4,538 matches
-
universală, nu poate exista progres. Dacă cunoștințele propriu-zise pot deveni bunul comun al tuturor oamenilor, este firesc ca datorită determinărilor lor stilistice, istorice și personale, diferitele creații metafizice să fie receptate cu predilecție doar de anumite familii de spirite, în raport cu înclinațiile specifice ale acestora 35. Deosebirile profunde dintre idealul metafizic al lui Kant și al lui Blaga oglindesc, prin urmare, opoziția dintre aspirațiile și opțiunile spiritului universalist și obiectiv, care privilegiază știința, și ale spiritului istorist neoromantic, care valorizează cu deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
revoltă sau la nevroză. Altruismul merită deci o revoltă vehementă, tocmai pentru că este irealizabil, de vreme ce „omul nu e o ființă blândă, care are nevoie de dragoste (...), el numărând pe bună dreptate printre atitudinile sale pulsionale și o parte însemnată de înclinație spre agresiune” (Freud, 1930/1995). Freud nu recunoaște că ar poseda el însuși vreo formă de altruism, afirmând, de altfel, cu franchețe: „În adâncul meu, sunt întru totul convins că dragii mei semeni, cu câteva mici excepții, sunt niște neisprăviți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
econom poate evolua spre avariție; încăpățânarea se transformă în sfidare, de care se atașează cu ușurință tendința spre furie și spiritul vindicativ (...); aceste trei trăsături de caracter, într-un fel sau altul, sunt interdependente”. În anumite cazuri, sentimentele sociale înlocuiesc „înclinațiile spre rivalitatea generată de invidia față de frați și surori” (Freud, 1908a/1974). Această rivalitate poate duce la o altă trăsătură de caracter: simțul dreptății. Constatând că el nu poate fi cel privilegiat, fostul invidios cere ca nimeni să nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de cunoștințe. Este vorba de o tulburare mnezică ce afectează memoria episodică” (adică memoria ce trimite la evenimente din trecut), precizează Widlöcher (1992). Refularea nu are un renume prea bun! Dar normalitatea sa nu este pusă în discuție dintr-o înclinație spre paradox. Deși adjectivul refulat este, în limbajul curent, un termen peiorativ, putem afirma că există și o refulare normală, în ambele sensuri ale termenului: „banal” și „sănătos”. Există o refulare banală, curentă, comună tuturor. Freud (1932/1987) afirmă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și ea implicată (1914/1985). În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea presupune că sublimarea nu vizează decât o anumită cantitate de energie sexuală, iar refularea ar fi utilă în scăderea intensității acesteia, permițând deci o sublimare reușită. În
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
muncii feminine, din contră. Dar noi nu vrem ca mizeria să împingă femeia la o muncă exploatată. Noi vrem ca necesitatea socială și însuși dorul ei de activitate să o conducă la o muncă drept răsplătită, iar femeile pe care înclinațiile nu le îndreaptă în această direcție, să nu fie sustrase a se dedica, în mod exclusiv, rolului de mamă și soție. Moțiunea Tov-a Eugenia Deleanu citește un referat asupra revendicărilor feminine muncitorești și dă citire unei rezoluții conținând parolele generale
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
încurcat rostul gospodinelor care nu și-au putut face proviziile, contând pe aportul economatelor. Faimoasele controloare de speculă au tot o activitate negativă atunci când rostul lor este ca, în calitatea lor de femei, să contribuie la ușurarea condițiunilor traiului zilnic. Înclinațiile femeilor vor fi dictate de propria experiență, cea mai eficace și obiectivă metodă. Vor acorda votul acelor care și în trecut s-au arătat buni ocârmuitori, care cunosc greutățile momentului și care - ca și în trecut - sprijiniți de toți cetățenii
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
unul dintre puținii intelectuali din conducerea comunistă. Kenneth Jowitt și alți scriitori indică faptul că el avea păreri complet diferite de ale lui Gheorghiu-Dej despre locul intelectualității În noua ordine socială și politică. Aparent, Constantinescu a plătit cu poziția sa Înclinația de a favoriza „talentul-specializat”, de a accentua „statul, raționalizarea și un control mai flexibil... asupra intelectualilor”. 2.2. Anii ’60: atragerea intelectualilor Deși „accentele” lui Constantinescu au fost respinse În anii ’50, alți lideri comuniști mai educați și cu vederi
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
cred că doar patru ne invită să le acordăm atenție din punctul de vedere al analizei dimensiunii tehnocratice: BÎrlădeanu, Voitec, Constantinescu și Rădulescu. Dacă sintagma ar avea un sens, i-am caracteriza drept politicieni-tehnocrați sau, cel puțin, drept politicieni cu Înclinație tehnocratică. Maurer poate fi caracterizat ca fiind un politician cu vederi largi, dar nu un tehnocrat. Pentru scopuri comparative, Îi voi include În categoria tehnocraților „schimbători” pe acei politicieni care au Înregistrat un număr semnificativ de ani Într-un minister
