3,105 matches
-
Unde s-o ștergem? De ce s-o ștergem? Vrei să ne prindă și să ne spânzure, vrei să mă spânzure și să mă ții de picioare? (Îl mângâie pe piept.) Asta vrei? PARASCHIV (Plângând la pieptul lui MACABEUS.): Mi s-a-nvinețit încheietura... MACABEUS: S-o văd. PARASCHIV (Ridică ochii.): Mi-e o frică grozavă. MACABEUS: Draci! Aici n-au să ne găsească o sută de ani! (Îl ciupește de gușă.) Știi că începi să faci gușă? PARASCHIV: Și dac-o să vină? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
călcat vechi.) Și cu ăsta... (Un ceaun.) Na-o și pe asta... (O ramă veche.) Na! (Un târnăcop.) Dă în mine! Crapă-mi capul! Dă, mă, M-auzi? MACABEUS (Cu ultimele resurse, intră în joc; lovește ca o păpușă cu încheieturile rupte.) PARASCHIV: Așa, așa... Îi aruncă mereu, în față, obiecte peste care MACABEUS este obligat să calce și să se rostogolească; MACABEUS va fi târât prin toată încăperea și va fi umilit în toate felurile.) Asta e! Așa! Gata! Scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-ar pulveriza... S-ar prăbuși în neant... pentru că sunt moarte, moarte de tot... Numai eu știu cât sunt de moarte... Da domnule, eu simt, eu simt cum moare gara, o simt cum se scufundă încet în praf, îi simt încheieturile, cum îi tremură încheieturile, da, cum se chircește de frig... Da, da, se chircește de frig, n-o să mă credeți, dar eu simt când îi este frig... când începe să geamă de frig... Ehe, multe aș avea eu de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ar prăbuși în neant... pentru că sunt moarte, moarte de tot... Numai eu știu cât sunt de moarte... Da domnule, eu simt, eu simt cum moare gara, o simt cum se scufundă încet în praf, îi simt încheieturile, cum îi tremură încheieturile, da, cum se chircește de frig... Da, da, se chircește de frig, n-o să mă credeți, dar eu simt când îi este frig... când începe să geamă de frig... Ehe, multe aș avea eu de spus, domnule... Sunt zile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ochii. Ascultă într-acolo... HAMALUL: Nu... nu aud... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Parcă se strecoară ceva, prin firele de iarbă... undeva, foarte departe... Simți? Ca un vânt printre firele de iarbă? HAMALUL: Brrr! Mi s-a făcut frig. Mi-au înghețat încheieturile... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Fascinat de ceea ce crede că vede.): Ce frumos! Ah, ce frumos se mișcă firele de iarbă, acolo... acolo, departe... acolo unde se vede o pată albastră, uriașă... HAMALUL: O pată albastră... Vedeți undeva o pată albastră? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Privindu-l pe GRUBI cu înduioșare.): Grubi... Numai tu mi-ai mai rămas... Numai tu... (Bea.) Ce apă grețoasă! HAMALUL: E veche de patru zile. IOANA (Cercetând rănile bătrânului.): Aici n-ai nimic... Nici aici... Ia să văd... (Îi încearcă încheieturile.) Dar ești teafăr. Te-ai julit doar puțin, la cot și la genunchi... ȘEFUL GĂRII: Ce știi tu? Mi s-au rupt toate... pe dinăuntru... Sunt făcut praf... pe dinăuntru... Ah, ah... Vine sfârșitul lumii... Mi s-au înmuiat picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
orașul în lung și-n lat, o băbuță măruntă într-o rochie ponosită de catifea, cu guler de dantelă. Așadar iat-o acum, cu picioarele în galoși, tocmai aici, pe scaunul din spatele șoferului în autobuzul roșu care zdrăngăne din toate încheieturile pe drumul său înghețat la marginea orașului, în această dimineață de iarnă. Privește și ea pe fereastră cum privesc toți soarele roșu și rece. Se uită și vede, nu vede? Figura ei, buzele care murmură ceva, murmură necontenit, se desenează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
armelor, rotiri à la Charlie Chaplin, lovituri de polo date resturilor din rigole. Și tot timpul mâna delicată a Helgăi mele a rămas pe vajnicul meu braț stâng, strecurându-se într-o nesfârșită explorare erotică a zonei sensibile dintre interiorul încheieturii cotului și protuberanța bicepsului meu vânos. Porniserăm să cumpărăm un pat, un pat ca patul nostru din Berlin. Dar toate prăvăliile erau închise. Nu era duminică și nici vreo sărbătoare de care să fi știut. Când am ajuns pe Fifth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
