9,411 matches
-
și care ucide o dată o poate face și a doua oară. Mal râse. — Tu ai omorât vreodată pe cineva? — Șefu’, mă prevalez de cel de-al Cincilea Amendament. Mergem acum să i-o tragem la codoșul ăla de poponari? Mal încuviință. — Numărul 7941. Cred că e bungalow-ul lui. Fii tu durul în seara asta. Te pricepi. După tine, flăcău. Buzz o luă înainte. Trecură prin holul de la intrare și ieșiră pe o ușă laterală, care dădea spre curtea interioară. Era întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
văzusem până atunci. Am fost atât de impresionată de frumusețea, de spiritualitatea frescelor pictate pe afară și pe dinăuntru, de atmosfera locurilor, încât am vrut să rămân acolo pentru totdeauna. — Să te călugărești...? am tresărit, ieșind din ceața întristării. — Da, încuviință Ioana. Dilema era că nu știam ce mânăstire să aleg. Tânjeam după o altă viață, dar n-a fost să fie. Când m-am întors de-acolo, în fundul sufletului meu strălucea Divinitatea. Doi ani de zile am pictat în transă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și ni l-a păstrat în amintire ca pe un profesor ales: ― Stai, nu te neliniști, gîndește-te bine, să nu faci vreo confuzie... Vorbeam despre "Războiul troian", nu? Ai fost atent la răspunsurile date de către colegii dumitale? ― Da, don' profesor! încuviință Chiorul foarte puțin convins... ― Ei, atunci? Dar să presupunem că n-ai învățat lecția din cartea de Istorie, deși era suficient să fi fost atent la explicație sau s-o citești măcar o dată, că nu este altceva decât o poveste
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Vom lua și câțiva din slujitorii domniei tale, ale căror nume le cunoaștem. Și, dacă nu e cu supărare, ne vom Întâlni și cu doi din pescarii care Îți aduc pește proaspăt de câte ori e nevoie... - Desigur, căpitane... se grăbi să Încuviințeze vornicul. Voi grăbi la chemarea măriei sale... dar mă cam dor oasele, poate mâine sau poimâine voi face drumul la cetate... - Acum, vornice! Vornicul păru puțin stânjenit, dar deloc speriat. - Acum e cam greu, căpitane, fiindcă, după cum vezi, am oaspeți... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și se Înclină, cu mâna dreaptă la piept, În fața lui Angelo. - Dacă nu mă Înșel, mă aflu În fața comandantului suprem al Ordinului Apărătorilor, spuse tătarul În limba turcă, știind că va fi Înțeles. Toți ofițerii Apărătorilor cunoșteau limba turcă. Angelo Încuviință din cap. Douăzeci de Apărători făcură un cerc În jurul mesagerului, atenți la cel mai mic gest amenințător. Tătarul observă că fusese Înconjurat și că fiecare luptător ținea mâna, Întâmplător, pe mânerul spadei. - Sunt trimisul Înălțimii sale Amir Baian, șeful tribului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și dorul de a trece mai departe, de a lupta cu orizontul mereu Înșelător. Alexandru nu auzi ce vorbeau cei doi și nici nu era sigur că, până la urmă, Își spuseseră ceva. Dar văzu că Angelo Înclină capul, ca și cum ar Încuviința, iar Amir se apropie de căruța În care se afla căpitanul Oană. În fața lui, moldovenii făcură zid. Dar comandantul Apărătorilor făcu un semn, iar zidul se desfăcu. Lângă rănit nu se mai afla decât el, Alexandru, alături de Erina. Iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dinspre Răsărit. Vor fi sub asediu, În următoarele zile, Cetatea Albă, Tighina, Orheiul. Nu avem cu ce să le apărăm. Se vor apăra cu propriile lor garnizoane, fără a aștepta nici un ajutor de la oastea țării. Acum Înțelegi de ce n-am Încuviințat ieșirea niciunui oștean pe porțile vreuneia din cetăți. Pe scurt, n-ai cum să treci. Urcă Înapoi pe Siret, apoi ține Valea Bahluiului, treci de Hârlău și coboară mai jos de Cetatea Neamțului. E singurul drum rămas Încă liber. