1,788 matches
-
pământ/ strălucind ca piatra albă de pe prund"/. Primul volum se constituie ca un preludiu al celorlalte, pentru că, așa cum s-a putut observa și la ceilalți poeți, volumele următoare dezvoltă idei și dau sensuri noi universului odată conturat. Colorist, cu armonii încântătoare, într-o diversitate contradictorie de stiluri de la un volum la altul, Ion Gheorghe își convertește iubirile în cântec, după cum însuși mărturisește în poemul "Cel dintâi flăcău": "În întreaga noastră seminție/ am fost cel dintâi flăcău statornicit/ pe o iubire fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la - așa cum spune în „Cuvântul înainte” Salvador Minuchin - un „manual complet de terapie de familie [...Ă care oferă o bogăție de informații prezentate cu mare o claritate și într-o absență totală a ipocriziei. Toate acestea conduc la această carte încântătoare și foarte ușor de citit. Este o călătorie fascinantă”. Nu putem încheia prezentarea acestei lucrări fără a va face cunoscută și părerea autorilor - Michael Nicholas și Richard Schwartz - despre rezultatul final: „am încercat să oferim o reprezentare corectă a conceptelor
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
febr. 1914, p. 212. 2. Radu D. Rosetti , „Dor”, în „Anuarul presei romîne și al lumei politice”, 2, 1908, p. 140. 3. Lucrurile încep de la Conachi („Visul amoriului”, „Amoriul din prieteșug”), Alecsandri (care plasează într-o proză „romanța” „Amor, amor,/ încîntător!/ Amor, amor,/ Te chem cu dor”), Alexandrescu („Prieteșugul și amorul”), Pann („Despre amor sau dragoste și ură”). Să mai amintesc, oare, culegerea „Spitalul amorului” a acestuia din urmă, un document interesant pentru chestiunea pusă în discuție aci? 4. V. Opere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
furtuna ori vederile ce se desfășoară în fața celui urcat în luminoasa culme de munte, acestea îl făceau să-și îndrepteze în afară luarea aminte". "Eminescu fugea de orișice îngrămădire de oameni și se simțea bine singur, în mijlocul naturii. Cea mai încîntătoare muzică era, pentru dînsul, freamătul brădetului și vîjîitul pîrîului ce se varsă spumegînd printre stînci."31. Cînd, tot Slavici, l-a vizitat la Iași, în toamna anului 1874, a rămas impresionat de același lucru: "Pe noi ne înve selește lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de eul biografic și invențiile din operele de ficțiune. Călătoria i-a netezit calea pentru seducerea atât a bărbaților cât și a femeilor. Întâlnea ușor oamenii, în gări, hoteluri și la colț de stradă unde îi antrena într-un dialog încântător și îi invita apoi la un pahar. Mai târziu, spre mijlocul vieții, călătoriile care se întindeau pe mai multe luni serveau unui alt scop, drept contrapunct la săptămânile de scris intens, drept întrerupere a singurătății. Asta era valabil în Europa
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
o altă perspectivă privind poezia inclusă în Astralia, am putea spune că erosul devine un mijloc eficace de cizelare a identității poetice. Fără să trudească vreodată, cântărețul prins în vârtejul propriilor himere erotice aglutinează, într-o limbă poetică de o încântătoare truculență, formule stilistice variate, inspirate de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii, de la cea a premodernilor Costachi Conachi sau Iancu Văcărescu până la aceea a oniricilor contemporani Leonid Dimov sau Virgil Mazilescu: "Cum mă înalți pe cer bătrâne
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai frumoase, și eu am în minte desene de clopotnițe, depășind acoperișurile, cu altă valoare artistică decît acelea care alcătuiau străzile triste ale Combrayului. Nu voi uita niciodată, într-un oraș ciudat din Normandia, vecin cu Balbec, două grandioase locuințe încîntătoare, din secolul al XVIII-lea, care îmi sînt în multe privințe scumpe și venerabile, fiindcă între ele, văzută din frumoasa grădină care coboară de la intrarea lor spre rîu, săgeata gotică a unei biserici ascunsă de aceste locuințe, se avîntă în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Sainte Madelaine. La est, de cealaltă parte a acoperișului naosului, de transeptul pe care se înalță cupola vitrată, marele cadrilater al fostului colegiu al Iezuiților; în depărtare, cele două turnuri ale bisericii Saint-Paul. La nord, fosta biserică Temple Neuf și încîntătoarea clopotniță acoperită de la Saint Pierre-le-Jeune. În fine, la vest, piața catedralei înconjurată de fațade de formă ascuțită, cu nenumăratele lucarne ale vechilor case din Strasbourg. Ghidul catedralei din Strasbourg. Rezolvare "Punerea în scenă" a acestei descrieri este tipică: de pe un
