2,200 matches
-
sine stătătoare, asupra gândirii și voinței căreia n-ai nici o putere, toate aceste sentimente care caracterizează cel mai teribil egoism și pe care le simte mai ales bărbatul (cît e de inferior în această privință!) nu-s de natură a împrieteni... Cine nu știe că "amorul" când se are de scop pe sine însuși, când nu este un incident în viața conjugală, duce la durere și adesea la catastrofă. 8. Cred că experiența tristă în amor e una din cauzele celemai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mele, lipsită de trăinicie (căci nu aveam ce obiecta serios), se îndreptă spre mine și-mi luă pălăria din mână. Gestul simplu, de un cochet și cordial autoritarism, cu care mi-a confiscat obiectul ce simboliza hotărârea mea, m-a împrietenit cu ea dintr-o dată, simțind-o mult mai aproape sufletește decât pe vechiul meu cunoscut, Timotin. Sentimentul unui mai lung timp disponibil și calmul după-amiezii pe sfârșite erau condiții prielnice pentru divagări sentimentale. Un incident din liceu, amintit de Timotin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o femeie nu e nimic care să nu fie femeie, și mai ales într-o femeie ca dânsa. Mi-a scuturat mâna bărbătește și atât de prietenos, și a pus atâta însuflețire în ochi și în glas, încît m-am împrietenit cu ea și mai tare. E așa de încîntătoare femeia asta urâtă, că începe să mi se pară frumoasă! Și ce odihnă pentru suflet, ce eliberare e farmecul unei femei care te încîntă fără să-ți inspire nici o umbră de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
își ștergeau cu palma pe furiș câte o lacrimă care țâșnea din ochi. Vagonul lung de marfă în care ne-am instalat îl împărțeam cu o familie tot de ceferist, Ionescu, care avea mulți copii, așa că foarte repede ne-am împrietenit. La curbe scoteam capul afară și priveam spre coada trenului. Garnitura de tren era lungă, vagonul nostru se afla cam pe la mijloc. Staționam pe câte o linie moartă prin gări zile și nopți întregi, căci prioritate aveau trenurile care mergeau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de la vitele, porcii și păsările furate. Ne dădea și nouă din carnea lor, și stăteam cu ei la focuri până noaptea târziu, iar când se duceau la culcare, mergeam și noi pe la casele noastre, căci noi, copiii de români ne împrietenisem repede cu ei și cu puii de țigani. Ne jucam împreună. Învățasem chiar și niște dansuri de-ale lor, însoțite de niște cuvinte porcoase, pe care nu le suportă hârtia de scris. Jucam „tananica”, cu bătăi de palme pe labele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu aceeași dragoste și pioșenie de ei și mă gândesc că viața este totuși nedreaptă pentru unii, îi părăsește prea de timpuriu, tocmai când e mai frumoasă. * M-a impresionat mult viața unei cunoștințe, aș putea spune chiar că ne împrietenisem. Ne-am apropiat sufletește unul de altul pentru că ne asemănam. Suferise mult în viața lui. A trăit un coșmar în perioada cât a fost prozonier de război la sovietici. Îl vizitam des, soția lui ne făcea câte un „nechezol”, cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
om a salvat de la înec o fată care striga să-i vină cineva în ajutor, deoarece nu știa să înoate. Un ins, care se plimba întâmplător pe malul Senei, a sărit și a scos-o din apă. Apoi s-au împrietenit, s-au iubit, s-au căsătorit și au fost fericiți mulți ani. Aici întâmplarea s-a transformat în prietenie, și aceasta în dragoste. Întâmplarea care urmează să v-o povestesc face parte din categoria întâmplărilor rare. Aveam cândva o slujbă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cărei picioare, îmbrăcate în carton, reprezentau picioarele uriașe ale poeziei-păpușă din carte, pe sub care trebuiau să treacă invitații. Toată lumea a felicitat-o pentru curajul și răbdarea de care dăduse dovadă, stând cocoțată acolo patru ore în șir. Așa ne-am împrietenit. La Litere nu era cine știe ce în seara aceea, așa că am plecat relativ devreme la Catinca acasă. Locuia într-o mansardă de vreo zece metri pătrați, într-un bloc cu bulină roșie de pe Calea Victoriei, mobilată simplu cu un pat, o masă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