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unui atac. Au fost Întotdeauna ultima forță, cea care a schimbat soarta bătăliei. Și nimeni nu va putea schimba asta. - Înțeleg... Du-te... ne vedem pe câmpul de luptă. - Și Alexandru? - Dacă fratele meu vrea, va rămâne cu mine. Alexandru Încuviință fără să spună nimic. Desena În minte portretul lui Ștefănel. Îi regăsea trăsături uitate. Bărbia ușor ascuțită, sprâncenele dese, forma ochilor, seninătatea frunții, felul de a privi, totul era al lui. Era copilul de cinci ani regăsit după optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cioturi grotești, lăsate acuzator la vederea lumii. Îmi amintesc cum mi-ai furat vasul și mi-ai strigat să fug după tine, ca să mi-l iau înapoi. Pran vrea să spună ceva. — Cum am mai râs atunci, continuă cerșetorul. Pran încuviințează. I se pare că omul are chef de vorbă, așa că se hotărăște să-i adreseze întrebarea care-l chinuie de câtva timp. — Nu cumva ai un pic de mâncare? Cerșetorul îl privește uimit, apoi începe să rostească o rugăciune. Pran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Balraj, luptătorul, spune bărbatul. Pran își spune numele și, la cererea lui Ma-Ji, le povestește cum a ajuns pe stradă, și cum i-a spus bunul cerșetor unde să-i găsească. — Așadar, ai rămas singur pe lume? întreabă Ma-Ji. Pran încuviințează cu tristețe și recunoaște că dacă familia sa nu se va răzgândi revenind la sentimente mai bune, este chiar singur pe lume. — Cerșetorul ți-a spus cu ce ne ocupăm? îl întreabă Balraj. Nu, nu mi-a spus nimic. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Vocile care exclamă: încântător! sunt primele pe care le aude Pran când Khwaja-sara îl conduce printr-o ultimă curte, la mushaira. Îl vei vedea imediat pe nabab, șoptește hijra. Indiferent ce se întâmplă, rămâi tăcut și liniștit. Ai înțeles? Pran încuviințează. Trec de o boltă, intră în holul auditoriului și rămân în umbră, lângă un servitor care stă foarte drept, balansând o tavă cu arome plăcut mirositoare într-o mână. Un bărbat tras la față începe să recite un poem într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al foarte eficientului Serviciu Politic Indian. Este unul dintre foarte bunii ofițeri tineri ai maiorului Privett-Clampe. Dacă te întreabă maiorul Privett-Clampe, va trebui să spui că el te-a adus aici și te-a ascuns în zenana. Ai înțeles? Pran încuviințează. — Isuse! repetă englezul, care stă să izbucnească în lacrimi. Diwan-ul se uită urât la Pran. — Ăsta este? Sper c-a meritat banii. De unde ziceai că l-ai adus? — Agra, sâsâie Khwaja-sara. — Ei bine, exclamă fotograful cu satisfacție. Iată-te aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Astea au fost culorile mele. Culori de școală. Ar trebui să joci cel puțin într-o echipă de prestigiu, ca să câștigi o cravată ca asta. Așteaptă ca Pran să asimileze ce i se spune. Eu am jucat în patru. Pran încuviințează pentru a-i arăta că este impresionat. — Au fost zile bune, continuă maiorul. Zilele acelea au fost tulburătoare. Lumea noastră era însuflețită. Stai drept! Pran execută ce i se spune, nu fără a se întreba la ce vor duce toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ura! Lovește-o! Păcat! Așa trebuie!“, exclamații care o fac pe Zia Begum să se întrebe de ce își trimit englezii fii la război, în loc să-și trimită nevestele. De cealaltă parte, maiorul, mult mai introvertit ca soția sa, vânează constant, flegmatic, încuviințând strigătele hăitașilor, „Bine țintit, sahib!“, cu un mormăit și o privire în lateral către Carter de la Hodson, să verifice dacă acesta a observat ultima lui ispravă de arme. Carter a observat, desigur, dar pretinde invariabil că n-a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în timp ce este oaspete al lordului de Fatehpur! Este aplaudat puternic. — Acesta este un loc grozav pentru vânătoarea de tigrii, îi spune Vesey diwan-ului, cu acel surâs afectat al bărbatului care a împușcat unul sau două exemplare la viața sa. Diwan-ul încuviințează politicos. Pentru Dumnezeu, nu poate manifesta prea mult entuziasm pentru vânătoarea din noaptea asta, poate și pentru că știe ce se va întâmpla. La vreo două ore după miezul nopții, sir Wyndham va împușca un exemplar mare, care va măsura, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tot drumul, fără să-i pună vreo întrebare. Căruța merge spre Amritsar. Sahib, care nu vorbește ca un sahib, se trezește și se scarpină. Cât mai avem de mers? întreabă. — Încă o oră, sahib, zice Jiwan Singh. Tânărul cel ciudat încuviințează, depărtându-și cămașa kaki udă de sudoare de piept, ca să se răcorească. Apoi adoarme din nou. A dormit așa toată dimineața. Dacă ar fi fost treaz, ar fi observat chipurile încordate ale gărzilor de la intrarea pe podul de cale ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așa. Între tiruri mai era câte o pauză, de o liniște nefirească, până încărcau muniția. Adjunctul șefului poliției stătea lângă general, urmărind scena. Le dai o lecție