3,138 matches
-
la o parte. Amândoi ochii deschiși, dar numai cu dreptul privind prin lunetă, fixând arma spre punctul ales și gândindu-se că acasă în Canton Falls, va face o poveste din Biblie despre asta. Iisus își va juca rolul, fiind înarmat cu un arc cu săgeți trăznet, și se va lupta cu o ceată de soldați romani care torturau creștini. Iulius Cezar va fi ascuns în spatele unui soldat, crezând să este în siguranță, dar Iisus va trage o săgeată prin soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se gândi că fuseseră să își viziteze mama. Dar nu menționă nimic despre asta. - Din când în când. Nimic grav: să fie examinați după accidentele la frunți sau degețele de la meciurile de softball. Sau loviturile încasate de la cei care fug înarmați cu mingea de softball. - Ei bine, spuse Grady privind încă o dată holul gol, ți se taie respirația. Ți-o taie instantaneu. Peste câteva minute, detectivul observă o mișcare dubioasă în hol. Un doctor cu halat verde îl văzuse pe Grady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Pepperberg, ea însăși o legendă vie în materie de papagali, și a întrebat-o cu ce îl hrănea pe Alex, renumitul ei papagal Gri African care avea un vocabular mai bogat decât al unui elev mediu de clasa a opta. Înarmată cu noile informații și cu o dorință foarte străină ei de a ajuta, Adriana s-a dus glonț la Whole Foods, piața țăranilor din Union Square, la un magazinaș pentru animale și la un veterinar specializat în păsări exotice. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prins În sîrma unei tranșee vechi. HÎrtia de pe aripi era ruptă, dar scheletul din lemn de plută era Încă intact. Era gata să sară de pe cazemată, cînd observă un chip care se uita la el din tranșee. Un soldat japonez, Înarmat pînă-n dinți, stătea pe vine lîngă zidul dărîmat, cu pușca, banduliera și salteaua Întinse În fața lui, ca pentru a le inspecta. Nu avea mai mult de optsprezece ani, cu o față liniștită, În formă de lună; Îl privea fix pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sandalele lui de paie pe pămîntul gol de pe terenul de adunare. Ținea capul În jos În timp ce trăgea de mînere și se legăna chinuit asemenea chinezilor Înspăimîntați. Soldații japonezi se așezară repede de o parte și de alta. Nici unul nu era Înarmat, dar aveau bețe groase de lemn cu care loveau roțile ricșei și umerii chinezului. Soldatul Kimura se duse În spatele ricșei și dădu cu piciorul În scaunul de lemn, Împingînd vehiculul peste picioarele hamalului. În centrul terenului de adunare, Kimura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se despărțiră unul de celălalt. Unul zbură spre Lunghua, cu ușile de la bombe deschise, dezvăluind containerele. Celălalt schimbă direcția spre districtul Pootung, la est de Shanghai. În timp ce avionul Superfortress tuna deasupra capetelor lor, Jim stătea pe vine lîngă țărăncile chineze. Înarmați cu pușca și cu bîte de bambus, Price și trei dintre englezi ieșiră alergînd pe poartă și o porniră spre cîmpul din apropiere. Deja cerul era plin de parașute, baldachinele albastre și roșii plutind În jos În orezăriile aflate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În mîinile foștilor lor camarazi naționaliști, dar atrași spre Shanghai de ajutoarele americane picate din cer. În timp ce Jim stătea În ghereta observatorului din turnul de pază, o companie din aceste trupe demoralizate se tîra pe lîngă porțile de la Lunghua. Încă Înarmați pînă-n dinți, În uniforme jerpelite de pe care Își smulseseră Însemnele, trecură la trei metri de mecanicul singuratic de la Packard, care Își păzea comoara de batoane de ciocolată și reviste Sunday Evening Post. La prînz, cînd locotenentul Price apăru Înfășurat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
arme din spatele lui. Ajunse la capătul terasamentului și se ghemui printre tufele de orez sălbatice. Își șterse sîngele pe tulpinile lor și Își linse degetele. Deja Își Îndeplinise misiunea. Căpitanul Soong traversase orezăria și urca pe pămîntul moale al terasamentului. Înarmați cu bîtele lor, culii Îl urmară, Însoțiți de Basie și de francez. Două grupuri de pușcași traversau a doua orezărie. Australianul și un dezertor din Guomindang ședeau pe șasiul mașinii și beau vin. Jim urcă panta albă ca talcul. Ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de refugiați cutreierau ținutul, Încercînd să se adăpostească pe cîmp și jefuind satele, Întoarse de la porțile Shanghai-ului de unități avansate ale armatelor naționaliste. Jim se temea cel mai mult tocmai de asemenea refugiați, de aceste bande de hamali Înfometați, Înarmați cu pumnale și sape. Evitîndu-i cu orice preț, Basie și grupul lui de bandiți stăteau În apropierea oricărei lupte care se ducea. La est de Nantao, Între docuri și baza de hidravioane, era un pămînt al nimănui cu pontoane, depozite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