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai era din cînd în cînd tulburat de manifestații studențești, orașul mi s-a părut surprinzător de calm și liniștit. Eram cazat într-o mică pensiune în apropiere de Kurfürstendamm. Pe durata acestei șederi, am încercat o senzație stranie și încîntătoare. Aici nu existau circulația intensă, ambuteiajele, mulțimile compacte și deplasările grăbite, ritmul epuizant pe care le întîlnești în multe alte capitale. Nu avusese loc o frenezie imobiliară sau o aglomerare demografică. Reconstrucția cruțase spații verzi întinse, iar fostele parcuri, crînguri
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Leonida Pascalopol. Punctul de intersecție al tuturor conflictelor este Otilia, studentă la Conservator cu o biografie romantică și o existență boemă. Ea este surprinsă în procesul maturizării, experiența primei iubiri având un rol modelator. Pentru Otilia, dragostea este un sentiment încântător, dar fragil, care sar destrăma sub povara libertății îngrădite și a luptei dure pentru existență, pentru succes social. Spirit boem, însuflețit de muzică, de lux, de nostalgia unor călătorii în spații exotice, eroina nu este gata să aleagă o existență
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ne străduim să rămânem cât mai neutri posibil. Este ca atunci când trebuie să descriem hainele unei persoane. Avem tendința de a oferi în același timp impresiile noastre și de a emite judecăți de valoare etc. Am spune: are o pălărie încântătoare. Ceea ce ține de judecată și constituie o opinie personală. Mai departe, observațiile noastre nu mai sunt obiective, ci fac apel la propriile referințe, impresii și emoții. În schimb, dacă ne mulțumim să spunem: poartă o pălărie cu borurile largi, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
obicei de livrea, păstrează cu anii un costum civil." Ipocrita fantezie călinesciană promovează pe strănepotul bucătarului grec în postura... aristocratică de servitor englez cu ascendenți în trecutul profesiunii, mai ales că Jurnalul matein îi relevă "un om de un snobism încîntător." Totuși, intuiția rămîne viabilă și e confirmată și de alte mărturii: Cezar Petrescu și-l amintește pe Mateiu, după primul război mondial, așteptînd în anticamera unui ministru "cu o mînă sprijinită în bastonul puțin depărtat de el. [...] Așezat picior peste
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Mateiu Caragiale caută înfrigurat strămoșii pe care sîngele său împestrițat îi scotea din felurite epoci. [...] Craii sunt niște stricați subțiri, amestec de murdărie și sublim, cel puțin cît privește pe Pașadia și Pantazi. (Jurnalul) relevă un om de un snobism încîntător, de-un temperament mahmur, neliniștit, fantastic, în sfîrșit, o personalitate cu atît mai uimitoare cu cît dezechilibrul între părțile sufletului s-a îngroșat mai definitiv." Meritul însă, marele merit, de a fi declarat autonomia definitivă a operei mateine față de ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu natura, rareori în relație cu semenii; - omul, a. sub aspectul formelor plastice; b. al grației ritmice; sau c. al luminii pe care i-o absorb contururile, poate fi privit în sine pentru a bucura privirea ca și celelalte componente încântătoare ale naturii;natura îi împrumută omului echilibrul său reconfortant; dar și omul își proiectează tensiunea și încordarea sa asupra naturii (!! o simbioză Ț în final Ț de simțire); (!!) uneori natura își desfășoară toată magnifica forță de fascinație și reușește să
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
aicea între noi, care abia de ne pricepem să mânuim furca și fusul”188. De unde și rolul pe care ar trebui să-l joace femeile într-o societate masculină și pe care îl subliniază în ultima sa povestire: apariții serafice, încântătoare, sfioase, să farmece prin cântul lor, prin gingășie și prospețime, adică foarte aproape de niște simple obiecte estetice. Întâlnim așadar, în ceea ce ilustrează Fiammetta prin povestirile ei, concepții diferite, chiar antagonice privin rolul pe care o femeie trebuia să îl joace
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
denumirea, dată de copiști, Ninfale d’Ameto, după numele protagonistului) este o alegorie pastorală în cincizeci de capitole, alternând fragmentele epice în proză cu cele în versuri. Opera aceasta ne relatează despre un păstor modest, Ameto, care întâlnește șapte nimfe încântătoare, în timp ce vâna, într-o zi, între Arno și Mugnone. Se îndrăgostește de una dintre ele, Lia, și își petrece zilele vânând în compania lor. Dar iarna aduce după sine o încetare a plăcerilor cinegetice, această perioadă de absență face însă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că o va urma oriunde aceasta va dori să-l ducă și, în cele din urmă, intră pe ușa cea strâmtă. Acolo descoperă un locus amoenus, o grădină cu fântâni și flori, în care se găsesc o mulțime de doamne încântătoare. Unele dintre aceste doamne sunt de fapt simboluri, îmbrăcate în diferite culori, reprezintă virtuți distincte. Altele ilustrează aristocrația din Napoli sau din Toscana, amintind de La Caccia di Diana și de Comedia delle ninfe fiorentine. În cele din urmă, naratorul o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
