2,617 matches
-
fost catapultați de un resort puternic. Cel de al patrulea, un tip slăbuț cu ochi de culoarea alunei, nu era înarmat și intră cu nonșalanță pe ușă. El fu cel care i se adresă: ― O.K., Gosseyn, mâinile sus! Gosseyn, încremenit la masă, privind circular în jurul lui realiză că Eldred Crang, agent galactic, detectiv venusian și adept în ascuns al non-A se întorsese în sfârșit acasă. Mai întâi se simți ușurat. Deoarece, până când oamenii de încredere și cu educație ― vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Și totuși era dificil să-l considere o ființă umană. Se forță să se aplece deasupra obrazului ca să asculte. O boare călduță, ritmică, îi mângâie urechea. Gosseyn se ridică. trăia. Toți erau probabil vii. Tocmai voia să se ridice, când încremeni la jumătatea mișcării auzind un zgomot la una din uși. Cu arma îndreptată spre locul de unde venise zgomotul, se întinse pe podea. Cu ochii întredeschiși, își blestema neglijența. Acum ar fi trebuit să fie la kilometri de încăperea aceasta. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nimic nu a fost și nu este explicat. Era viu și în asta consta victoria sa. Se aplecă și inspectă buzunarele bătrânului, fără însă a găsi ceva. Tocmai voia să se ridice, când: "Dumnezeule.., dă-mi arma aceea, prietene..." Gosseyn încremeni de uluire, dându-și seama că nu auzise nimic, ci recepta gândurile unui mort. Neâncrezător mai întâi, apoi tot mai hotărât, începu să-i scuture cu blândețe corpul inert. Celulele creierului uman sunt extrem de fragile, dar ele nu mor imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
amintindu-și de acele ospețe. Scoase apoi un fel de mârâit, un sunet sfidător, repetat de ecou din stâncă în stâncă, înainte de a se întoarce în propriii săi nervi. Era o expresie instinctivă a voinței lui de a trăi. Deodată, încremeni. Zărise, cu mult deasupra liniei orizontului, un minuscul punct luminos. Acesta se apropia rapid, devenind întâi o minge de metal, apoi o enormă navă rotundă, argintie, care-și încetini vizibil viteză când zbură deasupra lui Corl. Nava rămase o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe coridor, deși se aștepta să fie întâmpinat cu jeturi de radiații prea puternice pentru a le putea neutraliza. Cei doi paznici stăteau pe coridor, unul lângă altul. Era limpede că descoperiseră ușa deschisă, căci își ridicară simultan privirile și încremeniră la vederea ghearelor și tentaculelor acestui monstru feroce, cu ochii scăpărând de ură. Unul dintre ei își întinse mâna spre armă, dar era prea târziu. Celălalt, care părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
depărtându-se tot mai mult de el, întâi cu un an-lumină, apoi cu doi, apoi cu trei... Deznădăjduit, Ixtl își dădu seama că nava îi va scăpa printre degete, în ciuda eforturilor sale. Deodată, însă, nava se opri, în plin zbor, încremenind în spațiu. Era încă la mare distanță, dar nu se mai depărta. Ixtl înțelese ce se întâmplase. Cei de la bordul navei îi simțiseră prezenta și se opriseră pentru a vedea ce se petrece. Faptul că izbutiseră să frâneze brusc nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Va trebui să supun aprobării celorlalți propunerea dumitale. Am pornit într-o expediție de explorare. Avem tot ce ne trebuie pentru a transporta mii de specimene extraterestre. Ca savanți, totul ne interesează. Totul se cuvine cercetat. Totuși, dacă am rămâne încremeniți în spațiu câte o lună întreagă pentru fiecare dintre specimenele pe care vrem să le luăm la bord, călătoria noastră ar dura cinci sute de ani, în loc de cinci sau zece, și ar îndreptăți toate obiecțiile posibile. Evident, fiecare specimen trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cum o labă cu niște degete lungi și subțiri, ca de sârmă, se abate asupra directorului. Acesta fu azvârlit înapoi spre grupul de oameni, făcându-l să-și piardă echilibrul. Morton se ridică numaidecât și puse mâna pe armă, dar încremeni brusc. Ca printr-o lentilă deformată, Grosvenor văzu că monstrul îl ținea pe von Grossen în cleștele a două brațe de culoarea focului. Bietul savant se zbătea zadarnic: brațele acelea subțiri, dar vânjoase, îl strângeau zdravăn, deși von Grossen era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