treabă își punea perina în cap și umbla pă stradă, neom să fii și tot aveai și tu nevoie de o mângâiere în puterea nopții, era bărbat de casă, așezat, îngândurat, tăcut, dar plin de foc, când mă prindea la-ncheietură dădeam dracului și servici, și jalea din mine că mă persecutase la Facultate, era aprig de ziceai că zăcuse nemângâiat prin cine știe ce ocnă, mă lovea în draci de urlam ca ursoaica împușcată în buci, mă zvârcoleam de-mi rupeam mațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era aia, ba aia, când băga lactate la Turn, era chiar lângă casa mea, se făcea coada de la miezul nopții, pornea din capul străzii, vedeam pă geam, ne mai uitam cu Macatist, că-i venea câteodată de mă prindea la-ncheietură la fereastă, rupeam cercevelele, îl mai potoleam, că mă gândeam că ne-aude poporul de-afară cum colcăia ăia îndesații, bătuciții, împâsliții, băgații în mine cu dușmănie și disperare la mascarlâc și cotârjeală de aprigul meu Macatist, că stătea oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
deplin satisfăcut de cele două tutoriale puse la dispoziție. Calitatea imaginii și a senzației fizice adiacente era mult peste nivelul simulatoarelor de vise cu care orice băiețel se delectează pe ascuns în dormitor; trecu peste micile neajunsuri provocate de pixelarea încheieturilor sau de mirosul sintetic de cauciuc al firelor de păr; femei frumoase și modificabile îl mângâiară, îi vorbiră, îl ațâțară și se împreunară cu el într-un chip așa firesc, încât Samuel suferi un șoc când aparatul virtual se dezactivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o părere de rău pentru restricționarea accesului la fișierele ei. Ar fi putut-o vindeca pe loc, dar acum trebuia să lase rana să se închidă singură. — E o zgârietură, o nimica toată... spuse ea sugându-și sângele curgând din încheietură. Ce faci acolo? De nicăieri apăruse un terminal. După o consultare rapidă, exploratorul îl închise. Erau colibri. Stoluri de colibri. Colibri? Păsările astea nu zboară în stoluri. Și nici nu se ridică atât de sus. Poate că erau un roi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
reveni. Mi s-a părut o veșnicie până am răsucit cheia în yală. Am pășit repede, dar cu băgare de seamă. În față, trecând prin conurile de lumină ale felinarelor, brațele bătrânului împingeau neobosite roțile. Am strâns din dinți când încheietura gambei mi-a pocnit la o mișcare mai bruscă. Moșul nu m-a auzit, fiind mult prea ocupat cu gâfâitul și împinsul, și oricum nu cred că auzea bine. Începeau să se distingă chicotelile Magdei și niște sunete ciudate scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
n-ai spus nimic, nu mai vorbi prostii. Uite, râd, zâmbesc, chiar n-am nimic. S-a auzit o pisică miorlăind de la Negruțiu. Mama Mare s-a ridicat și a pornit-o prin grădină. Avea un mers suplu, studiat, deși încheieturile ruginite o făceau să pășească puțin legănat. - Fir-ar ele să fie de pisici, șuieră întorcând capul spre mine. Nu le mai suport. Iar fac pipi peste grădină și nu mai vine mierla să cânte dimineața. Negruțiu ăsta e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pieptului, către care Jiquel adresase șoapte în timpul discursului lui Leurdiș. Ochii săi cu pleoape groase se mișcau în toate părțile. Pielea metisă îi asuda abundent, iar hârtia din care citea se rupse în două locuri datorită unui tremur nervos al încheieturilor. Termină după cinci minute și, zâmbind forțat, oferi microfonul răsfățatului serii. Calomfir tocmai își redactase mental vorbele. Găsise conectorii necesari și ideile îi păreau mai interesante ca niciodată. Se lansă într-o lungă dizertație despre noțiunea de scop al vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spun eu, a continuat cu emfaza lui caracteristică, ce naiba, țin minte foarte clar. Ați stat atunci la Histria, nu? — Da, da, la Histria. — Vezi? Am tăcut. Mi-am prins brațul drept cu palma stângă. — Ce ai? a întrebat. - Mă dor încheieturile, am zis. Nu știu de ce. Le aud cum scârțâie și când stau la soare simt cum mi se răspândește prin oase o căldură și încep să mă doară. - Te doare rău? - Câteodată nu pot să dorm. Trebuie s-o pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