acestor oameni, a zis el. N-o vor uita prea repede. Generalul a încuviințat. Trupele lui au tras de 1.650 de ori. Ca și adjunctul șefului poliției, generalul se gândea la gloanțe în termeni pedagogici. Din punct de vedere etic, rasele cu pielea închisă la culoare sunt ca niște copii, iar generalul îndeplinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lovitură dificilă și Philips îl bate ușor pe spate, iar mâna îi alunecă așa, ca din întâmplare, pe fesele lui. Bobby se întoarce și observă un rânjet prefăcut pe chipul acestuia. — Îmi pare bine că te-am întâlnit, tinere. Bobby încuviințează în tăcere și-i întinde tacul. Câștigă primul tur și Bobby se strecoară pe balcon să fumeze. Jubilează cu energia suprimată a unui spion plin de succes. Siguranța de sine a jucătorilor de biliard l-a molipsit și pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Garnier se uită la însoțitorul ei, care îi arată cadranul ceasului. Apoi se întoarce la loc spre Bobby. Dintr-odată pare foarte obosită, figura ei la un pas de colaps. — Lily Parry. Al meu nu este Diane, ci Delphine. Bobby încuviințează. Ea rostește numele din nou, despărțindu-l în silabe. Apoi pleacă, împinsă de bărbatul nerăbdător. La o clipă după ce a plecat, Bobby a și uitat-o, atras doar de Lily Parry. Este femeia perfectă. Iar Bobby, în mod sigur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Auzindu-i vocea, se întoarce. — Poftim? Nu mai face gestul ăla din cap. Te trădează. Cele două reguli de bază sunt să nu mai dai așa din cap și niciodată să nu fi văzut stând pe vine. Ai înțeles? Bobby încuviințează, murmură mulțumiri și pleacă lăsând-o pe frumoasa Lily Parry să tragă ultimul fum din țigară, până la filtru. Pagină separată Îndepărtându-se de pista de curse, încearcă să și-o scoată din minte pe Lily Parry, ca și cum n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de la suprafață, să n-o mai vadă. A doua zi, când Gulab Miah, portarul, îl întreabă despre frumoasa memsahib, Bobby se răstește la el, amenințându-l că-i va tăia capul, dacă va mai menționa vreodată numele ei. Gulab Miah încuviințează nervos și scoate limba după ce Bobby se întoarce cu spatele. Mai apoi, la cârciumă, le povestește prietenilor de băutură cum prințul Pretty Baby s-a îndrăgostit în cele din urmă și cum l-a prevenit el că va veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
financiară a domnului Dutta și de fapt, acesta este motivul care-i alimentează dorința de a lua legătura cu lumea cealaltă, nicidecum dragostea frățească. Mai sunt și alte detalii, pe care Mabel le notează în fișierul domnului Dutta. Mama ei încuviințează în tăcere, satisfăcută, scărpinându-se pe piept cu o mână, în timp ce-și îndeasă metodic orez și dal în gură, cu cealaltă mână. După ce-a terminat de mâncat, scotocește într-un buzunar, scoate câteva bancnote unsuroase dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doar să pleci de aici, noi vom afla și nu te vom lăsa să faci vreun rău cauzei noastre. Doamna Pereira are har, Chandra. Și tu crezi că-l are, Chandra? L-a nimerit în punctul sensibil. Ar vrea să încuviințeze, dar nu poate. Îi pare rău pentru ea, pentru această femeie căruia i-au murit fii și pentru toți ceilalți care vor să le întindă o mână celor dragi peste timp, prin intermediul doamnei Pereira, care-și ciugulește părul de pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ce ești! Pare pornit să împungă animalul în nas, dar îl vede pe Bobby. — Aleluia! Cineva cu coarde vocale! Numele meu este Bridgeman. Animalul ăsta este o rușine. N-ai idee unde aș putea găsi o târfă pe aici? Bobby încuviințează prudent. Bridgeman se luminează la față. — Ha! exclamă, de parcă ar fi câștigat cel mai dificil punct într-un joc, apoi pocnește satisfăcut crupa vacii. Du-mă acolo, imediat. Cum ai zis că te cheamă, prietene? Bobby nu apucase să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cred că-mi place. Știu că n-ar trebui să spun asta, dar am auzit că este al naibii de frig. Presupun c-ai fost acolo? Da, zice Bobby. Adică, nu. Nu, n-am fost. Am trăit aici cam toată viața. —Hmm, încuviințează Bridgeman. Am crezut că te-ai născut aici. Se vede. — Așadar, nu mai ai nici un fel de rude? — Nici una de care să știu. Sunt ultimul descendent al familiei. Oricum, grevă sau nu, n-am de gând să-mi petrec ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]