În timp ce trupul și fața îi erau aplecate peste utilaj, tălpile lui sensibile înregistrară o schimbare bruscă a vibrațiilor din interiorul navei Se opri din lucru și rămase la pândă, până când înțelese: motoarele amuțiseră. Uriașa navă se oprise din zbor și încremenise în spațiu. Stăpânit de o spaimă nelămurită, Ixtl reîncepu să lucreze, mișcându-și febril degetele lungi și negre ca niște sârme. Deodată se opri din nou, copleșit de aceeași senzație a unei primejdii iminente. Se propti zdravăn pe picioare, încordându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dovadă. Știu doar că moleculele de aer din proba luată "după" conțineau o sarcină electrică ușor mărită. Sosise momentul hotărâtor. Grosvenor scrută fețele colegilor săi, așteptând ca măcar în ochii unuia dintre ei să se aprindă lumina înțelegerii. Dar parcă încremeniseră cu toții, sub efectul aceleiași perplexități. În cele din urmă, cineva remarcă, pe un ton ironic: - Presupun că ceea ce se așteaptă de la noi este să tragem concluzia că avem de-a face cu o inteligență ascunsă în pulberea cosmică. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
plus, mici coincidențe istorice o luau înaintea fiecăruia dintre ei: când, după primul mandat, Mahmud Ahmadinejad venise în Liban să-și salute susținătorii, Sonia umpluse Beirutul de huse cu fața lui de faun surâzător, ducând un trandafir între dinți. Toată lumea încremenise. Polițistul anchetator nici nu îndrăznea să aducă o „probă“ ca asta sub ochii altora. Doar că tinerii din Beirut aflaseră și considerau ipostaza ca fiind foarte cool și bună de dus în marșuri de stradă. Erau zece mii de pancarte ale
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Shirin a smintiților și a leprelor trădătoare? Stai pe loc, că ești arestată! Nu mai exista îndoială: era un pasdar al moralității și al legii Coranului, unora ca el le-ar fi recunoscut vocea oriunde i-ar fi întâlnit. Ghazal încremenise pe loc și doar încerca să se uite unde se ascunsese bărbatul care strigase. N-apucă să se-ntoarcă, fiindcă o lovitură puternică o izbi, încât, pentru o clipă, avu impresia că îi zburaseră dinții. Începuse să sângereze, dar nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
este smeul, pară verde e Călin Și în galbenu - ntuneric ei se luptă cu venin. Se - nfășoară, se desfășur, mestecând a lor văpae, Fulgerând umbra din codri în a flacărei bătae, Joacă-n juru-le dumbrava când în umbră purpurie, 470Cînd încremenește parcă într-o brum - adânc - verzie, Când în dungi înflăcărate, bolți, cărări în jur se casc Sub lumini de curcubee repezi ce se sting cum nasc, Fîlfîesc ca două candeli, obosiți se-nvîrt, se-ncaer Și aproape - aproape stinse s-urmăresc jucând
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așteptând ajunul De - anul nou el sta de strajă. Și din trestia plecată El privea la apa fină, Cu oglinda-i nemișcată Strălucind sub luna plină. Deși știi că apa-i moale Totuși placa-i de cristale Parc-ar fi încremenit. Ne-ncrețite, plane, pale, Viorii au adormit. Rădăcinile în pături Sub pământ s-a-ntrețesut Și pornesc în mii de lături, Flori frumoase la văzut. Colo-n snopi, colo câte - una, Colo-n fire se-mpreună Îndoite într-un trunchi; Ici o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ciudate, pendulîndu-și coada subțire. Bătrâna îl alungă din poală. ― Te-ai amețit! Stau și mă întreb de unde ai împrumutat atâtea obiceiuri vulgare. Hm! Mă îndoiesc că pisicuța Vasileștilor a primit cea mai bună educație... Pe figura senină, cu trăsături mici, încremenise un zâmbet palid. Clătina din când în când capul, buzele se mișcau încet. ― Trebuie să-ți construiești o personalitate, draga mea, pentru ca ei să nu te recunoască niciodată. Vei fi aspră și caustică. Detești genul, dar de data aceasta e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
premiu. Întoarse capul spre bătrînă: Nici cu baba nu mi-e rușine! Melania Lupu continua să recite, răcnind din toate puterile. Obrajii palizi i se umflau ca niște foaie, ochii îi străluceau inspirați. Ceilalți o ascultau cu inima strânsă. Mirciulică încremenise pe un scaun. Coada încovoiată, rigidă, ridica un semn de întrebare negru. Scarlat se sprijini de marginea aragazului. Își șterse fruntea și oftă. ― Dumnezeule mare! Încep să cred că ne-am avântat în larg cu o barcă găurită. Ionescu râse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