peisajul în care se afla, avea nevoie de o revizie și producea, spre folosul lui Sally, o serie de scârțâieli și zăngănituri alarmante. Ca s-o bag în viteza a treia, trebuia să fac o manevră complicată, de-mi suceam încheietura, cu care eu eram deja obișnuită, dar care-l făcu pe Sally să-și țină răsuflarea și să se facă mic pe scaun. Spre norocul sensibilității lui rafinate, ca să nu mai vorbim despre menținerea furgonetei în stare de funcționare, teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și atât de multe bijuterii delicate din argint încât îmi amintea de o bună prietenă de-a mea din Asia: la fel de puțină la trup și cu aceeași claie de păr, ca să nu mai vorbim despre nenumăratele brățări subțiri fremătând în jurul încheieturilor mâinii. Îmi pare atât de rău, îi spunea ea lui MM, apucându-i mâinile în ale ei. Erau pe scenă, unde se aflau decorurile pentru piesa care se juca atunci la teatrul Cross, Cui i-e frică de Virginia Woolf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sârmă, dar în zadar. Ridic capacu’, ca să slăbesc oleacă balamaua, îi zise el lui Marie. Tu o scoți cu asta, bine? Zis și făcut, descuie trapa, înjurând în timp ce trăgea cu greu la o parte capacul ruginit. — Mai cu viață, din încheietură, Lurchie, îi recomandă Bez, că n-a mai deschis-o nimeni de când hău. Lurch urni cu greu capacul, susținându-l cu încheieturile, într-o poziție incomodă. Are o tonă! gâfâi el. Da’ puneți și voi mâna, ce stați! Luai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și făcut, descuie trapa, înjurând în timp ce trăgea cu greu la o parte capacul ruginit. — Mai cu viață, din încheietură, Lurchie, îi recomandă Bez, că n-a mai deschis-o nimeni de când hău. Lurch urni cu greu capacul, susținându-l cu încheieturile, într-o poziție incomodă. Are o tonă! gâfâi el. Da’ puneți și voi mâna, ce stați! Luai o bucată de lemn de pe masa de lucru a lui Bez, o vârâi sub capac, ca să-l țină deschis. Lurch lăsă capacul jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu cu obrăznicie. Trezirea din morți... —Poftim? Se uită lung la mine până își dădu seama ce voiam să zic. După care, își coborî privirea în pământ. — Mă bucur că în sfârșit vorbești despre moartea lui, spuse ea, studiindu-și încheietura, de care nu mai atârnau, ca de obicei, un snop de brățări rigide, ci un singur fir răsucit de argint. Era clar, Janey era în perioada minimalistă. Răsucea brățara încet, evitând, în mod voit, să mă privească. Poate în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu părea deloc venită din altă lume. Tabitha, cu care vorbea acum, stătea cu mâinile împreunate; încă mai radia de bucurie după succesul săriturii, cu ochii sclipind. Ceilalți trecuseră în poziția de repaus a actorilor, cu oasele adâncite bine în încheieturi, cu umerii aduși și cu brațele moi, de parcă ar fi fost bătuți în cuie de un par, exact între omoplați, iar restul membrelor fuseseră lăsate să atârne, fără nici un sprijin. Era poziția clasică atunci când așteptau ca o scenă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
biroul lui Margery și tu du-te în biroul de lângă și sună poliția. Nu lăsa pe nimeni să intre până nu vine poliția. Hugo se uită cam neîncrezător la grămada de zulufi ai lui Violet, care-și lipise fruntea de încheietura brațului său. — Crezi că - adică, n-ar trebui să...? — Trebuie o mână de femeie, zisei eu cu hotărâre, luând-o pe Violet pe după mijloc și smulgând-o din brațele lui Hugo. N-ai putea să înțelegi. Sigur, zise Hugo, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pus pe bar, în timp ce Gita, cu degetele încărcate cu inele de aur, îmi întinse mâna. Nu mai văzusem pe cineva purtând aur de vreo zece ani, dar pe ea arăta minunat, punându-i în evidență pielea de un măsliniu închis. Încheieturile mâinilor erau la fel de subțiri ca și gleznele, fragile și puternice asemenea oțelului elastic. I-am strâns mâna și mi-am dat seama că nu-mi plăcea, deși nu știam clar de ce. Poate că era modul în care mă privea, măsurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu ajunsese prea departe în al nouălea cer ca să nu observe gestul. Arăți minunat, zise el, aplecându-se pentru a mă săruta pe creștet. Purta un costum alb de in și un tricou de un bej pal pe dedesubt; la încheietură avea o brățară groasă de argint, care semăna foarte mult cu lanțul meu de la gât. Aveam chiar și ojă asortată: Uzi, de la Urban Decay 1, un albastru-gri strălucitor. Hugo era dependent de produsele de marcă și nu voise nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]