adevăruri de la sine grăitoare acelea că toți oamenii sunt creați egali; că ei sunt Înzestrați de către Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile și că printre aceste drepturi se numără viața, libertatea și căutarea fericirii”. Acum, dați colțul voioși spre Florărie. Înarmați cu Spumă de drojdie și vermut Mamaia. Dar și mai Înarmați se reped spre voi câțiva milițieni care vă fugăresc printre colonade ca să vă tundă pletele de beatelși. Te ascunzi Într-un bloc peste drum de Poarta Albă, bufet-restaurant. Dârdâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Și totuși, poate, aceste afirmații nu erau așa de idioate. Poate, dacă-și spunea În repetate rânduri cât de extraordinară era, i-ar crește șansele de a-și Întâlni bărbatul visurilor ei. A doua zi dimineață, Ruby trecu pe la Fi Înarmată cu croissante și pain au chocolat. Avea o Întâlnire la unsprezece cu Jill McNulty, administratoare de departament a secției prenatale de la St. Luke, iar casa lui Fi Îi era În drum. Era nerăbdătoare să-i spună și lui Fi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
va suna când ajunge căruciorul. Ruby o ajută să iasă. În vreme ce Hannah dispărea după colț, Ruby nu a putut să nu se Întrebe care o fi povestea fetei. Capitolul 14tc " Capitolul 14" Chanel veni la muncă a doua zi dimineață Înarmată cu pateuri cu caise, două capuccino-uri fără grăsime și cu un zâmbet de zile mari. — Ia zi, spuse Ruby, nu-i așa că cei de la Asistență socială au zis „da“? —Nu-mi vine să cred. Raportul zicea că Craig și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o privesc. — Unde te duci? — În piața de flori. — Unde? — Lucrez acolo. — De când? — De puțină vreme. Sub fardul închis la culoare, ochii ei gri erau imobili ca niște pietre, iar chipul avea o expresie mai matură. Eu, în schimb, eram înarmat doar cu nevoia pe care o aveam de ea. — Cum te simți? — Bine. I-am pus mâna pe burtă. — Și el... el cum se simte? Nu a răspuns, Angela. Începeam să simt greutatea holului din spatele nostru și a frigului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-ți spun, Angela? Obișnuita poveste. Că atunci când eram copil, mi-ar fi plăcut să fiu un campion de arte marțiale, să mă strecor noaptea într-o sală de sport ca aceea, cu tricouri, mușchi adevărați, fețe dure și să mă înarmez, sub veston și sub ochelarii bunelor maniere, cu o forță invizibilă și sigură. Din două mișcări să pun pe cineva la pământ, un coleg, pe asistentul acela cu o statură care te înspăimântă doar când îl privești. Vise de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu brânză. Ultimul. Decise În sinea sa să fie răbdător și delicat. Să nu se arunce asupra ei. Să renunțe la politică. Să discute cu ea numai despre poezie și despre singurătate la modul general. Și mai ales să se Înarmeze cu multă răbdare. — M-am Întors din Amsterdam simțindu-mă foarte vinovată, de-abia stăpânindu-mi impulsul de-a mă spovedi lui, dar el n-avea nici cea mai mică bănuială. Dimpotrivă. În decursul anilor ne obișnuiserăm să stăm uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și care, în timp ce dădea harnic cu pensula, se tot strâmba, ar fi fost o țintă de nimerit din prima împușcătură. Cariera celui ce se înrolase voluntar și-ar fi putut afla sfârșitul înainte să înceapă. În plus, eu nu eram înarmat. Carabinele din rasteluri ne erau împărțite la început numai dimineața, la exerciții și trageri în ținte rotunde sau în camarazi din carton. Oricât de slab luminată ar fi imaginea mea și a activității mele cotidiene din perioada de muncă voluntară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și durează până astăzi. Zi de zi se desfășura o ceremonie care era îndeplinită de către un sergent cu fața serioasă din principiu și care avea în subordine arsenalul. El împărțea, noi apucam. Bărbat după bărbat trăia sentimentul de a fi înarmat. În mod evident, fiecare om aflat în detașamentul de muncă al Reich-ului trebuia să