4; și când prima dată Troiolo o îmbrățișează pe Criseida găsește plăcere în <<a se uita în ochii ei luminoși și la figura ei angelică>> I, 28, și nu realizează <<că Iubirea, cu săgețile ei, locuiește în razele acelor ochi încântători>> I, 29.”950 Deși întâlnim elemente ale dragostei curtenești, totuși „principala sursă de inspirație din Filostrato o reprezintă creațiile populare, cunoscute în epocă sub denumirea de cantare. Reprezintă un roman de factură populară, peste care s-a suprapus însă și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
chaucerian ilustrează, aparent, o donna angelicata, ea reușește să coboare din spațiul unei idealități artificiale, în care o poziționase îndrăgostitul Troil, în acela mundan, mult mai veridic. La începutul poemului nu știm mai nimic despre ea, cu excepția faptului că este încântătoare, frumoasă ca un înger, o creatură legată indiscutabil de spațiul celest: „Cresida o chema pe-acea domniță,/ Iar după gândul meu, în Troia toată/ Mai gingașă nu se afla ființă:/ Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,/ Încât părea a fi din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și nu o comunicare reală. Reprezintă cunoștințe plăcute, agreabile, dar nu apropiate, de aceea putem sublinia solitudinea tinerei femei, așa cum reușește să o evidențieze Chaucer.992 „Deși ceilalți apreciază frumusețea Cresidei, este o apreciere de la distanță. Apariția ei angelică și încântătoare atrage admirația publică, dar nu și intimitatea. Pentru Chaucer, Cresida rămâne surdă („saudă ea nu poate”993) de-a lungul celei mai mari părți a operei.”994 Ceea ce autorul reliefează în prima carte a poemului, însingurarea femeii, pare a fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pierde în acest labirint primejdios până când apare o figură umană, care se dovedește a fi umbra soțului decedat al văduvei. Aceasta îi mărturisește naratorului că acum se găsește într-un loc denumit în mod diferit, fie „Labirintul dragostei”, fie „Valea încântătoare”, fie „Cocina zeiței Venus”. Încearcă să-l învețe pe narator să evite greșelile care au dus la situarea sa în acel tărâm, fantoma condamnând femeile în general și pe fosta sa soție în particular. Defunctul soț îi recomandă naratorului căutarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
împreună cu puținii bărbați care cultivaseră înaintea lor aceleași preocupări, au privilegiul unic de a cerceta o lume a formelor ideale, pure, eterne, pe deplin desprinsă de lumea comună a aparențelor și iluziilor. O lume despre care Russell spunea că este încântătoare pentru cei ce iubesc perfecțiunea mai mult decât viața. Prin însăși natura obiectului său de studiu, cercetătorul este pus aici la adăpost de amăgirea soluțiilor aparente. În contrast cu gânditorul care se îndeletnicește cu speculații asupra cauzelor ultime ale existenței, el se
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
anul 1682:„Amabile cititor, este bine cunoscut cum Franța și în special Curtea Regală excelează asupra altor locuri în tot ceea ce privește modul în care se desfată. Admirabilele clădiri și grădini de povești cu toate ornamentele imaginabile și cu spectacolele încântătoare reprezintă pentru ochiul spectatorului obiecte atât de abundente și bogate, încât într-adevăr uimesc pe oricine. Dintre aceste lucrări, nu este nimic mai admirabil și mai demn de laudă decât Grădina Regală de la Versailles, și, în ea, Labirintul. Alte reprezentări
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nască în noi uimirea, încântarea, admirația. Vorbește simțului nostru estetic, asemenea unui peisaj, a unei mâncări gustoase sau a unei fraze iscusite. Mu-zica, pictura, literatura, cinematografia sau alte forme ale artei au ca vocație să ne familiarizeze cu această dimensiune încântătoare a lucrurilor și a ființelor. Vedem că limbajul lor este foarte diferit de cel al științei. Aceasta nu cunoaște muzica decât prin sunete, lungimi de undă, măsuri, acustică. Arta vede miraculosul melodiei, melancolia sau veselia cântecului, cadența îndrăcită a ritmului
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
împreună cu puținii bărbați care cultivaseră înaintea lor aceleași preocupări, au privilegiul unic de a cerceta o lume a formelor ideale, pure, eterne, pe deplin desprinsă de lumea comună a aparențelor și iluziilor. O lume despre care Russell spunea că este încântătoare pentru cei ce iubesc perfecțiunea mai mult decât viața. Prin însăși natura obiectului său de studiu, cercetătorul este pus aici la adăpost de amăgirea soluțiilor aparente. În contrast cu gânditorul care se îndeletnicește cu speculații asupra cauzelor ultime ale existenței, el se
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]