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
infera următoarele: Sistemul penitenciar a avut tendința de recruta persoane manipulabile, care au fost ușor de fidelizat, devenind adevărate unelte ale represiunii. Profilul uman al acestor cadre (după cum reiese din dosarele profesionale și din memorialistică) este de natură să servească Înclinația represivă a regimului (carceral) comunist românesc. Această subipoteză va fi ilustrată În cele ce urmează prin prezentarea a două cariere de comandanți. 4. Două fișe-tip din dosarele profesionale - studii de caz BORCEA LIVIU - locotenent major, născut la 1 decembrie
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
l-au salvat pe poet de un eșec total. Remarcabila stăpânire a științei versificației, îndemânarea prozodică, erudiția, inventivitatea lexicală, simțul umorului (dus uneori până la sarcasm), inteligența scăpărătoare, recurgerea ghidușă la un patrimoniu livresc substanțial și solid, vivacitatea asociativă, o irepresibilă înclinație spre mânuirea ludică a limbajului (cu rezultate frizând uneori verbigerația mecanică, subordonată performanței ritmice sau eufonice gratuite, iritantă poate, dar ajungând nu o dată în vecinătatea procedărilor avangardiste sau a tehnicii comicului absurd) au individualizat poezia lui postbelică, inclusiv pe cea
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
stop cardiac. Până în 1936, în activitatea lui B. ponderea cea mai importantă o are publicistica. Aceasta, fie că se ocupă de film și de slujitorii săi, fie de literatură ori de chestiuni culturale și filosofice, relevă un orizont larg și înclinație speculativă. Scriitura este alertă, concisă, de o remarcabilă precizie plastică. Uneori, sentințele, paradoxurile, turnura paratactică, expresiile încifrate și simbolurile dau textului tensiune ideatică și o polifonică obscuritate. Pentru B., creația - cinematografică ori literară - e rodul unei „căutări interioare” mijlocite de
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
e proiectată în largi spații naturale sau în profunde perspective temporale, prin invocarea unui timp mitic, cu o figurație dionisiacă. Glorificarea forței vitale ar fi principala marcă a scrisului său, vizibilă și în entuziasmul versurilor ocazionale sau al articolelor literare. Înclinația poetului de a elogia capătă forma cea mai plină de devoțiune în Povestea lui... (1940), omagiu, după modelul epic și prozodic al poemului Luceafărul, adus lui Mihai Eminescu. Între numeroasele proze risipite în periodice, se detașează foiletoanele din „Expresul” și
BUZNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
semnificative” - Romanul unei femei (1930), semnat Giovana, Brăila, cetatea voluptății (1930-1931), semnat Marchizul de Priola, Brăila râde, Brăila plânge (1932), semnat Don Cleofas. Textele intenționează o campanie de „dezvăluire” a vieții secrete a orașului, dar sunt mai degrabă dovada unei înclinații exagerate spre observarea manifestărilor erotice, de preferință în împrejurări senzaționale. Cea mai importantă operă a lui B. este traducerea primelor două părți din Divina Comedie a lui Dante. Conștient de dificultățile unei interpretări cât mai complexe a originalului, el optează
BUZNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
căderii, 1974, Divertisment cu măști, 1980); povestirea istorică (Porunca cea mare, 1970); romanul-snoavă (Păcală și Tândală, 1973); romanul biografic - avându-l ca erou pe Ion Creangă (Duhul pământului, 1976). Atunci când încearcă să abandoneze rigorile unui anume gen, autorul manifestă o înclinație deosebită către aspectele monotone, terne ale vieții, o predilecție pentru existența banală, uneori chiar mizeră a orașelor de provincie (Secvențe dintr-o margine de lume, 1966, Vina noastră cea de toate zilele, 1973, Ulise trece pe strada mare, 1974). Excepție
BUZINSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285975_a_287304]
-
Creangă, Coșbuc, Sadoveanu, unul dintre scriitorii care întruchipează cel mai grăitor particularitățile spiritului național. Eseurile sale din tinerețe, Filosofia stilului, Fețele unui veac, Fenomenul originar, Ferestre colorate, îl arată preocupat de morfologia culturii. Pe linia Frobenius, Dilthey, Spengler, B. caută înclinații care disting de-a lungul vremurilor ansamblul creațiilor spirituale (literare, artistice, arhitectonice, filosofice, religioase, științifice etc.) ale diverselor popoare, cum ar fi: tipicul, individualul, stihialul. Eseurile din tinerețe aduc o viziune inedită, la noi, asupra istoriei culturii și dovedesc o
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