se simtă onorat de îndată ce era stăpân peste lemn și metal, peste patul și țeava carabinei. Și așa se și întâmpla, noi, băieții, ne umflam în pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-mă în gânduri. La asta eram antrenat. Istoria se ascundea în spatele ei înseși și se transforma cât ai clipi în legende. Prințesa pomeraniană Mestwina, prințul Swantopolk, mai înapoi în trecut goții, migrând de la vărsarea Vistulei spre Marea Neagră, pâlcuri de oaste înarmate conform vremii lor îmi populau visele cu ochii deschiși și mă ajutau să nu las să crească în mine frica de partizani. În afara de asta, fortificarea taberei făcea parte din serviciu. Au fost săpate gropi, au fost create baraje de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Königstiger, doar trei sau patru Panther-e de vânătoare cu tunuri de asalt fără turele rotative, pentru a căror folosire nu aveam pregătirea necesară. Cu toate astea, a trebuit să eliberăm baraca, iar acum eram așezați pe tancuri ca echipaj auxiliar, înarmați ca la început cu carabine, unii cu arme de asalt. Din câte se zvonea, frontul trecea prin dreptul Sagan-ului, un mic oraș din Silezia, care fusese, ce-i drept, recucerit, dar pentru care se dădeau în continuare lupte. De acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
greu, urma să fie folosită ca detașament de șoc al infanteriei într-un, cum îl numeau, „comando al urcării la cer“. Din cauză că îmi pierdusem, nu mai știu unde, apărătoarea mea de ploaie, foaia de cort și, mai rău, carabina, mă înarmaseră cu un pistol automat de fabricație italienească, o armă care, dacă s-ar fi ivit prilejul de a fi folosită, s-ar fi aflat pe mâini nesigure. Îmi aduc aminte de o adunare de căști de oțel ce umbreau fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de copaci crescuți la fel de înalți și în spatele lor, devine uneori vag vizibil, acum dispare pentru ca, soldat cu o cască ce îi alunecă tot timpul pe-o parte, să poată fi prins tot mereu de căutătorul de imagini. Încă mai este înarmat, încă își mai ține pistolul automat pregătit să deschidă focul. Fără rost atârnă pe el, ca o tobă alungită, suportul în care se află masca de gaze. În săculețul de pâine mai sunt în orice caz firimituri din resturile ultimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de ambele părți să se iasă din acoperire, să ne adresăm unul altuia în germana infanteriștilor și să venim mai aproape cu arma coborâtă, atât de aproape încât să ne putem atinge, chiar mai aproape. Fratele meu de cântec era înarmat cu o pușcă de asalt, era cu ceva ani mai mare și cu câțiva centimetri mai scund decât mine. Fără cască de oțel, sub un chipiu mototolit, în fața mea stătea un omuleț firav care a început să turuie cu accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe care i-l impunea datoria. Din cauză că fără hârtie ștampilată puteam fi considerați, cum s-ar spune, liberi ca păsările cerului și - la drept vorbind - un caz pentru tribunalul de campanie, el a pus trei bărbați în vârstă, care erau înarmați cu flinte cu alice și grenade anti-tanc, să ne ducă și să ne încuie în pivnița unei case țărănești. Unul dintre cei trei bătrâni punea preț pe faptul că era primarul satului și conducătorul țăranilor locali. Și tot ciudat e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
până la Bancalari. Acolo văzuse lumina zilei poetul. Prima Învățătoare i-a fost Natura: pe de o parte, legumele din quinta părintească, pe de alta, poiatele din vecini, pe care copilul le-a vizitat de nenumărate ori, În nopți fără lună, Înarmat cu o undiță lungă, pentru pescuitul găinilor. După solide studii primare la Km. 24, poetul a revenit la glie; a cunoscut benefica și virila muncă a câmpului, mult mai valoroasă decât toate aplauzele sterpe, până când l-a mântuit Înțelepciunea mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
strada Vicente López; negarea panteismului rece: ani de-acum ai celebrității, În care Anglada, Întovărășit de o guvernantă și de versiunea chiliană a lui Lawrence, nu șovăia să frecventeze bălțile din Palermo, Îmbrăcat Într-un pueril costum de marinar și Înarmat cu un cerc și o trotinetă; trezirea nietzscheană, care și-a făcut apariția În Imnuri pentru milionari, operă bazată pe un articol de Azorín, cu care Anglada s-a afirmat aristocratic și de care popularul catehumen al Congresului Euharistic avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]