeanne, deși aparent este mai puțin delirantă, se închide în sine, rămâne angoasată, abătută, agitată uneori și, puțin câte
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a trecut singur de poarta Împărăției Binelui, iar Binele l-a așezat În dreapta sa. DÎndu-și seama cît de mediocră este lumea pe care a creat-o, Elohim i-a Împărtășit Binelui intenția de a o distruge; Binele Însă s-a Împotrivit. Astfel, Eden a rămas acolo jos, singură, iar lumea a fost lăsată În seama cîrmuirii ei. Eden interpretează nobila retragere a lui Elohim ca pe un abandon și ca pe o ruptură. Mai Întîi, Încearcă să-l seducă și să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și Christine Thouzellier și Franjo Sanjek? Greu de spus, cu atît mai mult cu cît nu există nici un fel de dovezi că acești „creștini” din Bosnia erau dualiști 63. Singurele fapte certe care se cunosc În legătură cu acești „creștini care se Împotrivesc păcatului”, formînd probabil un ordin religios 64, sînt renunțarea la botezul cu apă al „romanilor” (Înlocuit printr-un „botez al Cărții”), contestarea valorii operelor de binefacere, și (potrivit unui izvor datînd de la 1454) refuzul de a face vreun jurămînt 65
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Cain, singurul neam care subzistă, din moment ce Cain Îl ucide pe Abel, și nu se face nici o mențiune, la bogomili, În legătură cu „rasa neclintită” a lui Seth. Singura rasă mai bună care a existat vreodată, nefilim sau giganții, care s-au Împotrivit Arhontelui universului, este distrusă În Întregime de potop. Noe, Enoh, Ilie, Moise și Ioan Botezătorul sînt cu toții oamenii Arhontelui: Isus Cristos este fiul lui Dumnezeu cel Bun, trimis de Tată ca să dezvăluie adevărul. Arhontele Îl răstignește pe cruce, Însă pătimirea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
foștilor deținuți politici 9 dezvăluie numeroase fațete ale brutalității acțiunilor Securității din primele ei două decenii de funcționare. „Câinilor o moarte de câine”, proclama o lozincă stalinistă, ilustrând duritatea politicii de teroare Îndreptate de autoritățile comuniste contra celor care se Împotriveau regimului totalitar. Securitatea s-a conformat: nu o dată, violențele, diversele forme de tortură, după ce au fost cunoscute și În afara lagărelor și Închisorilor, i-au cutremurat și Înspăimântat atât pe cei ce fuseseră Închiși, cât și pe cei liberi. Securitatea a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
a stat; statică; stăpîni; stăpînire; stopa, interzice; stoporî; suspans; ședere; șoc; taxiul; terminat; totul; trafic; trece; trecerea; tren; urît; vas; veni; venit; verb; vorbă; vremea; zbor; zglobiu (1); 780/219/71/148/0 opune: rezistență (172); contra (34); împotrivă (24); împotrivi (24); forță (13); nu (14); contrazice (12); rezista (12); impune (9); împotrivire (9); contradicție (8); încăpățînare (8); încăpățînat (8); refuză (8); respinge (8); supune (8); luptă (6); părere (6); refuz (6); rezistent (6); a nu fi de acord (6); împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
vrea (5); de acord (4); contrazicere (4); dezacord (4); invers (4); mama (4); nu vreau (4); spune (4); violență (4); a contrazice (3); a rezista (3); apus (3); caracter (3); ceartă (3); contrar (3); curaj (3); dispune (3); interzice (3); împotrivește (3); opri (3); respingere (3); revoltă (3); rezistă (3); riposta (3); sta (3); stop (3); a împotrivi (2); a nega (2); acceptă (2); acord (2); antonim (2); argument (2); bătaie (2); compară (2); greu (2); hoț (2); îndărătnic (2); mînă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
4); violență (4); a contrazice (3); a rezista (3); apus (3); caracter (3); ceartă (3); contrar (3); curaj (3); dispune (3); interzice (3); împotrivește (3); opri (3); respingere (3); revoltă (3); rezistă (3); riposta (3); sta (3); stop (3); a împotrivi (2); a nega (2); acceptă (2); acord (2); antonim (2); argument (2); bătaie (2); compară (2); greu (2); hoț (2); îndărătnic (2); mînă (2); nedorință (2); nega (2); negativ (2); neplăcere (2); obstacol (2); opinie (2); oponent (2); oprește (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fără a privi în stînga și în dreapta, acum. Într-un sistem (se înțelege ce fel de sistem) unde valorile sînt, cu demonică obstinație, pervertite, schimonosite, ucise, cum să mai fii tu însuți, dacă nu ai în tine resurse să te împotrivești?... Există, în teatrul lui Constantin Popa, nu doar un etaj de semnificații. Miezul politic trebuind să fie camuflat, ambianța, al o primă ridicare de cortină, pare să fie aceea a realismului domestic. Avînd o bună știință a înnădirii (și destrămării