peste umerii celorlalți. Matei băgă mâna înăuntru și scoase două suluri de pânză. Îl desfăcu pe primul fluierând subțire. O femeie cu broboadă de dantelă le zâmbea din spatele evantaiului. CAPITOLUL II CIANURĂ PENTRU UN SURÎS Pe buzele Melaniei Lupu surâsul încremenise. Simțea în ceafa răsuflarea precipitată a lui Panaitescu. Bărbatul gâfâia cu gura căscată. Nu-și putea desprinde privirea încinsă de la silueta elegantă, înveșmîntată în negru. Grigore Popa duse mâinile la spate. Ar fi mângâiat cu degetele bătrâne grumazul alb pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aluatul shakesperian al viselor : urmărit de energumenii fasciști, Corto aterizează, inopinat, în mijlocul întrunirii unei loje masonice. Fabula lui Pratt exploatează, din acest acest moment de debut al narațiunii, tensiunea dintre istoria terestră și istoria sacră. Ca oraș ce sfidează timpul, încremenit în piatră și decadență, Veneția lui Pratt este punctul în care se reunesc tradițiile hermetice ale creștinătații, iudaismului și islamului, spațiul saturat de prezența gnozelor ce se nasc pe trunchiul lor. Călătoria venețiană a lui Corto este, ca și acel
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dincolo de mormânt. Dragostea trădată a lui Moretta este rugul pe care arde Bonbon. Agenta își află moartea violentă în schimbul de focuri final - rețeta hollywoodiană este prelucrată fantasmatic de Pratt. În cele din urmă, invulnerabila Bonbon este ucisă, iar zâmbetul îi încremenește pe buze. Răzbunarea lui Moretta este și ocazia pentru Sven de a lichida contul prieteniei sale. Din acest prag al Caraibelor, Sven se reîntoarce la existența sa rimbaldiană. Marea îl reprimește, navigând solitar în marginea tainei. Cât despre revoluție, ea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând. Dacă mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întîmplate, am nimerit, în spatele azilului, puțin mai departe, dincolo de o magazie veche de lemn, peste niște ziduri dărăpănate și înverzite de licheni care nu susțineau nici un acoperiș. Am crezut că era un WC și am intrat. După câțiva pași, am încremenit. Eram într-un fel de morgă! Pe o masă de piatră se afla întins un mort. Un bărbat gol. În întunericul cald, pielea lui strălucea, era sidefie aproape, iar pe unul din picioare se așezase o pasăre. Am vrut să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răgușit: Cine vrea să amân teza să se scoale în picioare!" Toți au rămas așezați. Ba, chiar s-au cocoșat și mai tare în bănci cu urechile și cefele albite de frică. Iar eu am simțit că vomit în mijlocul clasei, încremenită în picioare. De atunci nu mai țin să vorbesc decât pentru mine". Eu n-aș fi făcut niciodată greșeala ei. Nu mă însuflețea dorința de a mă expune de dragul altora. În schimb, mă înflăcăra bucuria de a mă vedea proiectat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că n-am cunoscut niciodată oamenii. Le-am pus mereu etichete, i-am judecat după aparențe și m-am mișcat nu între oameni, ci între părerile mele despre ei. Nu bănuisem niciodată că dincolo de bătrâna cu gâtul lung și fragil, încremenită într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva decât o suferință penibilă, o boală care reușise în cele din urmă s-o doboare. Nu-mi trecuse prin minte că o asemenea femeie își putea îngădui să dea cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și atacată de un grup de bătrâni. Dominic, Nelson, Filip, Mopsul și Leon se luaseră după ea și când nu mai putuseră fi văzuți din azil săriseră asupra Laurei și o trântiseră jos. "Eu, mi-a spus Domnul Andrei, am încremenit. Nu-mi venea să cred. Eram la câțiva pași în urma lor, ascuns de un mărăcine. I-am văzut cum i-au smuls halatul ca s-o lase goală. Fiecare trăgea de ce putea. Laura se zbătea, se lupta cu ei, l-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
conformat deci și i-am întors spatele namilei cu oarecare ostentație, ca să vadă că nu mai eram cel dinainte. Eram și emoționat. Dacă totuși Bătrânul... Îmi bătea inima când am pătruns în sală, de parcă atunci intram prima oară. Deodată, am încremenit. Pe fotoliul de răchită al Bătrânului se afla, într-adevăr, un individ, iar acel individ nu era nimeni altul decât Arhivarul! Câteva clipe am rămas năucit de surpriză. Îmi vuia capul. Cum, el, Arhivarul era Bătrînul? Ce farsă sinistră! Din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]