stradă și s-a mulțumit numai cu cărțuliile pe care le primea mereu prin poștă din America. După un timp s-au terminat și cărțuli ile, și i-au rămas doar chelia și porecla. Nu știu cum a ajuns roberto să se împrietenească cu Hari Krișna și cum l-a convins acesta că are un detector de „energie negativă“ în fund, cert e că într-o noapte au încărcat în furgoneta cheliosului niște bolovani pe care acesta îi cărase tocmai din rarău, unde
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
țâșni din gura ei ca un gheizer și apoi Obiectul se prăvăli pe spate pe canapea. Țipă de Încântare, zguduindu-se. Dădu din picioare, dărâmând țigările de pe masă. Avea din nou paisprezece ani În loc de douăzeci și patru și, Împotriva tuturor probabilităților, ne Împrieteneam. ― „Neplânsă, părăsită, făr’ de-al nunții desfăt, mă mână Înainte moartea...“ ― „...soartas...“ ― „...soarta. De vie spre al morților lăcaș cobor. Nicicând...“ ― „...făr’ de noroc...“ ― „Făr’ de noroc!“ Urăsc chestia asta! „Nicicând, făr’ de noroc cum sunt, n-o să-mi ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cineva de pază. Stăteam pe lângă fanii Dead pentru că mi-era teamă singur. Timpul pe care-l petrecusem pe drumuri mă făcuse să apreciez beneficiile unei haite. Plecasem de acasă din motive diferite. Nu erau puști cu care m-aș fi Împrietenit În condiții normale, dar pentru acea scurtă perioadă m-am mulțumit cu atât, având În vedere că n-aveam unde altundeva să mă duc. Nu mă simțeam niciodată În largul meu cu ei. Dar n-aveau cine știe ce cruzime În ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Praga, să-și fi strâns la un loc nervii și punga și să se întoarcă să refilmeze totul. Totuși, Dan Alexe are empatia antropologului care tinde să se identifice cu subiectul, să se topească în peisajul acestuia. El s-a împrietenit cu amândoi evreii, care, altfel, se spurcă de câte ori au ocazia în ograda sinagogii pe care o împart. Cumva, Dan Alexe e acceptat de amândoi și le servește de element de legătură. Umanitatea acestui film, de multe ori violent prin capetele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
și Kitty se Întâlniseră cu mulți ani În urmă, Într-un cinematograf, În care amândouă se strecuraseră să vadă un doilea film gratis. Era un obicei „oribil“, pe care Îl cultivau amândouă, pentru că le plăcea la nebunie. Datorită lui se Împrieteniseră. — Da... ce ne mai distram! Acum nu mai știu ce filme au apărut, nu am mai fost la cinema de o grămadă de vreme. Făcu o pauză, apoi Întrebă: Cine te-a invitat aici? — O artistă, Desert Rose. Renumită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fel de scriitoare de necroloage. — Cum adică? — Scriu articole despre crime, accidente sau urmăriri cu mașinile. Merg la morgă, sun la spitale și la poliție și pun Întrebări despre ultimele decese. Câte au fost? Două? Slab, slab! Zece? Minunat! Mă Împrietenesc cu oameni precum avocații, antreprenorii de pompe funebre, medicii legiști și gardienii din New York. — Cum ai Întâlnit-o, atunci, pe Desert Rose? — Ne-am cunoscut la Închisoare. — O, sigur! Chinezoaica râse din toată inima. Pare foarte palpitantă meseria asta! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un interviu. Îi alegi pe cei care-ți plac mai mult și care nu sunt cuplați și Îi chemi la al doilea interviu. Îi pui la dosar. Mai tragi de timp. Le spui că aștepți o finanțare. Păstrați legătura, vă Împrieteniți. Bineînțeles, nu vei primi niciodată finanțarea, dar vei avea mai mulți bărbați de culoare, ași În domeniul tău, din care să alegi. Oameni cu care ai ce vorbi, nu puștani de douăzeci și trei de ani, proaspăt debarcați printre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Nici eu nu eram prea veselă În noaptea aia, dar când am văzut o femeie de vârsta mea făcând asta, mi-am uitat toate problemele și am Început să râd. Am făcut-o și pe ea să râdă. Ne-am Împrietenit. Curând sosi și Carmen, o blondă Îndesată, de treizeci și trei de ani, cu un simț al umorului foarte ascuțit și ochi albaștri, strălucitori. — Cum a fost la Los Angeles? Întrebă Carmen după ce făcu cunoștință cu fetele. — A fost mișto. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