de formație enciclopedică, în permanent contact cu evenimentele culturale din epocă, B. a moștenit de la tatăl său, Teodor Burada, mare vornic în Moldova, talentul de memorialist, iar de la mama sa Maria (n. Isăcescu), aparținând unei vechi familii de boieri moldoveni, înclinația spre muzică, literatură și limbi străine. Și-a făcut primele studii în casa părintească, având profesori iluștri ca V. A. Urechia și Gr. Cobălcescu. A intrat, în 1856, cadet la Școala Militară, pe care o părăsește după un an, trecând
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
voi încerca să reflect lupta poporului nostru împotriva agenților imperialismului (...)”. Laurențiu FULGA 4: „(...) Pe de altă parte m-am hotărât să încep acest an cu un roman despre lupta împotriva fascismului (...). În dezvoltarea mea pe tărâmul creației literare simt o înclinație spre genul dramatic. După Ion Vodă cel Cumplit vreau să scriu o nouă piesă, de data aceasta cu eroi din zilele noastre. Sper să reușesc să îndeplinesc toate aceste proiecte. (...)”. Zaharia STANCU 5: „Acum transcriu, pentru a treia oară, - unele
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe astfel de surse, mai ales dacă sunt făcute sur le vif, la distanță de un an-doi de la prăbușirea, naufragiul CDR-ului. În cartea respectivă, cu meritele pe care le-am enumerat, există, așa cum am citit-o eu, o anumită Înclinație de a vedea eșecul Convenției Democratice prin abandonarea relației cu Alianța Civică. Aici se pune Întrebarea ce s-ar fi Întâmplat dacă ar fi urmat linia Alianței Civice, o direcție pe care am simțit-o puțin și la tine. Apropo
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ei este adjunctul lui Paul Wolfowitz la Pentagon, iar celălalt e unul dintre cei mai acerbi critici ai intervenției americane În Irak; este, deci, posibil. Cei care aplaudă Premiul Nobel pentru pace, care se știe că are În general o Înclinație left-off-center (spre stânga), știu că În 1996 acesta a fost luat de militantul civic din Timorul Orietal, Ramos Horta. Articolul său a apărut În revista The Age din Melbourne și a fost tradus de Courier International la 6 martie 2003
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
la fel. Nu văd nimic care să mă facă excepțional. Pe măsură ce povestea evoluează, devine, oricum, evident faptul că punctul critic nu a fost revoluționar sau total neașteptat, deoarece, cu mult înainte ca acesta să fi avut loc: Întotdeauna am avut înclinație spre artă - numai că nu știam cum să canalizez această nevoie de a scrie și, când am încercat teatru, când am încercat literatură, mi-am dat seama că scriam întotdeauna în imagini. Percepția mea este cu totul și cu totul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Jocul cuvintelor (1939), Vămile văzduhului (1942), Donna Sixtina (1970) și volumul retrospectiv Catarg (1973). În 1944 face să apară antologia Ardealul cântat de poeți. Mai puțin sistematic s-a manifestat vocația lui critică, al cărei resort l-a constituit uneori înclinația polemică. Recenzii și notițe critice îi apăruseră în 1926 și 1927 în „Propilee literare”, apoi sporadic în publicațiile târgoviștene „Lumea nouă”, „Vremea nouă” și „Avântul Dâmboviței”, dar profilul publicistului literar se definește abia la „Facla”, aflată sub direcția lui Ion
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
și a divinității, ca și a relației existente între ele. El susține cu fervoare libertatea omului de a cunoaște și de a avea o conduită etică. Marile rele pe care oamenii și le pricinuiesc unii altora - spune el - se datorează înclinațiilor, pasiunilor, părerilor, multiplelor credințe care toate decurg din privațiuni, toate își au punctul de pornire în ignoranță, în lipsa de știință: Așa cum orbul nu are pe nimeni care să-l conducă pe drum, se lovește și se rănește pe sine și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
din categoria celor ce sunt fanatizați de țara lor sau de o anumită națiune în mod deosebit; eu slujesc întreaga umanitate, considerând cerul ca și patria, precum și pe toți oamenii de bună credință ca pe niște cetățeni ai acestui cer. Înclinația și gustul meu mă îndeamnă spre binele de obște”. Tocmai o asemenea gândire va fi înlocuită odată cu filosofia politică naționalistă a romanticilor. Să rămânem însă în limitele idealului profesat de Weltbürgeri. Există și un alt palier pe care funcționează comunicarea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cel ce visează în privința alegerilor și asupra acțiunilor sale. Subiectul este pe drumul cel bun. El acționează corect și își atrage bunăvoința elementelor naturale ori supranaturale. Animal Din cele mai vechi timpuri, animalul este folosit pentru a simboliza atitudinile și înclinațiile umane. De la mitologie la fabule, trecând prin bestiarele medievale, animalele sunt învestite cu o puternică încărcătură alegorică. Încarnează dimensiunea instinctivă și pulsională și trimit ființa umană la condiția sa primordială și arhaică. După cum explică Jung: Animalul, care reprezintă în om
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]