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
groapă... și eu îl pun în alta... Cam asta-i toată viața... drumul între două gropi... Octav: (după ce groparul a plecat) "Ovidiu, așa-i că mă înclin? Așa-i că mă clatin? Crezi că n-o să cad... că o să mă împotrivesc? Oh, Ovidiu..., îți spun numai ție... Mi-e teamă că toată zbaterea asta a mea e doar un soi de agitație..., să nu bag de seamă că, de fapt, nu lupt... Mă tem că fac numai puțină gălăgie... Lasă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lumea aceasta. La "fereastra" casei se desfășurau "rituri de împiedicare a unei predestinări". Pe fereastră se vindea copilul, abia născut, unei rude sau unor străini pentru a-l feri de moarte; fetele erau răpite, pe fereastră, de la părinții care se împotriveau căsătoriei cu un anumit flăcău. De sărbători se ungeau cu usturoi ușile, clanțele, ramele ferestrelor și "ghizdurile" hornului pentru a le proteja de "duhurile pământului dezlănțuite în lume" 80 3. Meta-imaginea De la reprezentarea omenescului, ca structură antinomică ( divin-non/divin), casa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cu sfânt mir se miruiră, / Cu veșmânt de primăvară, / Veșmânt negru, mohorât. / Tare-i lung până-n pământ, / Parcă-i soare răsărind. Mai de la vale de el, / Scaldă-se și Moș Crăciun, / Dar Dumnezeu ce-mi grăia: / Măi, tu cui te-mpotrivești? / Ție că mă-mpotrivesc, / De mă scald, de mă-mbăiez, / C-a fost tânăr și-am putut, / Fapt-am casă lângă drum, / Ospătat-am flămângioșii, / Încălzit-am friguroșii. / Faceți, taică, puțurile, / Pe la câmpurile grele. Fi-vei, Doamne, undeva, / Fericit de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
miruiră, / Cu veșmânt de primăvară, / Veșmânt negru, mohorât. / Tare-i lung până-n pământ, / Parcă-i soare răsărind. Mai de la vale de el, / Scaldă-se și Moș Crăciun, / Dar Dumnezeu ce-mi grăia: / Măi, tu cui te-mpotrivești? / Ție că mă-mpotrivesc, / De mă scald, de mă-mbăiez, / C-a fost tânăr și-am putut, / Fapt-am casă lângă drum, / Ospătat-am flămângioșii, / Încălzit-am friguroșii. / Faceți, taică, puțurile, / Pe la câmpurile grele. Fi-vei, Doamne, undeva, / Fericit de viața ta."120 Dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nou."187 Ca "făptură feminină", luna are, în creația populară, mai multe ipostaze: luna e nevastă a Cerului Sfânt, Luna Sfântă care-l ajută pe Sfântul Soare pentru alumina pământul și noaptea, și luna ca soră a soarelui care se împotrivește legăturii "împotriva firii"cu fratele-soare: Atunci mi-i lua / de soție a ta / când mi-i face iar / o scară de ceară, / de jos până sus, / și să mi te duci / la moș Adam, / la soția sa, / la baba Eva
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
proletară pe noi, ceilalți intelectuali, care nu suntem de acord cu zicerile președintelui pe această temă. Personal, am auzit de nenumărate ori astfel de lucruri înainte de 1989, ca fiică de dușman al poporului. Astfel de demascări adresate celor care se împotrivesc conducătorilor statului, așa cum voi arăta în acestă carte, le credeam de domeniul istoriei. Din păcate este cam același limbaj, doar în alt registru. Iar cu ocazia aniversării a 90 de ani a Majestății sale, pe 27 octombrie 2011 trimiteam presei
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
fiind prea mică nu aveam nici o obligație la acea vreme. Viitorul avea să-mi rezerve și mie munci pe care cu greu le-am putut răzbi. ...și securitatea Eticheta de „dușmani ai poporului”, folosită de securitate pentru cei care se împotriveau regimului de „democrație populară” înlocuise steaua lui David folosită pentru evrei în timpul nazismului. M-am gândit foarte mult la modul cum au influențat securiștii și securitatea viața mea și a familiei mele și dacă trebuie să scriu despre asta
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
legionarii care erau cu domiciliu forțat în Bărăgan și țărani din regiunea Galați care se opuseseră colectivizării. Mai târziu, tot aici vor fi trimiși cei din Aiud, cărora le expira pedeapsa și nu erau puși în libertate, pentru că s-au împotrivit reeducării. În mijloc de țară dobrogeană, frumoasă ca o grădină de rai, se ascunde undeva, printre ușoare coline, scăldate de razele soarelui strălucitor, un loc al pătimirii neamului românesc. Acolo era iadul, acolo era Noua-Culme “. Drumul spre lagărul Noua-Culme este
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]