știa că Pipiță adusese benzina și că eu am aprins chibritul, iar acum ținea musai să fim pedepsiți, 2, se plictisea de moarte acolo în cer, iar noi i-am fost simpatici cu cauciucul nostru și vrea doar să ne împrietenim. E o căcată, a spus Pipiță, el era convins, mai curând, de prima variantă. E un câine rotund, am spus și eu, de unde se poate vedea că înclinam mai mult spre cea de-a doua. Așa că am supus-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
camerele cu arestați preventiv: penetenciarul avea capacitate de primire de zece mii locuri iar În prezent se dublase fiind exagerat de aglomerat. Unde să-l găsești pe Buga Nicolae...? Va trebui să procedeze cu mare atenție! Extrem de subtil, Tony Pavone se Împrieteni repede cu o parte din gardieni reușind astfel să ajungă chiar la Șeful lor, care fiind informat de poziția privelegiată cu care era investit, intră repede și În grațiile acestuia. În acestă nouă situație, i se permitea să intre ispectând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acum, să vă mai rețin atenția numai câteva minute, să vă dau și unele sfaturi... După cum v-am relatat in prima fază a informației mele, vă aflați În mijloul unei puțin centralizate comunități românești. Fi-ți atenți și, nu vă Împrieteniți cu orcine și nu spuneți secretul vostru nimănui...! Unii oameni muncesc greu pentru o plată puțină din care mai trebue să trimeată și În țară pachete pentru familie ori alte obligații, dar sunt mulțumiți cu puținul lor...! Alții Însă, dorind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de frați șobolani. O să plec și eu de-aici, m-am gîndit, imediat. M-am gîndit că poate Încerc să găsesc o altă librărie În altă parte, poate dincolo de fluviu, În Cambridge, sau poate mă duc În parc și mă Împrietenesc cu vreunul dintre vechii amici ai lui Jerry. Și totuși, ceva inexplicabil, o letargie sau poate o apatie ciudată, m-a Împiedicat să o iau la pas și să amîn, zi după zi. Încă mai găseam suficientă hrană ca să rezist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui de pază, se purtau cu El cu dispreț, și, după ce și-a bătut joc de El, și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis apoi la Pilat. 12. În ziua aceea, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte. 13. Pilat a strîns pe preoții cei de seamă, pe fruntași și pe norod, 14. și le-a zis: "Mi-ați adus înainte pe omul acesta ca pe unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
întreabă superior cine-s ăia? Așa că pe aici, unde plăcuțele cu câine mușcător stau pe unele porți în patru limbi de o sută de ani, nu mi s-ar fi părut ceva ieșit din comun ca Attila să se fi împrietenit, de pildă, cu Gheo. Sau, de ce nu, cu mine. Deci, trei: ce motive aș avea să-l invit la Timișoara? Întâi, să-și lanseze cartea, apoi să vorbim și în cele din urmă să-i arăt câteva mine de aur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
o băncuță mică, sub un nuc. Bine, hai acolo. Acolo îi aștepta Toni, lungit în fața garajului, ca și cum ar fi vrut să păzească mașinile. Se ridică alene, se lipi de Petre, apoi se așeză la picioarele Anei. Ce repede te-ai împrietenit cu el! E un câine mare, frumos, cu ochi inteligenți. E un câine bun, credincios. Am să-l iubesc, tată. În fața lor se așternea, la câțiva pași, pădurea, cu brazii ei falnici, care parcă doreau să-i salute clătinându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că l-a adus înapoi în tabără. Era clar că un european nu era în stare să suporte o călătorie ca aceea prin munți într-un timp atât de scurt - și, ceea ce era și mai rău, făcuse greșeala să se împrietenească cu el, lăsându-l să-i vorbească de el și familia lui, iar el, ca războinic, învățase că pe prizonieri trebuie să-i tratezi ca pe niște străini, pentru ca nici un sentiment să nu te influențeze în clipa când le vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care o știam de la școală. „Străinii“ făcuseră un tur al României și ajunseseră la estul Estului. Ne-au întrebat dacă nu știm vreun hotel mai ieftin, întrucât banii le sunt pe terminate. Nu știam. Din vorbă în vorbă, ne-am împrietenit destul de iute. I-am invitat să doarmă, dacă nu sunt pretențioși, în apartamentul nostru. Țin minte precis că în noaptea aceea n-am dormit deloc - am stat de vorbă cu patimă, trei la trei, cu o curiozitate aproape nestăpânită, vrând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]